Unde se află relația dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană. Cum ar fi privită o eventuală revenire în blocul european

Doi dintre cei mai importanți politicieni laburiști care aspiră la conducerea Marii Britanii au readus în centrul dezbaterii publice tema relației dintre Londra și Uniunea Europeană.

Laburișii vor să readucă Regatul Unit în UE/FOTO:EPA/EFE

Wes Streeting, fost ministru al sănătății și potențial candidat la succesiunea lui Keir Starmer în fruntea Partidului Laburist, a descris Brexitul drept o „greșeală catastrofală” și a declarat că Regatul Unit ar trebui să revină în UE.

La rândul său, Andy Burnham, primarul laburist al Greater Manchester, a spus că vede „un argument pe termen lung” pentru readerare, deși nu susține un astfel de demers imediat.

Declarațiile lor reflectă o schimbare de ton într-o dezbatere care, timp de aproape un deceniu, a rămas una dintre cele mai sensibile teme din politica britanică, scrie The Guardian.

Relația Londra–Bruxelles: promisiuni de resetare, rezultate limitate

După victoria electorală din 2024, premierul Keir Starmer a promis o „resetare” a relațiilor dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană, cu scopul de a depăși anii de tensiuni și dispute care au urmat Brexitului.

La un an distanță, Starmer a prezentat summitul britanico-european de la Londra drept un succes diplomatic, afirmând că noul acord oferă Marii Britanii „un acces fără precedent la piața UE” și va contribui la reducerea costurilor pentru energie și alimente.

După rezultatele slabe ale Partidului Laburist la alegerile locale din această lună, premierul a reiterat că mandatul său va fi „definit de reconstrucția relației cu Europa”.

Cu toate acestea, progresele concrete rămân limitate.

Regatul Unit a revenit în programul european de cercetare Horizon și urmează să participe din nou la Erasmus+ începând din 2027, cel puțin temporar. Însă multe dintre negocierile-cheie avansează lent.

Discuțiile privind un program de mobilitate pentru tineri — care ar permite britanicilor să muncească și să studieze temporar în statele UE și viceversa — sunt blocate din cauza disputelor legate de taxele universitare pentru studenții europeni.

În paralel, integrarea Marii Britanii în piața europeană a energiei electrice este întârziată de refuzul Londrei de a contribui la fondurile de coeziune ale UE. De asemenea, negocierile privind participarea britanică la fondul european SAFE pentru achiziții de apărare au eșuat din cauza divergențelor financiare.

Guvernul britanic speră ca până la următorul summit UE–Regatul Unit, programat în această vară, să finalizeze acorduri privind produsele agroalimentare, piața certificatelor de carbon și schema de mobilitate pentru tineri. Totuși, experții consideră că aceste înțelegeri nu vor modifica fundamental relația economică dintre cele două părți.

„Liniile roșii” ale Londrei

Principalul obstacol în calea unei apropieri mai profunde îl reprezintă propriile limite politice impuse de guvernul laburist înainte de alegeri.

Keir Starmer a exclus revenirea în uniunea vamală, reintrarea în piața unică europeană și restabilirea libertății de circulație.

Pentru Bruxelles, însă, apropierea de UE implică inevitabil o aliniere mai strânsă la regulile și standardele europene.

Chiar și propunerile moderate ale guvernului britanic — precum legislația care ar permite armonizarea automată cu anumite norme europene — au fost criticate dur de partidul Reform UK și de conservatori, care acuză executivul că „anulează Brexitul pe ușa din spate”.

Majoritatea economiștilor consideră că acordurile sectoriale negociate până acum vor avea un impact redus asupra economiei britanice și nu vor compensa pierderea estimată de 6%–8% din producția economică provocată de Brexit până în primul trimestru al anului 2025.

Într-un discurs susținut după alegerile locale, Starmer a admis că „schimbările incrementale nu mai sunt suficiente” și că actualul context necesită „un răspuns mai amplu”. Totuși, în ceea ce privește relația cu UE, un astfel de pas ar presupune depășirea propriilor „linii roșii”.

Orice acord cu adevărat semnificativ — inclusiv o eventuală revenire în piața unică — ar implica acceptarea libertății de circulație pentru cetățenii europeni, un subiect pe care guvernul britanic evită în continuare să îl abordeze.

Cum ar privi Europa o eventuală revenire a Marii Britanii

Contextul geopolitic din 2026 este radical diferit față de cel din 2016, când britanicii au votat pentru ieșirea din Uniunea Europeană.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei, deteriorarea relației speciale dintre Londra și Washington și presiunile asupra ordinii internaționale bazate pe reguli au schimbat prioritățile strategice de pe continent.

Analiștii spun că atât UE, cât și Regatul Unit ar avea de câștigat dintr-o reconsiderare profundă a relației lor, în special în domeniile securității și economiei.

Un sondaj YouGov publicat luna trecută arată că 63% dintre britanici susțin relații mai apropiate cu Uniunea Europeană, iar 55% ar sprijini revenirea în blocul comunitar.

Și în principalele state membre — inclusiv Germania, Franța, Spania și Italia — există majorități favorabile unei eventuale reîntoarceri a Marii Britanii.

Totuși, liderii europeni au transmis în repetate rânduri că Londra nu ar beneficia de condițiile speciale pe care le avea înainte de Brexit.

Ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, a afirmat că Regatul Unit nu ar mai primi derogările anterioare și nici celebrul rabat bugetar negociat în trecut. În plus, Bruxellesul ar putea solicita aderarea Marii Britanii la zona euro.

Sikorski a declarat, de asemenea, că Londra nu a acceptat încă pe deplin „compromisul fundamental european”: integrarea mai profundă presupune împărțirea unei părți din suveranitate și respectarea unor reguli stabilite colectiv.

Există și temeri că un viitor guvern eurosceptic, precum unul condus de Reform UK, ar putea încerca să anuleze orice nou acord cu UE. Din acest motiv, unele state membre ar putea cere introducerea unor clauze de protecție și sancțiuni.

Cu toate acestea, noua realitate strategică europeană face ca orice eventuală cerere a Marii Britanii de a reveni în Uniunea Europeană să fie, cel puțin, luată în serios.