Turcii către Uniunea Europeană: „Nu, mulţumim“

Egemen Bagis,ministrul turc al Afacerilor Europene, este negociatorul şef al Turciei cu UE FOTO Reuters

Era o vreme când integrarea în Uniunea Europeană era cea mai aprigă dorinţă a Turciei. Acum, însă, turcii nici nu vor să audă de aşa ceva, procentul celor care-şi doresc intrarea în UE scăzând la 17%, de la 34% anul trecut.

În plus aproape 80% din cei 1.110 oameni intervievaţi în iunie în opt oraşe din Turcia, au spus că ţara lor nu ar trebui să se alăture blocului de 27 de ţări, conform sondajului realizat de Fundaţia Europeană pentru Educaţie şi Ştiinţă (Tavak).

La baza acestei reticenţe stă creşterea economică masivă a Turciei, spre deosebire de Uniunea Europeană, care a pendulat între ieşirea şi intrarea în recesiune în timpul unei crize financiare care durează de trei ani încoace, a explicat Faruk Sen, preşedintele Tavak. Un alt aspect care alimentează sentimentul împotriva aderării la UE face referire la mustrările repetate din partea liderilor UE la adresa pătrunderii Turciei în bloc şi o impresie că uniunea este anti-islamică, a mai adăugat Faruk într-un interviu citat de „Wall Street Journal“.

„De acum înainte, UE ar trebui să răsfeţe Turcia, să fie mai implicată pentru că Turcia caută alternative“, a menţionat Sen. „Gândiţi-vă astfel: un bărbat nu se gândeşte la o femeie care să o înlocuiască pe soţia pe care o iubeşte foarte mult, dar dacă femeia se retrage, atunci soţul începe să caute alternative“, a explicat el.

Spre cine se orientează Turcia

Lăsând la o parte analogiile legate de căsnicii eşuate, Turcia a adâncit, într-adevăr, legăturile comerciale cu Orientul Mijlociu şi Africa de Nord în ultimii cinci ani. În timp ce UE este încă cea mai mare piaţă de export a Turciei, partea ei de profit se reduce rapid. În timp ce exporturile Turciei au crescut la o rată avansată, atingând un record de aproape 110 miliarde de euro în 2011, partea Uniunii Europene a scăzut la 46% în 2011, faţă de 56% în 2007. De altfel, din iunie, oamenii turci de afaceri şi-au redus vânzările către UE până la 39%, în timp ce şi-au crescut exporturile în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord la 36%, de la 28% în 2011.

Prim-ministrul turc Recep Tayyip Erdogan a făcut din aderarea la UE o prioritate după ce partidul său a venit la putere în 2002 şi a început să poarte discuţii în acest sens din 2005, când susţinerea din partea populaţiei pentru aderare a atins vârful maxim de 78%. Însă acest avânt s-a domolit pe măsură ce Erdogan a devenit tot mai încrezător datorită unei creşteri economice anuale de 5,5% în ultimii zece ani. În plus, influenţa Turciei în Orientul Mijlociu a crescut după certurile cu Israel, iar s-a folosit de reformele UE pentru a înlătura strânsoarea de fier a armatei asupra politicii.

Discuţii sunt, progrese nu

Este adevărat că dintre cele 35 de capitole care trebuie negociate pentru a definitiva accesul Turciei, la UE, numai 13 au fost deschise până acum, iar în ultimii doi ani nu s-a mai înregistrat niciun progres.

„Este clar că lucrurile s-au schimbat de când au început negocierile. În timp ce dorinţa turcilor de a adera la UE este extrem de scăzută, nu este surprinzător, mai ales în contextul economic actual din Europa. În plus, Turcia este tot mai încrezătoare în sine, atât din punct de vedere economic, cât şi politic“, a declarat Robert O'Daly, analist la Economist Intelligence Unit din Londra.

Totuşi, după ani de muncă dusă pentru o uniune, este puţin probabil ca UE şi Turcia să termine discuţiile de negociere, indiferent de suportul public scăzut, conform lui O'Daly: „Nu cred că acesta este capătul drumului...discuţiile vor rămâne oficial valabile, dar nu prea văd un progres real“.