Turcia își intensifică eforturile pentru a deveni principal furnizor de gaz pentru UE

Turcia lansează un efort diplomatic pentru a relua negocierile în domeniul energiei cu Uniunea Europeană, având în vedere perspectiva de a deveni un furnizor important de gaze naturale, după ce discuțiile anterioare au fost deraiate de tensiunile cu Cipru.

Erdoğan să transforme Turcia într-un „hub” regional pentru gaz/ FOTO:X

În comentariile făcute duminică pentru POLITICO, ambasadorul Turciei la UE, Faruk Kaymakcı, a declarat că cooperarea în domeniul energiei va fi în centrul agendei sale, ca parte a unei dezghețări planificate a relațiilor, care va include discuții comerciale și cooperare politică privind războaiele din Europa de Est și Orientul Mijlociu.

Această inițiativă vine în contextul în care țări membre ale UE precum Ungaria și Slovacia caută alternative la gazul rusesc, după ce acordul de tranzit care le permitea să importe prin Ucraina a expirat la începutul anului.

Coridorul sudic de gaze

„Avem Coridorul sudic de gaze”, a declarat Kaymakcı. „Avem 18 miliarde de metri cubi de gaz, provenind în principal din Azerbaidjan - și putem extinde cu ușurință acest lucru, conectându-l la gazul mediteranean. Rolul nostru este acolo, potențialul nostru este acolo”.

Totuși, discuțiile de la nivel înalt pe tema comerțului cu energie între Turcia și UE au fost suspendate în 2019, în urma unui conflict între Ankara și Cipru, privind drepturile de exploatare a gazului în Marea Mediterană. Uniunea Europeană a anunțat atunci că nu vor mai avea loc întâlniri pe această temă „pentru moment”.

Conform unei declarații a Consiliului European, companiile turcești încercau să extragă combustibili „în apele teritoriale ale Ciprului”. Cipru și Grecia au, de asemenea, intenția de a exploata resursele naturale valoroase din zonă, dar se confruntă cu opoziția Turciei.

„În ciuda acestui potențial, dialogul energetic dintre UE și Turcia este blocat din cauza deciziilor din 2019. Noi considerăm că aceasta este o situație în care toată lumea pierde,” a spus Kaymakcı. „Turcia este una dintre cele trei sau patru principale artere energetice – dacă o va folosi sau nu depinde de Uniunea Europeană.”

Potrivit acestuia, doar Cipru se opune în continuare reluării dialogului pe această temă. „Poate că Cipru nu are nevoie de multă energie în Mediterana însorită,” a adăugat ambasadorul turc. „Dar majoritatea statelor membre spun că au nevoie de mai multă energie, de mai multă diversificare. Așadar, această discuție va continua.”

Pe lângă tranzitul gazului azer și exporturile proprii de gaz, Turcia importă combustibil din Rusia prin conducta TurkStream, care traversează Marea Neagră. După încheierea acordului Kremlinului cu Ucraina pe 1 ianuarie, această conductă rămâne singura rută disponibilă pentru Rusia de a livra gaze către Europa.

Ambiția lui Erdogan

Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, a avut o ambiție de lungă durată de a transforma țara sa într-un „hub” regional pentru gaz, integrând importurile din vecinătățile sale și intensificând extracția de gaze în apele sale costiere.

„Odată cu încheierea acordului dintre Ucraina și Rusia la începutul acestui an, TurkStream devine mult mai important,” a explicat Kadri Tastan, analist în domeniul energiei la German Marshall Fund din Bruxelles. „Prețul gazului rămâne o problemă pentru Uniunea Europeană, iar poziția Turciei devine mult mai puternică.”

Ungaria și Slovacia sunt de părere că vor pierde din cauza încheierii tranzitului gazului rusesc prin Ucraina, în ciuda evaluărilor Comisiei Europene care indică faptul că nu vor exista probleme majore de aprovizionare.

Vineri, premierul Ungariei, Viktor Orbán, a amenințat că va bloca reînnoirea întregului cadru de sancțiuni al UE împotriva Rusiei, dacă Ucraina nu va accepta reluarea rutei de tranzit.

„Nu vom permite prelungirea tranzitului gazului rusesc,” a spus președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, în decembrie. „Nu vom lăsa Rusia să câștige miliarde pe sângele nostru.” Totuși, sâmbătă, Zelenski a anunțat că Ucraina este deschisă posibilității de a transporta gaz azer prin conductele sale, cu condiția ca Moscova să nu obțină profituri din acest tranzit.