Şcoala italiană, încotro?

Şcoala publică italiană se află des în centrul atenţiei pentru ineficienţă sau conduita violentă a elevilor. Poliţia este nevoită să intervină deseori în şcoli pentru a aplana

Şcoala publică italiană se află des în centrul atenţiei pentru ineficienţă sau conduita violentă a elevilor. Poliţia este nevoită să intervină deseori în şcoli pentru a aplana conflicte sau a stopa consumul de droguri.

Italia cheltuieşte în fiecare an 4.357 de euro pentru fiecare elev din învăţământul primar. Această sumă clasează Peninsula pe locul 10 mondial, în topul ţărilor care cheltuiesc cel mai mult pentru educaţie. În acest context, vine automat întrebarea dacă toţi aceşti bani sunt cheltuiţi bine. Părerea generală nu e una dintre cele mai bune, iar uneori, părinţii nu-şi ascund îngrijorarea.

Un recent studiu al Bankitalia (Banca Naţională a Italiei) pune şcoala italiană la colţ. Studiul relevă că profesorii sunt nemotivaţi, prost plătiţi şi fără siguranţa că vor prinde şi anul viitor la catedră. Corpul didactic este îmbătrânit şi într-o relaţie mai mult amicală cu elevii decât de autoritate.

Minstrul Învăţământului, Mariastella Gelmini, a admis parţial problema într-o declaraţie remisă presei luni: "Nu cred că problema easte media de vârstă a profesorilor, ci cum sunt aceştia motivaţi. Rolul central al profesorilor în societate, rolul lor educativ, a devenit acum o noţiune vagă". Ministrul anunţă cu lucrurile se vor schimba curând: "Trebuie să revedem sistemul de reclutare al profesorilor şi să pretindem o formare profesională continuă".

Punctul de vedere a românilor care-şi trimit copii la şcoală în Italia nu este chiar aşa nuanţat.

Gabriela Mîndru, 39 de ani, mama unui băiat de 9 ani: "Este adevărat că şcoala din Italia este mai dotată ca cea din România, dar dacă e să ne gândim unde este mai bine eu cred că ambele sunt la fel de proaste. Uitaţi-vă la elevi când ies de la şcoală, sunt îmbrăcaţi ca la circ şi vorbesc foarte urât. E la fel şi în România şi în Italia."

Violenţa în şcoli

Motivele pentru care tinerii sunt predispuşi la un comportament violent au dat mult de muncă psiholigilor şi continuă să dea în continuare, întrucât apar noi factori în joc. Telefoanele mobile şi internetul se impun distanţat ca elemente care schimbă comportamentul tinerelor generaţii. Nevoia de obţine un "status" între colegi nu mai este materializată prin metode clasice, ci "documentată" cu telefonul mobil, după care filmuleţul este publicat pe internet. De aici pleacă o serie de deviaţii comportamentale, uneori şocante.

Vincenzo Mastronardi, şeful catedrei de Psihopatologie din cadrul Universităţii "La Sapienza", din Roma, a declarat pentru săptămânaulul "L'espresso": "Baza acţiunii tinerilor violenţi este intenţia de a-şi deprima psihic victima. În Italia, deviaţiile comportamentale violente ale elevilor încep în jurul vârstei de 7 ani".

Victor Grecea (49 ani) este stabilit la Roma de 5 ani şi are două fete, de 8 şi respectiv 10 ani, rămase cu soţia la Buzău. El crede că disciplina lipseşte pentru că elevii nu mai sunt pedepsiţi cu metode "clasice": "Păi cum să nu ţi se urce în cap dacă îi laşi să facă ce vor. Din când în când, ar mai trebui urechiaţi. Pe vremea mea, luam bătaie de la învăţător cu cureaua şi când ajungeam acasă, o mai luam o dată şi de la tata. Dar nu suflam."

Reformele şcolii italiene

Sistemul şcolar italian a trecut prin multe modificări de-a lungul timpului, atât în ceea ce priveşte sistemul de notare, cât şi programa şcolară. Pentru a înţelege cum se vede de la catedră acest sistem, am stat de vorbă cu scriitorul Mircea Mihai Butcovan, profesor suplinitor la câteva şcoli din Milano. Butcovan este chemat deseori la catedră pentru a le vorbi elevilor despre importanţa alegerii profilului de studiu potrivit.

El ne-a vorbit despre sistemul de notare italian: "Eu cred că sistemul calificativelor din şcoala generală este ambiguu. Mi se întâmplă să văd uneori în catalog "ottimo meno meno" (bun minus minus), ce înseamnă asta?

Mulţi profesori spun că s-au obişnuit, dar toţi spun că este loc de mai bine. Eu provin din sistemul de notare zecimal şi ştiam exact cât de pregătit sunt". Despre programa şcolară, Butcovan crede că este foarte bună pe plan artistic, dar pentru celelate materii este foarte slabă.

"Şi devine mai slabă de la an la an, ca şi sistemul şcolar italian". Rugat să dea o notă programei şi sistemului şcolar italian, Butcovan spune: "Este la limita inferioară a riscului de corijenţă".

Letizia Moratti a introdus limbile străine

Primele semne de reformă "dură" ale sistemului şcolar public italian au apărut în timpul fostului guvern Berlusconi, când actualul primar al oraşului Milano, Letizia Moratti, era ministrul Învăţământului. Ca orice schimbare, a avut şi mulţi opozanţi, dar pe ansamblu a deschis drumul pentru câteva inovaţii. Una dintre ele este predarea limbilor străine (engleza în special) de la vârste fragede. Se pare că alături de profilul artistic, acesta este al doilea lucru bun din şcoala italiană, chiar dacă pentru rezultate trebuie să mai aşteptăm câţiva ani.

Marius Mohan (20 ani), a terminat liceul la Roma şi ne povesteşte cum vede el şcoala italiană şi "produsul" ei. "Italienii rar ştiu o limbă străină, când ies din Italia sunt ca şi morţi. E şi greu pentru ei, pentru că totul este tradus, inclusiv filmele de la televizor, iar la şcoală nu învaţă nimic. Eu am mai prins un an de şcoală unde au încercat să pună accentul pe limbile străine, dar pentru unii era deja prea târziu", spune Marius.

Droguri şi arme în şcoli

Inevitabil, episoadele de teribilism ale elevilor se raportează la apucăturile celor mari. Astfel, elevii aduc la şcoală droguri şi uneori chiar arme. Un fenomen intolerabil atât în opinia părinţilor cât şi a profesorilor, dar din păcate omniprezent. Încă nu s-au stins ecourile cazului unui profesor de sport din Florenţa care "şi-a rulat" în clasă o ţigară, de faţă cu elevii. Profesorul s-a apărat mai târziu spunând că în ţigară era numai tutun. Un elev român de doar 10 ani de la o şcoală de la periferia Romei a luat de acasă un pistol şi a mers la şcoală cu el să-l arate colegilor.

Din nou scriitorul Mircea Butcovan: "Este esenţial şi mediul în care cresc copii. De exemplu, am clase mixte cu elevi români şi italieni, iar la şedinţa cu părinţii se vede diferenţa de educaţie. Dacă un elev italian are rezultate slabe, părinţii încearcă să-i găsească scuze, în schimb dacă un părinte român află că rezultatele copilului lui sunt slabe, îi arată degetul arătător de acolo, promâţându-i că vor`discuta acasă. Ce fac elevii acasă, se vede foarte bine la şcoală".