Şase probleme cu care se confruntă Italia
0
O economie care stagnează, corupţia, crima organizată, apatia politică, misoginismul şi şomajul în rândul tinerilor sunt probleme cu care va trebui să se confrunte noul guvern din Italia. Astăzi italienii participă la a doua şi ultima zi a alegerilor parlamentare a căror miză este crearea unui guvern suficient de puternic pentru a scoate Italia din recesiune.
Publicaţia britanică „The Guardian“ a alcătuit o listă cu şase probleme care apasă asupra ţării şi care au nevoie de atenţia noului guvern.
1. Economia
Nu este deloc surprinzător faptul că economia a fost subiectul care a dominat în discursurile din campania electorală. Efectele austerităţii încă sunt resimţite şi există în continuare îngrijorări cu privire la capacitatea de creştere economică în următorii ani.
În prezent, ţara suferă de cea mai lungă recesiune din ultimii 20 de ani, în contextul în care economia Italia s-a contractat şase trimestre consecutiv. Rata şomajului depăşeşte 11%, în timp ce în rândul tinerilor cu vârste sub 25 de ani este de peste 36%. Italia este a doua ţară din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte nivelul datoriei suverane din Produsul Intern Brut.
În toamna anului 2011, când Mario Monti a devenit premierul Italiei, după ani în care guvernele precedente au ignorat probleme majore ale ţării, existau temeri că cea de-a patra economie a UE s-ar putea prăbuşi, trăgând după sine întreaga zonă euro. Guvernul tehnocrat a evitat acest scenariu sumbru şi a reuşit să restabilească încrederea pieţelor în Italia. Au fost implementate o serie de reforme ce vizează piaţa muncii şi sitemul de pensii. Potrivit Fondului Monetar Internaţional, dacă aceste proiecte sunt puse în aplicare în mod corect, atunci se estimează o creştere a PIB-ului cu 6%.
Economiştii sunt mai sceptici şi afirmă că ţara are nevoie de mai multe măsuri pentru ca Italia să aibă din nou creştere economică. Ei amintesc lipsa de competitivitate a ţării şi asupra forţei de muncă neexploatate: tinerii şi femeile. Frica cea mare o constituie incapacitatea de a forma un guvern puternic şi responsabil şi că ţara se va confrunta cu aceeaşi instabilitate politică.
2. Modul în care sunt tratate femeile
La doi ani după ce sute de mii de femei au ieşit în stradă în semn de protest faţă de petrecerile „bunga bunga“ ale lui Silvio Berlusconi, ele încă au de dus o luptă, scrie „The Guardian“. Ţinute în loc de concepţii culturale învechite şi de o reprezentare slabă în politică, chiar dacă pregătirea lor o depăşeşte pe cea a bărbaţilor, au şanse mai mici de a fi primele alese pe un post de muncă.
Rata de angajarea a femeilor în Italia este de 46,5%, cu 12 procente sub media Uniunii Europene, conform datelor oferite de Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
„Trăim într-o ţară unde viziunea asupra femeilor este încă una tradiţională: munca lor se rezumă mai mult la cea casnică, de aceea obţinem slujbeprost plătite, inferioare nivelului nostru de educaţie“, a explicat Vianello Maddalena, o activistă feministă. Acest subiect s-a regăsit în discursurile politice, dar e o chestiune de timp până când se vor lua şi măsuri pentru a rezolva problema acestei forţe de muncă neutilizate.
Primul pas ar fi creşterea numărului de femei din politică. La ora actuală, spre exemplu, niciunul dintre cele 50 de mari oraşe nu are o femeie primar.
3. Sistemul de justiţie
Sitemul juridic al Italiei este unul alarmant de politizat şi ineficient, irosind circa 1% din PIB, a avertizat anul trecut Nils Muiznieks, comisarul pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Europei.
Ministrul Justiţiei în guvernul lui Monti, Paula Severino, a încercat să aducă anumite îmbunătăţiri prin reforme şi reduceri estimate a economisi 80 de milioane de euro. Cu toate acestea, ea a avertizat că un sistem care a ajuns aşa după 150 de ani de guvernare defectuoasă nu poate fi îndreptat imediat de un guvern de tehnocraţi.
Italia este una dintre ţările cu cele mai multe procese din Europa, cu peste 2,8 milioane de cazuri în 2011 şi are cei mai mulţi avocaţi din UE: aproximativ 240.000. În acest context, sistemul este copleşit de un număr mare de apeluri: mai mult de 80.000 pe an, iar în 2011 statul italian a plătit compensaţii de 80 de milione de euro pentru erorile judiciare. La această sumă se mai adaugă alte 46 de milioane de euro pentru condamnaţi închişi pe nedrept. Închisorile au devenit supraaglomerate din cauza procentului mare de deţinuţi care sunt în aşteptarea procesului.
4. Crima organizată şi corupţia
Dacă există vreo industrie în Italia care nu a fost afectată de criza economică, aceea este crima organizată. Cu trei organizaţii mafiote importante (Ndragheta, Camorra şi Mafia Siciliană), ţara rămâne un centru al activităţilor ilicite organizate. Mafioţii operează acum în întreaga ţară şi chiar şi peste graniţe. De exemplu, Ndragheta îşi are rădăcinile în Calabria, dar domină comerţul cu cocaină pe întregul continent european.
Deşi Mafia deţine controlul asupra traficului de droguri şi prostituţiei, grupările s-au extins şi în industrii precum transportul sau sănătatea publică, scrie publicaţia britanică.
Pe durata recesiunii, grupurile de crimă organizată au profitat de faptul că cetăţenii italieni se află la ananghie şi le-au oferit împrumuturi la dobânzi exorbitante.
Estimările privind valoarea economiei „subterane“ variază. Potrivit unui raport guvernamental, ar reprezenta 0,7% din PIB (10,5 miliarde euro), în timp ce un studiu realizat de Universitatea Bocconi din Milano susţine că reprezintă mai mult de 10,9%.
Potrivit estimărilor statului, corupţia extrage aproximativ 60 de miliarde de euro din banii publici, sumă care a fost denunţată ca reprezentând „taxe imorale şi ascunse plătite cu banii furaţi din buzunarele cetăţenilor“.
În încercarea de a înăbuşi corupţia, guvernul lui Monti a adoptat în toamnă o lege anti-corupţie care presupunea pedepse mai dure cu închisoarea şi interzicerea dreptului de a mai ocupa vreo funcţie publică.
5. Politica
Din 1945 încoace, un singur guvern şi-a putut duce la capăt mandatul de cinci ani.
„Am dezvoltat un fel de boală din cauza politicii. Aici, în Italia se discută peste tot despre asta. M-am săturat de politică şi de aceeaşi politicieni care îndrăznesc să facă aceleaşi vechi afirmaţii populiste“, a declarat Gianmarco Caprio, un tânăr care a votat pentru prima oară.
Dacă politicienii de centru-dreapta câştigă Camera Deputaţilor, dar nimeni nu controlează Senatul, cel mai probabil rezultat ar fi alte alegeri şi masacru politic şi economic, scrie „The Guardian“.
6. Divizarea dintre nord şi sud
„Am făcut Italia, acum trebuie să-i mai facem şi pe italieni“, declara Massimo d'Azeglio, pionierul unificării, în 1861, anul naşterii Italiei. La mai bine de 150 de ani mai târziu, este neclar în ce măsură această sarcină a fost îndeplinită. Decalajul dintre prosperitatea din nord şi sărăcia din sudul ţării reprezintă una dintre cele mai îngrijorătoare probleme.
Potrivit Băncii Italiene, PIB-ul pe persoană este cu 40% mai mic în sud faţă de partea centrală şi nordică, situaţie care s-a înrăutăţit în ultimii 30 de ani. Şi şomajul a cunoscut o creştere substanţială în sud, mai ales în cazul tinerilor şi al femeilor.
În discursul rostit la cumpăna dintre ani, preşedintele Giorgio Napolitano a atras în mod repetat atenţia asupra acestei probleme, vorbind despre nevoia urgentă de a investi în sud, unde aproximativ 70% din copiii Italiei trăiesc în sărăcie.
Din nefericire, acest tip de mesaj politic a fost ignorat în ultimii ani de alţii care încearcă să menţină aceste diferenţe, scrie „The Guardian“.
„Oricine va câştiga alegerile trebuie să se gândească nu doar la revizuirea cheltuielilor şi la rigoarea economică. E clar că şi aceste aspecte sunt importante, dar sudul are nevoie înainte de toate de strategii“, a declarat Adriano Giannola, preşedintele Institutului Svimez, specializat în economia din sudul peninsulei.
Se încarcă comentariile...
