Primul agent literar din Italia, de origine română

La jumătatea secolului al XX-lea, în Italia nu se ştia care este rolul unui agent literar care colabora cu scriitori pentru a le publica operele literare. Cel care a introdus această noţiune a

La jumătatea secolului al XX-lea, în Italia nu se ştia care este rolul unui agent literar care colabora cu scriitori pentru a le publica operele literare. Cel care a introdus această noţiune a fost un evreu român, Erich Linder, relatează cotidianul "Corriere della Sera".

Erich Linder(1942-1984) este considerat "editorul editorilor", aşa cum îl caracterizează preşedintele editurii italiene Einaudi. Astăzi, Linder este aproape uitat de cei din domeniul literar. Din acest motiv, scriitorul Dario Biagi i-a dedicat o biografie, sub titlul "Zeul Cărţii", care descrie povestea ieşită din comun a unui om care a devenit cel mai important agent literar european de la jumătatea secolului al XX-lea.

Linder a colaborat cu edituri importante, impunându-si alegerile literare pe piaţa cărţilor din Italia. Operele editate sub aprobarea lui, care conţin şi numeroase traduceri din diverse limbi străine, sunt semnate de o mulţime de scriitori italieni, englezi, americani, germani şi francezi. El a fost cel care l-a scos din anonimat pe Alberto Moravia.

Având tatăl evreu român şi mama poloneză, el s-a mutat în 1934 împreună cu familia sa la Milano, pentru a se adăposti de ameninţarea hitleristă; însă, în 1940, a fost închis într-un lagăr de concentrare din Ferramonti, Calabria.

Reuşind să scape din lagărul din Ferramonti, a schimbat numeroase locuri de muncă precum şi domicilii în Florenţa, Roma şi Milano. Ulterior, i-a întâlnit pe Augusto şi Luciano Foà, titularii unei mici agenţii literare care reprezenta aproximativ 60 de scriitori.

Acesta a fost începutul carierei sale care avea să îl consacre ca editor. A muncit într-un ritm frenetic: ziua lucra împreună cu fraţii Foà, noaptea traducea opere literare din engleză, din franceză şi din germană, în limba italiană. În afară de traduceri, consiliat şi a sprijinit diverşi scriitori în activitatea lor literară, punând bazele unor relaţii de încredere cu aceştia.

În anii '70, a devenit editorul care îşi impunea alegerile literare pe care le publica, stabilind contacte şi cu agenţi ai editurilor britanice, franceze şi germane. Astfel, el devine intermediarul indispensabil dintre autorii străini şi marile case de editură din Italia, care au depins de capacităţile lui profesionale atunci când intenţionau să îl publice pe Joyce sau pe Thomas Mann.

În 1983, Erich Linder a decedat din cauza unui infarct, contribuţia lui la viaţa literară italiană fiind reprezentativă prin imperiul editorial pe care l-a construit şi care a decăzut odată cu dispariţia lui.