Premierul olandez Rutte vrea șefia NATO. Care sunt motivele care îl fac nepotrivit pentru această funcție
0Mark Rutte va trebui să treacă peste recordul de cheltuieli pentru apărare al țării sale și peste dorința de a vedea o femeie la conducerea alianței pentru a deveni următorul secretar general.
Prim-ministrul olandez Mark Rutte este favorit pentru a prelua șefia NATO, după ce și-a manifestat interesul în weekend - dar va trebui să treacă peste recordul inegal al țării sale în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare, precum și peste propriul său gen pentru a obține postul.
Până în prezent, guvernele au păstrat oficial tăcerea cu privire la candidatura lui Rutte, dar trei înalți oficiali europeni, cărora li s-a acordat anonimatul pentru a putea vorbi liber, au declarat că se așteaptă ca acesta să obțină un sprijin larg. Unul dintre ei a prezis că va fi susținut de țările din flancul estic, pentru care principala problemă este poziția candidatului față de Rusia și Ucraina, potrivit politico.eu.
„Rutte aduce avantajul de a fi un politician foarte experimentat dintr-o țară care a fost în mod tradițional o curea de transmisie între opiniile anglo-saxone și cele din Europa continentală. El ar putea fi văzut de statele membre [NATO] mai mari ca o soluție de compromis bună", a declarat Ben Schreer, director executiv al biroului din Berlin al Institutului Internațional pentru Studii Strategice.
Cu toate acestea, obținerea celei mai importante funcții din alianță este o chestiune de înțelegeri de culise și de lobby pentru a obține sprijinul unanim al tuturor celor 31 de membri - ceea ce nu favorizează întotdeauna candidații timpurii.
Mulți congresmeni americani nici nu știu cine e Rutte
De asemenea, șeful NATO trebuie să primească acordul Statelor Unite, cel mai important membru al alianței. Deocamdată, Rutte nu se bucură de un success prea mare în rândul legislatorilor de la Washington.
„Este posibil să-l fi întâlnit, dar nu-mi amintesc", a declarat senatorul republican Mitt Romney. Un alt republican important, senatorul Lindsey Graham, a declarat: „Nu îl cunosc. Nu-mi spune nimic".
Democrații nu sunt mult mai bine informați.
„Nu îl cunosc. I-am auzit numele vehiculat, dar în afară de asta nu am auzit nimic altceva", a declarat senatorul Jeanne Shaheen. „Sunt interesată de întreaga gamă de persoane care ar putea fi luate în considerare", a mai spus aceasta.
Președintele Senatului pentru relații externe, Ben Cardin, este unul dintre cei care îl cunoaște pe Rutte, spunând că are „un mare respect pentru el", dar adăugând: „Nu știu ce să spun: Nu am vorbit cu el recent. Tot ceea ce știu despre el este pozitiv".
În afară de faptul că are un palmares politic îndelungat în ceea ce privește ghidarea NATO în războiul actual al Rusiei împotriva Ucrainei, un alt aspect important de luat în considerare este experiența lui Rutte în gestionarea lui Donald Trump, în cazul în care fostul președinte revine în alegerile americane de anul viitor.
„Rutte era deja acolo când Trump era în preajmă, așa că asta ajută", a declarat unul dintre oficiali.
Rutte, un olandez în vârstă de 56 de ani care conduce de 13 ani a cincea cea mai mare economie a UE, se zvonește de mult timp că ar fi interesat să facă saltul în NATO, având în vedere că cariera sa în politica națională se va încheia după alegerile generale din 22 noiembrie din țară.
Duminică, el a vorbit deschis despre ambiția sa într-un interviu acordat postului de radio Den Haag FM, afirmând că postul de secretar general „ar fi interesant, deoarece ar oferi șansa de a contribui timp de câțiva ani pe scena internațională într-o perioadă de schimbări globale dramatice".
Aceasta a fost urmată de o convorbire telefonică luni cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Rutte a salutat statutul Olandei de prima țară din afara G7 care a negociat angajamente bilaterale de securitate cu Kievul - un pas convenit în timpul summitului liderilor NATO din iulie.
Guvernul său s-a poziționat cu grijă ca unul dintre cei mai de încredere parteneri ai Ucrainei.
Atunci când administrația președintelui american Joe Biden a părut la început călduță în ceea ce privește instruirea piloților ucraineni pentru a pilota avioane de luptă F-16, Olanda a preluat conducerea în iulie - alături de Danemarca - în ceea ce privește înființarea unui centru de instruire în România și potențialul transfer al aeronavelor de înaltă performanță la Kiev.
A fost nevoie ca SUA să aștepte până în octombrie pentru a accepta, în cele din urmă, să co-lidereze inițiativa. „Vă mulțumim și pentru decizia referitoare la aeronave. Ele ne vor ajuta să controlăm cerul", i-a spus Zelenski lui Rutte.
Renunțarea la Moscova
Toate acestea fac parte dintr-o îndepărtare constantă de Rusia pentru Rutte, care în 2011 a stat vesel alături de fostul președinte rus Dmitri Medvedev și de cancelarul german de atunci, Angela Merkel, la prezentarea proiectului gazoductului Nord Stream (distrus între timp), care urma să trimită gazul rusesc în vestul UE.
Deși Olanda a continuat să cumpere gazul rusesc prin gazoduct până când Gazprom i-a tăiat accesul în mai anul trecut, Rutte a trecut treptat în tabăra scepticismului față de Rusia - o dinamică accelerată de doborârea în 2014 a zborului MH17 al Malaysia Airlines deasupra estului Ucrainei de către separatiștii susținuți de Rusia, în urma căreia au murit 198 de cetățeni olandezi.
„Din 2014 am devenit prea familiarizați cu modelul de obstrucție, neadevăruri și nedreptate din partea Rusiei și a președintelui său, Putin", a declarat Rutte la începutul acestui an, după ce doi foști agenți de informații ruși și un lider separatist ucrainean au fost condamnați pentru crimă de un tribunal olandez pentru implicarea lor în incidentul MH17.
„Nu a fost niciodată un susținător al Rusiei. Dar s-a transformat într-un susținător foarte hotărât al Ucrainei", a declarat Rem Korteweg, cercetător senior la Institutul Clingendael, un think tank olandez.
De asemenea, premierul olandez și-a lustruit acreditările transatlantice făcând echipă cu administrația Biden pentru a implementa ceea ce este efectiv o interdicție de export împotriva Chinei în ceea ce privește echipamentele avansate de fabricare a semiconductorilor - chiar dacă decizia a ocolit calea (mai lentă) a elaborării politicilor UE și a înfuriat gigantul olandez de microcipuri ASML.
Trump și 2%
Cea mai importantă misiune pentru succesorul lui Stoltenberg ar fi însă gestionarea unei alte președinții Trump. În timpul primului mandat al lui Trump, relațiile americano-olandeze au fost relativ stabile, iar Rutte chiar a atacat „elitele țării sale care beau vin alb" pentru că l-au criticat pe Trump și pentru loviturile sale la adresa organizațiilor internaționale precum UE și NATO.
Acesta va fi un act mult mai greu de repetat într-o eventuală a doua președinție, deoarece Trump se pare că se gândește să scoată SUA din NATO dacă se întoarce la Casa Albă.
Trump a criticat cu înverșunare țările NATO pentru că au cheltuit prea puțin pentru apărare și pentru că au făcut free-riding pe seama SUA. Olanda a fost unul dintre cei mai mari infractori: În 2014 a cheltuit doar 1,14% din PIB pentru apărare, în timp ce alianța are un obiectiv de 2%. Anul acesta, Haga va cheltui 1,7% din PIB și a convenit să cheltuiască 2,03% în 2024 și 2,01% în 2025.
„[Principala problemă [a lui Rutte] va fi recordul său în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare", a declarat un oficial european. „El a stat la masa summitului [NATO] din 2014 din Țara Galilor, când s-a convenit asupra angajamentului privind cheltuielile pentru apărare, și de atunci a fost prim-ministru. Dar nu și-a îndeplinit această obligație", a completat acesta.
Caracteristici imuabile
Un obstacol mai puțin surmontabil pentru Rutte este sexul său. De la crearea sa în 1949, NATO a fost întotdeauna condusă de un bărbat. Iar Rutte, dacă va obține postul, ar fi al patrulea olandez în această funcție, devansând toate celelalte naționalități.
„Există o șansă foarte mare, având în vedere sprijinul politic pentru aceasta, ca acest post să ajungă la o femeie europeană", a declarat Rutte în interviul radiofonic. „Ceea ce ar fi, de asemenea, foarte bine", a completat el.
Până acum, celelalte candidate se confruntă cu diverse probleme. Prim-ministrul estonian Kaja Kallas este una dintre vocile importante din lume în ceea ce privește susținerea Ucrainei, dar unii din Europa de Vest și din SUA consideră că un șef baltic al NATO ar fi prea provocator pentru Moscova.
Premierul danez Mette Frederiksen este un alt candidat despre care se zvonește, deși unele țări NATO sunt reticente la numirea unui al treilea secretar general nordic la rând, după Stoltenberg și colegul danez Anders Fogh Rasmussen.
Franța, pe de altă parte, a precizat că următorul lider ar trebui să fie din Uniunea Europeană, opunându-se unor nume grele precum vicepremierul canadian Chrystia Freeland, de origine ucraineană, precum și fostul secretar britanic al apărării Ben Wallace.
Printre candidați se numără și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, deși în prezent aceasta candidează pentru un nou mandat în funcția de conducere a UE.
Toate aceste considerente, deocamdată, îl lasă pe Rutte într-o poziție confortabilă în cursă - deși persistă o serie de îngrijorări în ceea ce îl privește.
Korteweg a remarcat capacitatea lui Rutte de a coopera cu diferite partide în guvernele succesive de coaliție olandeze, precum și cu alți lideri UE și cu diferiți ocupanți ai Casei Albe.
„Are un mare talent de a lucra bine cu toată lumea", a spus el, înainte de a adăuga avertismentul că „deși aceasta pare a fi o caracteristică foarte pozitivă, ar putea fi și cel mai mare dezavantaj al său".
„Nu va bate cu pumnul în masă și nu îi va intimida pe ceilalți pentru a-i urma poziția sa. El însuși a spus că îi lipsește viziunea și că nu este un gânditor profund despre Europa ... [Rutte] va fi acceptabil pentru mulți, dar întrebarea este dacă va fi cu adevărat multiplicatorul de forțe de care NATO are nevoie în acest moment", este întrebarea care merită cu adevărat pusă.
Se încarcă comentariile...
