Nunți fără invitați. Tinerii ucraineni ocolesc petrecerile de teamă să nu fie luați cu „arcanul” la armată
0Tinerii nu mai participă la nunți de teamă că vor fi prinşi şi luaţi la armată de echipele de recrutare care au o reputaţie înfricoşătoare.
Nori negri de furtună amenințau să dea peste cap nunta de pe plajă a lui Serhii și Tania. Dar, în timp ce cuplul cobora scara lungă și albă pentru a-și întâmpina invitații, scaunele goale indicau că există o problemă mai mare. În total, jumătate dintre invitații lor lipseau, scrie bbc.com.
Familia și prietenii și-au cerut scuze, dar au explicat că riscul de a participa a fost prea mare. Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost prinși de una dintre echipele de recrutare, care umblă acum pe străzile din Ucraina?
Cu mulți dintre soldații săi morți, răniți sau epuizați, guvernul ucrainean și-a intensificat eforturile de a mobiliza mai mulți oameni.
O nouă lege, introdusă în luna mai, prevede ca fiecare bărbat cu vârsta cuprinsă între 25 și 60 de ani să își înregistreze datele într-o bază de date electronică pentru a putea fi chemat la recrutare. Ofițerii de recrutare sunt în căutarea celor care evită să se înregistreze, împingând tot mai mulți bărbați care nu doresc să servească să se ascundă.
Cu vedere la Marea Neagră, în orașul Odesa din sudul țării, Tania a murmurat în liniște că înțelege de ce prietenii și familia ei nu vor să lupte.
Tatăl ei a fost ucis pe linia frontului în octombrie, în timpul bătăliei de uzură pentru Avdiivka, iar tânăra de 24 de ani este acum îngrozită de faptul că noul ei soț ar putea fi recrutat. "Nu vreau ca acest lucru să i se întâmple familiei mele de două ori", a spus ea.
După mai bine de doi ani de război, aproape toată lumea cunoaște pe cineva care a fost ucis. Vești sumbre au curs de pe front, despre Ucraina, care este depășită numeric și armat.
La telefon, prietenul de 15 ani al cuplului, Maksim, a relatat astfel de povești. Printre cei morți se numără aproximativ o duzină de prieteni și cunoștințe ale acestuia. "În Ucraina sunt mai mult de un milion de polițiști, de ce să lupt eu când ei nu sunt?", a spus el.
Maksim, care are o fiică mică și o soție însărcinată în șapte luni, a declarat că îi pare rău că a ratat nunta, dar că se temea să nu fie "înhățat" de ofițerii de recrutare pe care i-a asemănat cu "bandiții".
Echipele de mobilizare au o reputație de temut, în special în Odesa, pentru că scot oamenii din autobuze și din gări și îi duc direct la centrele de înrolare.
Pentru cei care evită recrutarea, transportul public este acum interzis. La fel și restaurantele, supermarketurile și excursiile de weekend în parc pentru a juca fotbal.
"Mă simt ca și cum aș fi într-o închisoare", a spus Maksym.
Într-o dimineață de marți, ofițeri de recrutare au descins în gara principală din Odesa, conduși de un marinar veteran experimentat, Anatolii, și de omologul său mai tânăr și mai musculos, Oleksii. Aceștia au străbătut parcul, oprindu-i pe bărbații de vârstă militară, pentru a verifica dacă sunt înregistrați în baza de date.
Dar perechea bine educată a avut dificultăți în a găsi bărbați eligibili. Cei mai mulți erau fie prea tineri, fie primiseră un fel de scutire. După câteva ore, Anatolii a recunoscut că era foarte posibil ca bărbații să se ascundă de ei.
"Unii oameni fug de noi. Acest lucru se întâmplă destul de des", a spus el. "Alții reacționează destul de agresiv. Nu cred că acești oameni au fost educați bine".
La centrul de înrolare de după colț, un bilet optimist lipit pe ușă îi anunța pe potențialii recruți că cei care veniseră voluntar puteau sări peste cozile de așteptare. Dar nu au existat cozi. Un bărbat singur stătea singur și aștepta să fie văzut.
Când l-am întrebat dacă se afla acolo din proprie inițiativă, mi-a spus că fusese "răpit" în acea dimineață și adus împotriva voinței sale.
"Ofițerii m-au înconjurat, așa că nu am putut fugi", a bâlbâit el, în stare de șoc. "Sunt devastat".
Unul dintre ofițerii de la centru, Vlad, a recunoscut că abia dacă mai existau voluntari de bunăvoie în aceste zile. Sub indicativul de apel Hora,Vlad a luptat în unele dintre cele mai aprige bătălii de-a lungul liniei de est a frontului din Donbas înainte de a fi lovit în cap, în piept și în picioare de șrapnel de artilerie.
Nu a reușit să își mascheze disprețul față de cei care se ascund. "Cum pot să spun asta fără să înjur?", a întrebat el cu voce tare.
"Nu îi consider bărbați. Ce așteaptă ei? Dacă rămânem fără oameni, inamicul va veni în casele lor, le va viola femeile și le va ucide copiii". Vlad a văzut la fața locului dovada îngrozitoare.
Această ultimă campanie de recrutare a deschis diviziuni incomode în societate, nu numai între cei care servesc și cei care evită recrutarea, ci și între prietenele femei, dintre care unele au parteneri pe front, iar altele își ascund iubiții acasă.
Subiectul mobilizării se strecoară în aproape toate conversațiile, care apoi devin adesea aprinse. Luna trecută, cineva a aruncat un explozibil în grădina casei unui ofițer de înrolare.
Există o neîncredere izbitoare în rândul bărbaților care aleg să nu se înroleze. Aceștia nu au încredere în ofițeri, după ce s-a descoperit că unii au luat mită pentru a ajuta oamenii să fugă din țară. Nu au încredere nici în faptul că vor fi instruiți în mod adecvat.
Anul trecut, în timp ce se îndrepta spre serviciu, a fost dat jos dintr-un autobuz de către militari sub amenințarea armei, a spus el, și dus la un centru de înrolare. El i-a convins pe ofițeri să îl lase să plece pentru a lua niște documente, dar și-a jurat că nu se va mai întoarce niciodată.
"Nu sunt un militar, nu am ținut niciodată o armă în mână, nu cred că pot fi util pe linia întâi", a spus el.
Apoi a derulat aceeași listă de motive invocate de fiecare dintre cei care au evitat recrutarea cu care am vorbit - o familie de întreținut, o afecțiune medicală minoră și o declarație sfidătoare că trimitea ajutor umanitar soldaților.
Dar sub aceste scuze se ascunde întotdeauna aceeași teamă, aceea că, la câteva săptămâni de la înregistrare, acești bărbați vor ajunge carne de tun pe linia frontului care, în ochii lor, nu pare să se miște. Asta în ciuda încercărilor recente ale guvernului de a le oferi recruților un anumit cuvânt de spus în ceea ce privește unitățile și rolurile la care sunt repartizați.
Când vorbesc cu acești bărbați, există o oarecare deconectare. Ei așteaptă o victorie ucraineană, doar că una care să nu-i implice.
"Sunt mândru că mulți bărbați au luat decizia curajoasă de a merge pe linia frontului", a spus Vova. "Ei sunt cu adevărat cei mai buni din țara noastră".
Într-o tabără de antrenament a recruților dintr-o pădure de la periferia Kievului, conducătorul acesteia, Hennadiy Sintsov, ofta greu, în timp ce supraveghea oamenii cu lopeți care săpau gropi pentru vulpi.
"Poate părea o muncă banală, dar acest lucru este la fel de important ca și capacitatea de a trage cu artileria", a spus el. "Ar putea să le salveze viețile".
Sintsov, un voluntar patriot cu spirit revoluționar, supraveghează programul obligatoriu de pregătire de 34 de zile pe care toți recruții trebuie să îl parcurgă înainte de a fi trimiși în unitățile lor militare. El a subliniat în repetate rânduri că acești oameni nu vor fi trimiși imediat pe linia frontului și că va urma o pregătire suplimentară.
Într-o pauză de la antrenament, cohorta de recruți a lui Sintsov stătea la taclale, fumând și glumind. Erau un grup eterogen, majoritatea în vârstă de 40-50 de ani - un crescător de porci, un director de depozit și un constructor - care au recunoscut că ar fi preferat să nu fie acolo. Dar nici acești oameni nu voiau să-și petreacă restul războiului ascunși.
Unul dintre ei, Oleksandr, a ales deja să devină pilot de drone. "Sunt destul de speriat, totul este nou pentru mine, dar trebuie să o fac", a spus el.
Dar inginerul de tramvaie în vârstă de 33 de ani nu i-a judecat pe cei care au ales să se ascundă. "Eu mi-am făcut alegerea mea, ei pot să și-o facă pe a lor", a ridicat din umeri.
Sinsov a fost deranjat de cât de demotivați erau noii săi veniți. În ciuda amintirilor zilnice ale războiului - sirenele de raid aerian și întreruperile de energie electrică - el crede că amenințarea războiului a devenit prea îndepărtată pentru cei care trăiesc în siguranța relativă a unor orașe precum Odesa și Kiev și se teme că va fi nevoie de o altă avansare majoră a Rusiei pentru a-i stimula pe cei care se sustrag de la încorporare în Ucraina să intre în acțiune.
"Atunci am vedea din nou oameni căutând arme și făcând coadă la centrele de înrolare", a spus el.
Se încarcă comentariile...
