„Nimeni nu a ieșit de acolo neschimbat”: soldații ucraineni care au supraviețuit asediului Azovstal
0Mii de oameni s-au adăpostit în tunelurile oțelăriilor din Mariupol timp de mai bine de două luni, în timp ce Rusia a bombardat-o cu rachete. Nu este clar câți sunt acum în captivitate.
Dacă o bătălie mai mult decât oricare alta a definit brutalitatea războiului Rusiei în Ucraina, atunci aceasta este asediul de trei luni al oțelăriei din Mariupol, în această primăvară și experiența îngrozitoare a ultimilor săi apărători. Ascunși în Azovstal, una dintre cele mai mari fabrici producătoare de metale din Europa, sute de soldați ucraineni depășiți numeric, răniți și slăbiți și peste 1.000 de civili, au rezistat timp de peste 80 de zile unuia dintre cele mai înverșunate atacuri militare ale Moscovei.
„Nimeni nu a ieșit de acolo neschimbat”, spune Oksana, o angajată a Azovstal care a cerut să nu-și dea numele complet. „Au fost o persoană când au intrat și o altă persoană când au ieșit.”
La scurt timp după invazia rusă – la sfârșitul lunii februarie – Mariupolul a fost unul dintre primele orașe mari care au fost încercuite. Privit ca un obiectiv cheie al Kremlinului, orașul a fost scena unui asediu pe care Crucea Roșie l-a definit drept „apocaliptic”. Periferia orașului a devenit locul unei gropi comune imense, în vreme ce cadavrele multor bărbați, femei și copii au rămas părăsite pe străzi, fie au rămas îngropate sub dărâmături.
Orașul Mariupol și combinatul siderurgic Azovstal
Autoritățile ucrainene estimează că 22.000 de oameni au murit în timpul luptei. Unii supraviețuitori s-au refugiat în oțelăria Azovstal, un sit industrial care acoperă o suprafață de aproximativ 16 kilometri pătrați, inclusiv o rețea de tuneluri subterane. Alături de civili se aflau aproximativ 3.000 de soldați, dintre care mulți erau membri ai faimoasei brigăzi Azov, care, la înființarea sa în 2014, includea voluntari de extremă dreapta, unii cu afilieri neo-naziste. În ultimii ani, brigada a fost pe deplin integrată în armata ucraineană, fapt pentru care, pentru președintele Vladimir Putin fost oportunitatea de a derula o operațiune de propagandă perfectă pentru a convinge publicul că narațiunea lui despre „nazificarea” Ucrainei era adevărată și că armata lui îi va vâna ca pe șobolani. Putin nu și-ar fi imaginat niciodată că ultimii apărători ai Mariupolului îi vor sfida planul atât de mult timp.
Despărțiți de lume și lipsiți de mâncare, apărătorii Azovstalului au fost găzduiți în tunelurile oțelăriilor timp de peste două luni, în timp ce rușii au lansat rachete și bombe incendiare la fața locului.
Până la jumătatea lunii mai, soarta lor devenise incertă. Singurele dovezi ale existenței supraviețuitorilor au venit la sfârșitul asediului, când, înainte de capturarea sa, fotograful Dmytro Kozatskyi, un luptător al Regimentului Azov, și-a lansat imaginile cu asediul pe rețelele de socializare. Fotografiile extraordinare prezintă soldați cu barbă, mulți răniți, unii cu membre lipsă.
În timp ce civilii erau evacuați, soldații ucraineni au fost trimiși într-o colonie penală din Olenivka, în Donețk. Kremlinul le-a prefigurat condamnarea la moarte.
Dar apoi, în septembrie, Kievul a confirmat că locotenent-colonelul Denys Prokopenko, comandantul batalionului Azov, se număra printre cei 215 prizonieri de război ucraineni eliberați într-un schimb de prizonieri, cel mai mare astfel de schimb de la începutul războiului. În schimb, Rusia a primit 55 de prizonieri din Ucraina, inclusiv cel mai valoros prizonier rus al țării, Viktor Medvedchuk , fostul parlamentar ucrainean și aliat al lui Putin, acuzat de Ucraina de înaltă trădare.
Acordurile Ucrainei cu Rusia prevedeau că liderii eliberați ai Regimentului Azov vor rămâne până la sfârșitul războiului în Turcia, care a jucat un rol în schimb. Unii, însă, au reușit să părăsească țara, inclusiv Kozatskyi, despre care se crede că se află acum în SUA. Contactarea lor a fost însă practic imposibilă, din cauza măsurilor de securitate puse în aplicare de guvernul ucrainean pentru a-i proteja pe soldați, având în vedere starea lor fizică și psihologică precară.
După o lună de foame, uiți de familie, de tot. Singurul lucru la care te gândești este mâncarea
Într-un interviu public rar, un alt fost deținut, Mykhailo Dianov, fotografiat cu un bandaj pe brațul drept, rupt, și cântărind cu 40 de kg mai puțin după detenția sa în colonia penală controlată de ruși, a declarat pentru Sky News că el credea că nu va supraviețui: „Noi gândeam asta în fiecare zi. La Azovstal am crezut că este sfârșitul. După o lună de foame, când închizi ochii, uiți de familie, de tot. Singurul lucru la care te gândești este mâncarea.”
Vorbind despre lunile de captivitate, Dianov a spus: „Ne-au tratat ca pe niște animale. Era imposibil să mănânci.”
Se pare că Dianov a călătorit și în SUA, unde va fi într-o lungă convalescență după o intervenție chirurgicală la braț. Înainte de război, a fost pianist; visul lui este să poată cânta din nou.
Președintele Volodimir Zelenski a promis că „toți apărătorii lui Mariupol vor fi luați acasă”, dar nu este clar câți dintre ei rămân prizonieri ai rușilor. Presa locală estimează că aproximativ 1.000 de soldați Azov sunt încă prizonieri de război. Și, potrivit oficialilor ucraineni, cadavrele unui număr necunoscut de soldați rămân îngropate sub dărâmăturile Azovstal.
Se încarcă comentariile...
