Analiză Marile râuri ale Europei sunt pe cale de dispariție. Continentul se va confrunta cu un șoc. Valul de căldură anormal distruge afacerile din Europa

Marile fluvii ale Europei — Rinul, Dunărea și Pad — au ajuns la niveluri record de scăzute din cauza secetei severe, blocând transportul de mărfuri, afectând producția industrială și punând în pericol chiar și răcirea centralelor nucleare. Dincolo de criza ecologică, seceta expune o vulnerabilitate strategică majoră într-un moment în care Europa încearcă să își reducă dependența de Rusia, China și Statele Unite.

Dunărea, afectată de seceta/FOTO:Arhiva

Lângă Prahovo, în Serbia, nave naziste scufundate în 1944 zac acum frânte pe bancurile de nisip. În Croația, un cargobot din anii 1930 a ieșit parțial din apă. Pe albia recent expusă a Dunării, în Bulgaria, experții locali au descoperit ceea ce ar putea fi rămășițele scheletului unui mamut preistoric, împrăștiate pe nisip precum oasele uitate după un picnic al unui uriaș.

O mare parte a Europei se confruntă cu o secetă severă, iar marile fluvii au ajuns la o fracțiune din dimensiunile lor obișnuite. Dunărea, al doilea cel mai lung fluviu al Europei, înregistrează niveluri record de scăzute, ajungând recent la doar 23 de centimetri adâncime la Budapesta. O parte a fluviului Pad, în Italia, se află de asemenea la un minim istoric pentru sezonul de vară. Iar Rinul, o rută comercială esențială între Alpi și Marea Nordului, este acum mai puțin adânc decât oricând de la începutul înregistrărilor.

Producție oprită, centrale nucleare afectate

În această vară, transportul de substanțe chimice, produse petroliere și alte mărfuri pe Rin și pe Dunăre a fost aproape complet blocat în anumite zone.

Autoritățile ungare au decis scufundarea a două barje pentru a crește nivelul apei Dunării în zona centralei nucleare de la Paks.

Centrala funcționează în prezent la aproximativ 25% din capacitate, din cauza unei secete istorice și a nivelului extrem de scăzut al Dunării, din care instalația își preia apa necesară răcirii.

România vecină și-a oprit, joi, ultimul reactor nuclear aflat în funcțiune, în condițiile în care seceta din această vară a afectat grav producția de energie, transportul naval și sistemele de sănătate publică din Europa.

Seceta a ridicat, de asemenea, în Ungaria și România, problema adaptării energiei nucleare la un climat tot mai extrem.

Guvernul Ungariei a anunțat, miercuri, că va construi un „prag” în albia fluviului, o structură asemănătoare unui baraj, amplasată transversal pe fundul canalului pentru a regla curgerea apei. Lucrările vor dura câteva săptămâni.

Guvernul a mai anunțat că două barje cu lungimea de 80 de metri vor fi scufundate în apropierea centralei nucleare pentru a crește nivelul apei pe termen scurt. Astfel, cele două turbine ale centralei ar putea continua să funcționeze în perioada construirii pragului de fund.

Scufundarea controlată a barjelor va a crește nivelul apei Dunării, a declarat premierul Peter Magyar, într-o înregistrare video publicată vineri pe Facebook, de la Paks.

Scufundarea barjelor ar putea ridica nivelul apei cu 20 de centimetri pe termen scurt, în timp ce pragul construit în albia fluviului ar urma să asigure o creștere de până la un metru.

Producătorii auto Dacia și Ford au fost nevoiți să suspende temporar producția în fabricile lor din România pentru a economisi energie.

Pentru mulți europeni, schimbările climatice păreau, până de curând, o problemă a unor regiuni îndepărtate. În ultimii ani însă, incendiile de vegetație de pe continent, valurile de căldură și secarea râurilor au adus criza climatică mult mai aproape de casă, începând să modifice vechea hartă a puterii și bogăției europene. Dacă Rinul și Dunărea vor continua să sece, această hartă va trebui redesenată.

Coloana vertebrală a industriei europene

De aproape 80 de ani, aceste fluvii au reprezentat vetrele puterii industriale a continentului și principalele rute pentru comerțul său. Industria germană, motorul celebrei creșteri economice postbelice a țării, s-a dezvoltat masiv în jurul confluenței dintre Rin și Ruhr. Portul de la gura Rinului, în Țările de Jos, a devenit cel mai aglomerat din Europa, scrie The New York Times.

Fluviile continentului furnizează, de asemenea, energie pentru milioane de oameni, iar Dunărea rămâne o rută esențială de export pentru cerealele Ucrainei și o cale de aprovizionare pentru armata sa.

În acest context, seceta fluviilor nu reprezintă doar un risc ecologic, ci și o provocare strategică majoră pentru Europa — într-un moment în care noi probleme sunt la fel de binevenite ca bombele vechi descoperite pe fundul unui râu.

O provocare peste alte provocări

Europa se confruntă deja cu o transformare economică fără precedent: ascensiunea producției tehnologice chineze și, în special, a vehiculelor electrice, care amenință repere ale industriei auto europene precum Volkswagen și Porsche.

În același timp, continentul traversează o amplă tranziție energetică, încercând să reducă dependența de gazul rusesc și să se orienteze tot mai mult spre energie regenerabilă — eoliană și solară.

În fața naționalismului președintelui american Donald Trump și a agresivității președintelui rus Vladimir Putin, Europa își reduce dependența de resursele americane de apărare în favoarea unei mai mari autonomii strategice. Conflictul din Orientul Mijlociu și blocarea Strâmtorii Ormuz au scos la iveală vulnerabilități în lanțurile de aprovizionare.

În discuțiile despre modul în care ar trebui să reacționeze Europa, expresia cel mai des folosită la sediul Uniunii Europene de la Bruxelles este „autonomie strategică” — ideea potrivit căreia Europa trebuie să reducă dependența de bunurile și protecția militară străină, să facă față ascensiunii Chinei și amenințării Rusiei și să folosească noi tehnologii pentru a construi un viitor mai verde, mai prosper și mai sănătos.

Pe hârtie, sunt obiective lăudabile.

Geografia pe care Europa o consideră garantată

Problema este că liderii continentului par să pornească de la premisa că geografia fizică a Europei va rămâne neschimbată și că avantajele uriașe oferite de fluvii precum Rinul și Dunărea pot fi considerate de la sine înțelese. Printre aceste avantaje se numără posibilitatea de a transporta mărfuri pe continent la costuri reduse, accesul facil la porturi precum Hamburg și Rotterdam, precum și accesul nelimitat la apă dulce pentru industrie, energie hidroelectrică și răcirea centralelor nucleare.

Acum devine tot mai evident că terenul pe care europenii trăiesc, muncesc și călătoresc se schimbă chiar sub ochii noștri.

Fluviile nu mai pot fi considerate o alternativă ieftină, fiabilă și cu emisii reduse de carbon la transportul rutier sau aerian. Ele nu pot forma coloana vertebrală industrială a eforturilor Uniunii Europene de a deveni independentă de lanțurile de aprovizionare chineze și americane dacă seacă. Și nici nu mai pot garanta independență energetică sau securitate alimentară.

O schimbare de perspectivă necesară

Adaptarea la aceste transformări nu va fi ușoară. Așa cum războiul din Iran obligă unele state din Orientul Mijlociu să dezvolte noi rute de aprovizionare și export, Europa trebuie să reflecteze serios la modul în care poate construi rețele alternative de transport și energie, care să reducă dependența de fluvii. Un asemenea proces ar putea dura decenii și ar necesita investiții uriașe în infrastructură nouă. Unele regiuni care s-au îmbogățit datorită comerțului fluvial, precum Renania germană sau Rotterdam, ar putea avea de pierdut. Iar fluviile ar putea înceta să mai lege vecinii europeni în felul în care, până acum, le-a permis să depindă mai puțin de restul lumii, noetază NYT.

Fără aceste „autostrăzi albastre” ale Europei, tot discursul ambițios despre construirea de noi industrii, găsirea de noi parteneri comerciali și generarea de energie curată începe să sune gol.

Companiile europene pierd miliarde

Al cincilea val consecutiv de căldură extremă din această vară a dat o lovitură puternică economiilor țărilor europene , forțând companiile să sufere pierderi de miliarde din cauza scăderii vânzărilor și a întreruperilor de lucru. În același timp, polițele de asigurare tradiționale s-au dovedit neputincioase, deoarece, de obicei, nu acoperă pierderile financiare cauzate de anomaliile de temperatură, relatează Reuters .

Conform estimărilor agenției internaționale de rating Moody's, valurile de căldură de anul trecut din Europa au costat economia 43 de miliarde de euro (aproximativ 50 de miliarde de dolari) în produs brut pierdut. În schimb, companiile de asigurări au plătit doar aproximativ 500 de milioane de euro (aproximativ 580 de milioane de dolari) întreprinderilor, acoperind o mică parte din pagubele reale.Sectoarele cele mai afectate de temperaturile ridicate sunt cateringul, comerțul, agricultura și transporturile. De exemplu, în orașul italian Padova, peste 80% din unitățile de restaurante au înregistrat o scădere a veniturilor de aproximativ 20%. Din cauza căldurii din timpul zilei, timpul tradițional de relaxare de seară pe locurile de joacă de vară s-a mutat spre sfârșitul serii, iar în timpul zilei terasele stradale rămân goale, ceea ce distruge, de fapt, profitul operațional al antreprenorilor.

Principala problemă este că, în cazul căldurii, rareori se produc daune fizice directe asupra proprietății, așa cum se întâmplă în timpul inundațiilor sau al furtunilor. Pierderile financiare apar din cauza efectelor indirecte: reducerea productivității angajaților, costuri suplimentare pentru răcirea clădirilor, întârzieri ale căilor ferate și defecțiuni ale echipamentelor.

Factor complex

Conform unui sondaj realizat de Autoritatea Europeană de Reglementare a Asigurărilor în rândul a 9.000 de întreprinderi mici și mijlocii, doar 28% dintre companii au asigurare împotriva întreruperii activității ca parte a protecției activelor lor. În același timp, doar 17% dintre firme au polițe care acoperă opririle operaționale fără daune fizice aduse activelor.

În plus, căldura acționează adesea ca un factor de risc complex, împletit cu secete, incendii forestiere și deficit de apă. Conform platformei analitice CDP, 35% dintre companiile chestionate au recunoscut deja perioadele caniculare ca un risc direct pentru operațiunile lor. Impactul negativ al condițiilor meteorologice a fost deja menționat în rapoartele lor financiare de către furnizorul suedez de echipamente comerciale ITAB Group, producătorul italian de ciment Buzzi și compania franceză de plăți Worldline.

Soluție alternativă

Pentru a umple golul de pe piață, asigurătorii dezvoltă asigurări parametrice (polițe cu un algoritm de plată fix care calculează automat despăgubirea atunci când temperatura aerului depășește un prag predeterminat). Principalele avantaje ale unui astfel de instrument sunt:

-Lipsa unui proces îndelungat de evaluare a daunelor de către experți;

-Creditarea instantanee a banilor în conturile companiei;

-Posibile aplicații în transporturi, agricultură și pentru protejarea oamenilor de insolație.

Piața europeană a asigurărilor parametrice este estimată să crească la 7,93 miliarde de dolari până în 2031, înregistrând o rată anuală de creștere de 9,5%.

Adaptare necesară

Experții în riscuri climatice spun că Europa este continentul cu cel mai rapid nivel de încălzire din lume. De exemplu, la mijlocul lunii august, temperatura medie din Europa de Vest a fost cu aproape 10 grade Celsius peste media din perioada 1961–1990.

Experții îndeamnă companiile să nu se bazeze exclusiv pe plățile de asigurări, ci să își modifice procesele operaționale în avans. Printre măsurile prioritare pentru adaptarea afacerilor se numără:

-Investiții în tehnologii moderne de răcire și climatizare;

-Revizuirea programului de lucru și crearea unor condiții de siguranță pentru angajați;

-Testarea la stres a lanțurilor de aprovizionare în caz de perturbări datorate anomaliilor meteorologice.

Frecvența și durata valurilor de căldură din sudul și centrul Europei s-au triplat în ultimii cinci ani. În vara anului 2025, temperaturile anormal de ridicate au cauzat pierderi de zeci de miliarde de euro în sectorul agricol din Franța, Spania și Italia și au provocat perturbări la scară largă ale rețelelor electrice. Uniunea Europeană a adoptat o nouă strategie de adaptare la schimbările climatice, dar sectorul privat rămâne vulnerabil la riscurile operaționale asociate cu încălzirea globală.

O publicație satirică olandeză a sugerat recent folosirea elicopterelor de intervenție împotriva incendiilor pentru a realimenta Rinul. Ideea pare puțin probabilă, însă un lucru este clar: Europa trebuie să înceapă să își privească fluviile într-un mod mult mai radical și mai serios — nu doar ca pe o dramă ecologică, ci ca pe un activ strategic esențial, conchide NYT.