Marea Britanie riscă să se destrame din cauza Brexit. Ce spune premierul britanic Boris Johnson

Premierul britanic Boris Johnson semnând documentul de ieşire a Marii Britanii din UE

Două crize combinate, Brexit şi Pandemia Covid-19, ar putea provoca o aşa-numită „furtună perfectă” care să ducă în final la destrămarea Marii Britanii, odată cu creşterea mişcărilor de independenţă din Scoţia şi a noului statut al Irlandei de Nord, care ar putea deveni tot mai apropiată de UE şi tot mai îndepărtată de Regatul Unit. Dar, premierul Boris Johnson spune că referendumurile ar trebui să aibă loc o dată într-o generaţie.

La 2 ianuarie 2020, premierul britanic Boris Johnson scria pe Twitter că următoarele 12 luni ar însemna un „an fantastic pentru Marea Britanie”. În schimb, o pandemie globală şi frământările politice ale Brexitului au întins ţesătura socială a Regatului Unit până la punctul de rupere. Dar cele mai mari două crize pe timp de pace cu care se confruntă Marea Britanie s-au combinat pentru a crea o „furtună perfectă“ de nemulţumiri. În cele din urmă, după ani de dezbateri politice prelungite şi negocieri întortocheate, Marea Britanie a părăsit UE la 1 ianuarie, dar cu o multitudine de „tulpini“ imprevizibile asupra uniunii politice din Marea Britanie, care l-ar putea duce pe premierul britanic în ape constituţionale agitate. 

În acelaşi timp, pandemia Covid-19 a scos la iveală ce distanţă politică există între guvernele descentralizate de la Edinburgh, Cardiff, Belfast şi Londra. Cele două crize combinate ar putea provoca o aşa-numită „furtună perfectă” care să ducă în final la destrămarea Marii Britanii, odată cu creşterea mişcărilor de independenţă din Scoţia şi a noului statut post-Brexit al Irlandei de Nord, care ar putea deveni tot mai apropiată de UE şi tot mai îndepărtată de UK, scrie CNN. Ieşirea Marii Britanii din UE, concomitent cu criza provocată de pandemia de COVID-19, nu a făcut decât să mărească şi mai mult „distanţa politică” dintre guvernele ţărilor care formează Regatul Unit: Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord.

Mişcarea de independenţă din Scoţia ia amploare

Mişcarea de independenţă din Scoţia a crescut în amploare, după referendumul pentru independenţă din 2014. Atunci, 55% dintre scoţieni acceptau să rămână în Marea Britanie. Acum, conform celor mai recente sondaje de opinie, 58% dintre scoţieni susţin ruptura de UK, cel mai mare procent pro-independenţă înregistrat până în prezent. Creşterea numărului celor care susţin independenţa Scoţiei este legată direct de Brexit: dacă britanicii au votat în total cu 51,9% în favoarea Brexit-ului în 2016, scoţienii s-au opus în proporţie de 62%. Prim-ministrul scoţian Nicola Sturgeon a declarat sâmbătă că speră că Scoţia îşi va obţine independenţa şi că va putea „să se alăture“ Uniunii Europene, subliniind că Brexit-ul s-a făcut contrar voinţei scoţienilor, care s-au opus în majoritate acestui pas la referendumul din 2016, relatează AFP.

„Suferim acum un Brexit dur împotriva voinţei noastre, în cel mai prost moment posibil, în mijlocul unei pandemii şi al unei recesiuni economice“, a spus Nicola Sturgeon pe site-ul partidului său pro-independenţă SNP, la două zile de la ieşirea Regatului Unit din piaţa unică şi uniunea vamală. Ea şi-a exprimat din nou determinarea de a organiza un nou referendum privind independenţa Scoţiei, după cel pierdut de tabăra sa în 2014, atunci când 55% dintre scoţieni au votat împotrivă.

Însă decizia de a organiza un astfel de referendum îi revine prim-ministrului britanic Boris Johnson, care refuză cu fermitate. Totuşi, o victorie detaşată a SNP la alegerile locale din mai anul viitor ar întări presiunea asupra Londrei pentru acceptarea unei noi consultări populare. „În calitate de membră independentă a Uniunii Europene, Scoţia ar fi un partener şi ar putea construi poduri - nu numai către realizarea unei economii mai puternice şi a unei societăţi mai echitabile, ci şi către facilitarea relaţiilor între UE şi Regatul Unit“, a mai spus Sturgeon. „În cursul celor aproape 50 de ani de apartenenţă, am beneficiat enorm de cele <<patru libertăţi>> ale pieţei unice, inclusiv libertatea de mişcare. Peste 230.000 de persoane din toată Europa au ales domiciliul în Scoţia“, a mai spus Nicola Sturgeon, explicând că „ei sunt prietenii noştri şi familia noastră, iar acum vrem ca ei să rămână“. Odată cu Brexit-ul „cetăţenii noştri vor fi mai puţin în siguranţă şi dreptul lor de a munci, studia şi a lucra în altă parte în Europa va fi restrâns“, şi-a exprimat ea regretul, subliniind că 2.000 de scoţieni au participat anul trecut la programul de schimb universitar Erasmus, la care guvernul britanic a renunţat pentru a-l înlocui cu propriul program internaţional. „Nu vrem să plecăm şi sperăm să ne alăturăm vouă în curând în calitate de partener egal“, a conchis Nicola Sturgeon.

Situaţia în Irlanda de Nord 

O situaţie specială întâlnim în Irlanda de Nord, care a reprezentat, de altfel, un punct delicat în negocierile Brexit dintre Marea Britanie şi UE: frontiera dintre Irlanda (membru UE) şi Irlanda de Nord (parte a UK) este singura pe uscat dintre Uniunea Europeană şi Regatul Unit. Perspectiva unei „vămi dure” între Irlanda şi Marea Britanie a provocat îngrijorări referitoare la posibila revenire a violenţelor din regiune din anii 1970-1980. Soluţia convenită în ultimul moment între UE şi UK îi permite Irlandei de Nord să rămână pe teritoriul vamal al Regatului Unit şi, în acelaşi timp, să beneficieze de piaţa unică europeană.

Astfel, Irlanda de Nord va rămâne aliniată la un set limitat de norme UE, în special cele referitoare la mărfuri, iar codul vamal al Uniunii se va aplica tuturor mărfurilor care intră în Irlanda de Nord. Se evită astfel orice verificări şi controale vamale pe insula Irlanda. „Practic, acest lucru pune Irlanda de Nord într-o postură diferită de restul UK”, a declarat pentru CNN Katy Hayward, profesor de sociologie politică la Queen's University din Belfast. „Astfel, cu cât Marea Britanie se îndepărtează mai mult de UE, cu Irlanda de Nord va avea mai multe lucruri în comun cu UE şi, implicit, Irlanda”. „Naţionaliştii moderaţi pro-europeni şi chiar unioniştii moderaţi se întreabă, în aceste condiţii, ce este Irlanda de Nord şi ce ar trebui să devină”, a declarat Matthew O'Toole, membru în Adunarea Legislativă a Irlandei de Nord.„Brexitul scoate acum la iveală chestiuni despre care se credea până acum că sunt rezolvate şi le repune pe agenda ”, a adăugat O'Toole.

În Irlanda de Nord electoratul a votat cu 55% - 45% în 2016 în favoarea rămânerii în UE şi, la fel ca Scoţia, a ajuns în 2021 în afara Uniunii, deşi numai pe jumătate.

Aici, separatismul, vechi de un secol, de la împărţirea insulei în statul irlandez şi Irlanda de Nord, a primit un nou imbold în noua situaţie.

Liderul principalului partid separatist Sinn Fein, Mary Lou MacDonald, a declarat că Irlanda de Nord se va reuni cu Republica Irlanda în următorul deceniu.

Ministrul de externe al Republicii Irlanda, Simon Coveney, s-a văzut nevoit să dezmintă faptul că guvernul de la Dublin va propune organizarea unui referendum pe tema reunificării în Irlanda de Nord.

Un astfel de referendum – denumit “de frontieră” – nu întâmpină o opoziţie de principiu din partea guvernelor de la Londra, indiferent de culoare politică, fiind o chestiune care depinde de voinţa populaţiei din provincia de 1,8 milioane de locuitori unde protestanţii sunt în majoritate în favoarea rămânerii în UK, iar catolicii pentru unirea cu Republica Irlanda.

O reunificare a insulei ar fi mult mai simplă din punctul de vedere al relaţiei cu UE (existând precedentul reunificării germane), decât independenţa Scoţiei (o ţară cu populaţie de 5,5 milioane), care ar obliga ţara să o ia de la zero în relaţia cu Uniunea.

O plecare a Scoţiei din Regatul Unit ar lăsa o ţară formată din Anglia (populaţie 56 de milioane) şi Ţara Galilor (3,15 milioane), cu tendinţe separatiste galeze slabe.

În sfârşit, un alt teritoriu aparţinând de regatuli Unit– Gibraltarul – a intrat în Zona Schengen pentru a putea păstra deschisă frontiera cu Spania.

Colonia britanică a votat în 2016 în proporţie de 96% în favoarea rămânerii în UE şi, ca şi Irlanda de Nord, a ieşit doar pe jumătate din Uniune. Rămâne de văzut cât timp va mai reuşi Londra să menţină acest teritoriu, confruntată cu revendicările Madridului, în condiţiile în care UK nu mai face parte din UE.

Aşadar Brexit, care a fost anunţat de eurosceptici ca o recuperare a suveranităţii (“preluarea controlului” – lozinca de campanie din 2016), nu numai că nu se confirmă în cazul Irlandei de Nord şi a Gibraltarului, dar acţionează ca o forţă motrice a separatismului care riscă să ducă la dezmembrarea Regatului Unit.   

Reacţia premierului Boris Johnson

Prim-ministrul britanic Boris Johnson intenţionează să rămână la conducerea Marii Britanii, după cum a declarat duminică, la emisiunea lui Andrew Marr de la BBC, unde a precizat - întrebat despre un posibil vot privind independenţa Scoţiei - că referendumurile ar trebui să aibă loc o dată la o generaţie.  Întrebat dacă intenţionează să continue cu rolul de prim-ministru, Johnson a răspuns simplu: „Da”.

El a precizat apoi că un referendum ar trebui să aibă loc o dată într-o generaţie, când a fost întrebat legat de posibilitatea organizării unui vot privind independenţa Scoţiei, care s-a declarat pentru a rămâne în Uniunea Europeană în 2016.

„Singurul lucru pe care pot să îl demonstrez este acela că referendumurile, în experienţa mea directă în această ţară, nu sunt neapărat evenimente vesele. Nu au o forţă unificatoare notabilă în starea naţională, ele ar trebui să aibă loc doar o dată într-o generaţie”.

Boris Johnson a vorbit duminică la emisiunea lui Marr despre situaţia sanitară din ţară, pregătind terenul pentru măsuri mai stricte ce e posibil să fie luate pentru Anglia.

Prim-ministrul britanic Boris Johnson ar pierde majoritatea absolută şi chiar propriul loc dacă ar avea loc acum alegeri generale în Regatul Unit, la care nici conservatorii, nici laburiştii nu ar câştiga o majoritate absolută, potrivit rezultatului unui sondaj publicat duminică de compania Focaldata, preluat de Reuters şi EFE.

Sondajul oferă prima vedere detaliată a percepţiei publice a modului în care premierul Johnson a gestionat negocierile dificile post-Brexit cu Uniunea Europeană şi criza coronavirusului, cu peste 50.000 de cazuri zilnice de COVID-19.

Conservatorii ar pierde, potrivit sondajului, 81 de locuri, evaporând majoritatea celor 80 pe care le-au câştigat la urne la ultimul scrutin, în 2019. Primul-ministru ar risca să-şi piardă propriul loc din circumscripţia Uxbridge And Ruislip South, la vest de Londra.

Partidul Conservator aflat la guvernare ar câştiga 284 de locuri, iar laburiştii - principalul grup de opoziţie - ar avea 282 de parlamentari.

În ceea ce priveşte procentajul voturilor, laburiştii ar fi în faţă, cu 37,7% din voturi; conservatorii ar primi 35,6% din sufragii; Liberal-Democraţii 8,7% şi Partidul Verde 6,9%.

Partidul Naţional Scoţian, care doreşte să se desprindă de restul Regatului Unit, se anticipează că ar câştiga 57 din cele 59 de locuri din Scoţia, ceea ce înseamnă că partidul ar putea juca un rol crucial în formarea următorului guvern.

Sondajul arată, de asemenea, că torii ar pierde locuri în enclave din nordul Angliei, care, în pofida faptului că au fost în mod tradiţional laburiste, şi-au schimbat loialităţile în 2019 pentru a-i sprijini pe conservatori, devenind cheia majorităţii absolute a lui Johnson.

Johnson a obţinut anul trecut o victorie electorală răsunătoare care i-a permis să scoată definitiv Marea Britanie din Uniunea Europeană, după aproape jumătate de secol de legături strânse, aminteşte Reuters. Dar premierul poate fi evaluat din ce în ce mai mult de răspunsul guvernului la pandemia de coronavirus, care a ucis deja peste 74.000 de oameni şi a zdrobit economia.

"La un an de la victoria extraordinară în alegerile generale, este clar că torii au deja mult de lucru dacă vor să reproducă succesul din 2019 în alegerile viitoare", a comentat Justin Ibbett, fondatorul Focaldata.

Peste 22.000 de persoane au fost chestionate în decurs de patru săptămâni în decembrie, circumscripţie cu circumscripţie, în cadrul acestui sondaj realizat de compania de profil Focaldata şi publicat de Sunday Times.

La aflarea datelor sondajului, susţinătorii conservatorilor au comentat pe reţelele de socializare că ancheta socială a fost efectuată înainte ca acordul Brexit să fie anunţat pe 24 decembrie.