Înfrângerea Rusiei, perspective diferite. Unde se desparte SUA de Ucraina și până unde va susține Kievul
0Deși dorită de toată lumea, înfrângerea Rusiei este percepută diferit la Washington față de Kiev sau de țările baltice. Politologul Marius Ghincea, expert în securitate, explică până unde merg aceste diferențe de percepție și cât poate conta Ucraina pe sprijin total din partea Americii.

De la Washington și până la marile cancelarii europene, una dintre principalele dezbateri despre război se leagă de modul cum poate fi definită înfrângerea Rusiei, conform a ceea ce în termeni de specialitate se cheamă teoria victoriei. De altfel, există două curente de opinie, în SUA și Occident: fie ca Ucraina să fie susținută să câștige până ce va reveni la teritoriile din 2014, fie să primească orice are nevoie până când își va recupera teritoriile pierdute în februarie 2022.
Câștig de cauză par să aibă susținătorii celei de-a doua idei, iar semnalele transmise de peste Atlantic sunt evidente în acest sens. De altfel, prin vocea influentului secretar de stat al SUA, Antony Blinken, americanii au anunțat că Ucraina poate conta pe tot sprijinul până ce va ajunge să-și recupereze teritoriile răpite de ruși în 2022, dar nu a făcut aceeași precizare referitor la Crimeea, care a fost anexată ilegal de ruși în 2014. Mesajul lui Blinken, transmis la finele anului trecut, cu ocazia unui interviu în The Wall Street Journal, nu a căzut neapărat bine la Kiev și a provocat dezbateri peste tot.
O teorie a victoriei, mai multe perspective
Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins și cercetător la Institutul European de la Florența, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce înseamnă pentru Washington o înfrângere totală a Rusiei și ce înseamnă la Kiev sau la Paris și Berlin, cu nuanțe de fiecare parte. Nu în ultimul rând, profesorul arată cum a fost Rusia nevoită să-și schimbe teoria victoriei în mai puțin de un an, după eșecul acelui „blitzkrieg” declanșat de Putin.

Marius Ghincea definește astfel conceptul de „teorie a victoriei”: „Fiecare parte implicată în acest conflict are propria teorie a victoriei. În literatura de specialitate, teoria victoriei se referă la acel concept, acea idee cu privire la ce vrem să obținem și cum vrem să obținem.”
În ce privește Ucraina, teoria victoriei este văzută diferit față de cum este văzută peste Atlantic din motive evidente.
„În privința asta, declarativ cel puțin, Ucraina a afirmat că teoria sa asupra victoriei presupune recuperarea integrală a tuturor teritoriilor anexate de către Rusia, inclusiv Crimeea, deci este pe o poziție maximalistă în care vrea să recupereze tot ce a pierdut. Și e firesc să pună așa problema. Întrebarea e dacă va reuși să obțină tot ce își dorește sau nu”, spune profesorul.
Eșecurile i-au obligat pe ruși să-și schimbe teoria victoriei
De cealaltă parte, Rusia și-a schimbat teoria victoriei, obligată de eșecurile de pe câmpul de luptă. „Rusia și ea are niște poziții maximaliste, dar teoria victoriei pe care Rusia o avea în februarie nu mai este teoria victoriei pe care Rusia o are astăzi. În februarie 2022, putem deduce că teoria victoriei pe care o avea Kremlinul era înlocuirea rapidă a regimului de la Kiev, instaurarea unei ocupații militare rapide. Acum, rușii s-ar mulțumi cu mult mai puțin, cu teritoriile separatiste anexate și cu alte câteva teritorii, precum și cu o pace care să-i recunoască statutul de mare putere mondială”, explică Ghincea.
Peste Atlantic, la Washington, SUA are propria definiție a victoriei. Evident, aceasta este mult mai apropiată de cea a Kievului, dar nu identică.
„Statele Unite ale Americii au o definiție proprie a victoriei în acest caz. Trebuie să înțelegem că, din punct de vedere strategic, războiul din Ucraina este relevant pentru Washington, dar nu fundamental. Pierderea Ucrainei nu ar fi o pierdere esențială sau catastrofală pentru poziția strategică a Statelor Unite, deși nu este sub nicio formă dorită, iar americanii sunt dispuși să-i susțină cu armament și cu bani pe ucraineni. Catastrofală ar fi pentru poziția strategică a Rusiei o înfrângere în Ucraina, dar putem spune că un eșec al Ucrainei nu ar însemna în niciun caz un dezastru pentru poziția strategică a Statelor Unite”, subliniază profesorul român.
Până unde ar merge, de fapt, SUA
Marius Ghincea a comentat și afirmațiile lui Blinken și a explicat până unde sunt dispuse Statele Unite ale Americii să sprijine Ucraina. „Putem conchide că Statele Unite ale Americii sunt dispuse să sprijine Ucraina, dar nu sunt dispuse să sprijine Ucraina până la ceea ce Kievul consideră a fi capătul. Americanii sunt dispuși să sprijine Ucraina până în momentul în care erodează suficient capacitățile militare convenționale ale Rusiei fără a duce la escaladare nucleară și fără a afecta foarte mult distribuția puterii la nivel internațional”, mai spune Ghincea.
În opinia sa, dacă Ucraina va reuși să recupereze teritoriile pierdute în ultimul an, Statele Unite vor continua să sprijine Kievul, însă la o scară mult mai redusă. Și nu doar atât, adaugă Marius Ghincea:
„Când se va ajunge la acel moment în care Ucraina potențial recuperează teritoriile pierdute după 24 februarie, ar trebui să ne așteptăm la o reducere a sprijinului militar pentru Ucraina și la o stimulare, la o sfătuire a Ucrainei să fie mai conciliantă și să fie deschisă la negocieri cu partea rusă”.
În ecuație intervine și Uniunea Europeană, în special Franța și Germania. Ambele țări s-au pliat pe poziția americană, cu mențiunea că Parisul și Berlinul, la fel ca întreaga Uniune Europeană, contează mult mai puțin decât Washingtonul. În schimb, aplicația spre tratative a francezilor și germanilor nu este văzută cu ochi buni de țări ca Polonia sau statele baltice, din motive evidente. Istoric, trecute prin ocupația rusă, aceste state vor avea întotdeauna o poziție mult mai radicală față de Moscova decât Paris sau Berlin.
Cum se văd lucrurile din Europa
„Europenii contează destul de puțin, dar în general vor urma aceeași linie dictată de la Washington. S-ar putea ca în Europa de Est să existe niște vociferări, de la polonezi și de la baltici, care ar vrea să vadă o înfrângere strategică definitivă a Rusiei, care însă pare puțin probabilă. Și nu știm exact dacă este în interesul Statelor Unite să existe o Federație Rusă cu zeci de mii de arme nucleare în degringoladă. Pentru că da, la Washington se vorbește mult de varianta în care Rusia ar cădea în haos, iar armele nucleare ale Moscovei ar ajunge la discreția unor lideri locali imprevizibili”, avertizează Ghincea.