Analiză În ce ar putea consta garanțiile de securitate pentru Ucraina și cum ar funcționa
0Un acord de pace în Ucraina presupune în mod necesar garanții de securitate care să prevină o nouă invazie rusă, dar ce ar putea însemna acest lucru în practică? se întreabă BBC.

În urma întâlnirilor istorice de la Casa Albă de luni, președintele Volodimir Zelenski a declarat că Ucraina și aliații săi „lucrează deja la textul concret al garanțiilor de securitate”.
Summitul de la Washington a fost urmat, marți, de o reuniune virtuală a coaliției de voință, prezidată de premierul britanic Keir Starmer, pentru a discuta modalitățile în care ar fi dispuși cei 31 de membri să ajute la securizarea păcii, în cazul unui acord de pace.
Totodată, Marea Britanie l-a trimis la Washington pe șeful Statului Major al Apărării, amiralul Tony Radakin, pentru o analiză a modului în care poate contribui SUA.
Acestea sunt semne că lucrurile se pun în mișcare.
Garanții de securitate înseamnă însă o gamă largă de modalități de supraveghere a păcii, de la unele directe precum „cizme pe teren”, la măsuri precum sancțiuni paralizante asupra exporturilor de petrol ale Rusiei. Cel puțin în cazul unora dintre ele, nu e clar cum ar funcționa în practică.
Din punctul de vedere al ucrainei, aderarea la NATO ar fi cea mai eficientă garanție, una imbatabilă.
Dar aceasta nu este pe masă.
Președintele SUA, Donald Trump, a exclus această posibilitate; în plus mulți alți membri NATO se opun, precum Slovacia, în principal pe motiv că ar crește dramatic șansele ca alianța transatlantică să fie atrasă într-un război armat cu Rusia.
În ce ar putea consta garanțiile de securitate pentru Ucraina
Totuși, Ucraina va avea nevoie de garanții puternice de securitate puternice în cazul unui acord de pace, având în vedere probabilitatea ridicată ca Rusia să nu respecte termenii și să atace din nou.
Rezolvarea acestei probleme este scopul declarat al coaliției de voinței, care lucrează la opțiuni ce pot oferi ucraineni în mod concret o formă de asigurare că pacea va fi menținută.
Una dintre opțiunile posibile ar fi supravegherea spațiului aerian al Ucrainei - de pildă, prin amplasarea avioanelor la bazele aeriene din Polonia sau România vecine, cu participarea SUA.
Asta ar însemna stabilirea unor reguli clare de angajament în eventualitatea unui eventual atac al Rusiei, presupunând că supravegherea nu ar fi doar simbolică.
Marea Neagră este o altă zonă în care garanțiile de securitate occidentale ar fi necesare pentru a ține la distanță flota Rusiei și a asigura libera circulație a navelor comerciale din porturi precum Odesa.
Pe uscat însă, situația devine problematică.
Ucraina este o țară mare, iar linia frontului este în prezent de peste 1000 km.
„Coaliția de voință” nu ar putea oferi suficiente trupe pentru a proteja întreaga linie de contact, chiar și presupunând că președintele rus Vladimir Putin ar accepta o atare condiție într-un acord de pace, or este improbabil că o va face.
Kremlinul și-a reiterat opoziția absolută față de prezența oricăror trupe NATO în Ucraina, indiferent sub ce nume ar fi trimise acestea.
Așadar, sprijinul militar se va limita cel mai probabil la domeniile instruirii, informațiilor și sprijinului logistic, ajutor pentru refacerea armatei, precum și continuarea furnizării de armament și muniții.
Însă ce este dispusă să accepte Rusia în cazul oricăror garanții pentru Ucraina este un mare semn de întrebare.
Mulți observatori spun că Moscova nu ar trebui să aibă niciun cuvânt de spus în această chestiune.
Pe de altă parte, este cert și că nimeni din coaliția de voință nu ar dori să existe premise pentru o confruntare armată. Nu-și dorește nimeni să pornească al Treilea Război Mondial.
„Rusia ar putea accepta o garanție de securitate americană pentru Ucraina în schimbul recunoașterii oficiale a teritoriilor ocupate, practic împărțind Ucraina pe termen lung, și fără prezența trupelor NATO în Ucraina și fără prezența Ucrainei în NATO... Oricare ar fi situația, Coaliția de voință nu poate înlocui puterea SUA.”
Contribuția SUA
Numeroși experți militari sunt de părere că orice viitoare „forță de reasigurare” oferită de coaliția celor doritori trebuie să beneficieze de contribuția SUA, dar Donald Trump refuzase să se angajeze în orice fel până la summitul din Alaska de săptămâna trecută.
După summitul de la Washington, a spus că SUA va avea un rol, dar nicidecum cu trupe la sol, ci posibil cu sprijin aerian.
Într-o situație ideală, ceea ce Ucraina și aliații săi și-ar dori de la Washington este atât sprijinul pentru această viitoare forță ipotetică, cât și, mai important, un angajament solid conform căruia, dacă Rusia încalcă acordul de pace și își reia atacul asupra Ucrainei, atunci forța militară americană - în special puterea aeriană - va fi la îndemână pentru a-i sprijini pe europeni, notează BBC.
Trump a sugerat că sprijinul aerian american va fi disponibil sub o anumită formă, dar având în vedere că și-a schimbat până acum de mai multe ori poziția cu privire la modalitatea de a pune capăt acestui război, nu e clar ce decizie va lua până la urmă.
Generalul (în retragere) Ben Hodges, fostul comandant al forțelor armatei americane în Europa, se arată sceptic că „SUA iau realmente în serios garanțiile de securitate pentru Ucraina și va face mai mult decât simple vorbe”.
„Europenii nu au încredere în Vladimir Putin și ei au deplină claritate în privința a cine este agresorul în acest război. Sunt îngrijorați că Trump nu este capabil sau nu vrea să recunoască faptul că Rusia este agresorul. Putin nu va respecta niciun acord decât dacă este obligat să o facă”, a adăugat el.
Fostul secretar britanic al Apărării, Sir Ben Wallace, apreciază că Occidentul, în mod colectiv, nu a fost suficient de ferm în a-i rezista lui Vladimir Putin.
„Realitatea pe care toată lumea pare să vrea să evite să o recunoască sau să facă ceva este că Putin nu dă niciun semn că ar vrea să oprească uciderile”, spune el.
„Până când Trump sau Europa sau ambele nu vor fi pregătite să facă ceva pentru a-l determina pe Putin să își dorească o schimbare, atunci nu se vor realiza prea multe.”
Edward Arnold, cercetător senior pentru securitate europeană la thinktank-ul RUSI, cu sediul la Londra, concluzionează că această coaliție a „reușit să ofere un format flexibil care permite interacțiunea constructivă cu Trump, susținând în același timp Ucraina”.
Dar avertizează: „Rămâne o aspirație politică, mai degrabă decât o un concept militar robust. Următoarele două luni îi vor testa cu adevărat hotărârea și apetitul pentru risc politic”.