Franţa. Nici nu s-au încheiat bine prezidenţialele, că au început jocurile pentru legislative

Emmanuel Macron

Nici nu s-au încheiat bine de numărat buletinele de vot după alegerile prezidenţiale din Franţa, că toate privirile şi iniţiativele politice se îndreptă acum spre alegerile legislative din iunie, unde extrema dreaptă va căuta să îşi consolideze scorul, iar partidele tradiţionale să-şi ia revanşa.

Peste o lună în Franţa sunt alegeri parlamentare, iar mişcarea care l-a făcut preşedinte pe Emmanuel Macron, „En Marche!“, se va transforma în formaţiune politică pentru ca după aceste alegeri legislative din 11-18 iunie să de şefului statului o majoritate parlamentară pentru a-şi putea pune în pracţică programul. 

Pentru a guverna, Macron are nevoie de o majoritate clară în legislativ astfel încât premierul pe care-l va desemna să primească votul de încredere.

Secretarul general al formaţiunii a anunţat că aceasta îşi va schimba numele în perspective legislativelor în „Republica en marche“.

Conform unor analişti politici locali, Emmanuel Macron are, pe de o parte, atuul compatibilităţii atât cu o parte a stângii, cât şi cu o parte a dreptei, dar pe de altă parte aceasta poate crea riscul unor contradicţii insurmontabile.

Preşedintele ales a promis că va dezvălui rapid candidaţii pe care mişcarea „En Marche!“ îi va propune în cele 577 de circumscripţii (fiecare circumscripţie va avea un deputat în Adunarea Naţională) şi că aproximativ jumătate dintre ei vor fi nume noi în politică şi provin din societatea civilă.

Compoziţia echipei guvernamentale va influenţa de asemenea opţiunile electoratului în acest scrutin legislativ descris adesea în Franţa drept „turul trei decisiv“ al prezidenţialelor. 

Mulţi membri din partidul socialist, al predecesorului său Francois Hollande, ar dori să-l sprijine pe Macron dacă formaţiunea va obţine un scor bun la alegerile parlamentare. Chiar şi o aripă din rândul republicanilor conservatori şi-au anunţat sprijinul pentru Macron. Dar mai mult ca sigur vor începe răfuielile în interiorul partidelor tradiţionale. 

De asemenea, înfrângerea conservatorilor şi a socialiştilor, ai căror candidaţi au fost eliminaţi încă din primul tur prezidenţial, nu înseamnă în mod obligatoriu că se va repeta la legislative, candidaţii acestor curente politice tradiţionale fiind bine înrădăcinaţi pe plan local. Iar în cazul dreptei, rezultatul la prezidenţiale a fost mai degrabă o înfrângere personală a lui Francois Fillon, afectat de scandalul privind locurile de muncă fictive ale soţiei sale.

Aşadar, Republicanii speră să obţină majoritatea în legislativ, să impună o coabitare şi să-l forţeze pe Macron să accepte un premier de dreapta. „Macron este un colos cu picioarele de lut, ales fără chef şi entuziasm“, spune vicepreşedintele Republicanilor, Laurent Wauquiez. „Suntem învinşi, dar nu am murit“, completează el. 

Sunt divizaţi într-o aripă moderată care-şi doreşte să-l ajute pe Macron şi una de dreapta care vrea, din principiu, să-l distrugă cât de repede se poate. O grupare la fel de nocivă ca a partizanilor stângii. Ca atare, nu se ştie dacă va fi posibilă un fel de majoritate a „rezonabililor“ pentru ca Macron să poată guverna. 

Şi stânga, care ar fi câştigat numeric, dar a ratat o ocazie istorică, prezentând candidaţi cu programe gradate de reforme sociale, care uneori se suprapuneau, şi cu candidaţi care se detestau, ceea ce a dus la fărâmiţarea votului.

 Partidul Socialist, pentru care procentul de numai 6,35% obţinut de Benoit Hamon în scrutinul prezidenţial echivalează cu un dezastru, această formaţiune este în prezent divizată. Astfel, în timp de Hamon doreşte o alianţă cu stânga radicală la legislative, fostul premier Manuel Valls înclină către susţinerea unei majorităţi prezidenţiale a lui Emmanuel Macron. 

Liderul extremei stângi sună mobilizarea

Liderul stângii radicale franceze, Jean-Luc Mélenchon, a lansat un apel celor 7 milioane de votanţi ai săi din primul tur al alegerilor prezidenţiale să se „unească“ pentru scrutinul legislativ din luna iunie spre a i se opune lui Emmanuel Macron, „noul monarh prezidenţial“, transmite AFP.

Candidatul mişcării „La France insoumise“ (Franţa nesupusă), clasat pe locul al patrulea în primul tur, cu 19,58% din voturi, a luat „notă fără ezitare“ de victoria lui Macron, după ce refuzase să dea un alt consemn de vot decât eliminarea Marinei Le Pen, contracandidata de extremă dreapta a centristului, în turul al doilea. 

„Programul noului monarh prezidenţial este cunoscut: este războiul împotriva drepturilor sociale ale ţării şi iresponsabilitatea ecologică“, a lansat Mélenchon, care în timpul campaniei l-a numit pe Macron „candidatul pieţei extreme“. 

În studiourile de televiziune, „locotenenţii“ săi s-au străduit să nege orice legitimitate a noului preşedinte: „Avem un preşedinte care este slab“, a declarat Raquel Garrido, o purtătoare de cuvânt a „Franţei nesupuse“, subliniind că mulţi votanţi l-au ales pe Macron „în lipsă de altceva“. 

„Absenteismul explodează. Buletinele albe şi nule nu au fost niciodată atât de numeroase. Această putere este fragilă“, a transmis pe Twitter şi Charlotte Girard, co-responsabilă a programului lui Mélenchon. 

După cum a declarat încă de vineri, Jean-Luc Mélenchon speră că alegătorii vor refuza, la alegerile de pe 11 şi 18 iunie, să ofere o majoritate parlamentară noului preşedinte şi „puteri depline guvernului Macron“. 

Marine Le Pen se autoproclamă lider al opoziţiei 

Extremiştii de dreapta se vor reuni  tot sub conducerea lui Marine Le Pen. Şi dacă vor obţine pe liste un număr semnificativ de deputaţi, îi vor face viaţa un iad noului preşedinte. Marine Le Pen chiar dacă a fost învinsă în alegerile prezidenţiale afirmă că partidul său, Frontul Naţional (FN), a devenit „prima forţă de opoziţie“.

Duminică seara, imediat după anunţarea primelor estimări ale rezultatelor turului al doilea al alegerilor — aproximativ 65% din voturi pentru viitorul preşedinte, Emmanuel Macron, şi 35% pentru Le Pen — şefa FN a anunţat că va fi „în fruntea luptei pentru alegerile legislative“ din iunie. 

„Primul tur a confirmat o descompunere majoră a vieţii politice franceze, prin eliminarea partidelor vechi. Acest al doilea tur organizează o recompunere politică de mare amploare în jurul faliei între partioţi şi mondialişti“, a declarat ea. 

Florian Philippot, numărul doi în FN, a anunţat o transformare profundă a partidului, care ar urma să devină „o nouă forţă politică“, sub un alt nume. 

Şi Le Pen a susţinut în faţa simpatizanţilor săi că Frontul trebuie „să se reînnoiască profund pentru a se ridica la înălţimea ocaziei istorice şi a aşteptărilor poporului francez“. 

Fondatorul FN, Jean-Marie Le Pen, tatăl actualei conducătoare a extremei drepte, a explicat duminică înfrângerea acesteia prin propunerile ei de renunţare la euro şi la Uniunea Europeană. El a declarat postului de radio RTL că francezilor trebuie să li se vorbească despre „problemele reale, problemele demografice, problemele imigraţie massive“. Jean-Marie Le Pen a pierdut şi el alegerile prezidenţiale în 2002, tot în turul al doilea, în faţa lui Jacques Chirac, şi a fost exclus din partid în 2011.

Totuşi, scrutinul majoritar uninominal în două tururi la legislative nu avantajează acest partid, care în prezent are doar doi deputaţi în Adunarea Naţională.  

Acelaşi lucru este valabil şi pentru formaţiunea tribunului stângii radicale, Jean-Luc Mélenchon, în pofida celor şapte milioane de voturi primite în primul tur prezidenţial, în cazul său un dezavantaj suplimentar fiind dificultatea de a forma alianţe cu comuniştii sau cu ecologiştii.

Mişcarea „En Marche!“ conduce în sondajele pentru legislative

Mişcarea „En Marche!“ a lui Emmanuel Macron a ajuns în fruntea intenţiilor de vot pentru primul tur al alegerilor parlamentare din 11 iunie, potrivit unui sondaj Harris Interactive realizat în seara zilei de 07 mai.

Conform unui sondaj Harris Interactive pentru M6, „En Marche!“ se află pe primul loc în intenţiile de vot ale francezilor, cu (26%), urmată de de Republicanii (conservatori) (22%), Frontul Naţional  (22%), Franţa Nesupusă (13%), Partidul Socialist (8%), EELV (3% ), Debout la France (3%), PCF (2%) şi extrema stângă (1%).

Însă orice previziune poate fi hazardată dacă avem în vedere că în prezent scena politică franceză se reaşează şi până pe 19 mai, data limită pentru depunerea candidaturilor, se mai pot face şi desface alianţe, iar sistemul de vot majoritar uninominal permite ca în turul doi să concureze chiar şi 3-4 candidaţi într-o circumscripţie.