Fracturile dintre Franța și Germania slăbesc încercările UE de a răspunde unitar presiunilor lui Trump
0Exact în momentul în care Uniunea Europeană ar avea nevoie de un cuplu franco-german solid pentru a face față amenințărilor tot mai directe ale președintelui american Donald Trump – inclusiv în dosarul Groenlanda –, relațiile dintre Paris și Berlin se află într-o fază de tensiune accentuată, scrie Politico.

Cancelarul german Friedrich Merz a anunțat că intenționează să construiască, în zilele următoare, un „front comun” cu președintele Franței, Emmanuel Macron, în încercarea de a relansa motorul franco-german și de a obține o poziție europeană coerentă în negocierile cu Washingtonul. Însă, avertizează surse diplomatice, drumul spre o astfel de convergență este presărat cu frustrări acumulate, suspiciuni reciproce și divergențe strategice adânci.
Diplomații francezi privesc cu îngrijorare consolidarea poziției Germaniei ca actor dominant în Europa, în timp ce Berlinul își exprimă tot mai des exasperarea față de Paris. Printre motivele de iritare se numără blocajele din programul comun pentru dezvoltarea avionului de luptă FCAS, opoziția Franței față de acordul comercial UE–MERCOSUR și tergiversarea deciziilor privind utilizarea activelor rusești înghețate pentru sprijinirea Ucrainei.
Diferențele de abordare au devenit vizibile și în reacția celor doi lideri la amenințările lui Trump de a impune tarife vamale statelor europene care se opun planurilor sale privind Groenlanda. Macron, fidel tradiției franceze a autonomiei strategice față de SUA, a cerut un răspuns ferm, inclusiv activarea instrumentelor comerciale de coerciție ale UE. Merz, în schimb, cunoscut ca un atlantist convins, a pledat pentru calm și pentru eforturi de convingere menite să-l îndepărteze pe liderul de la Casa Albă de o escaladare periculoasă.
Pe 19 ianuarie, Merz a recunoscut public diferența de ton dintre Berlin și Paris, explicând că Franța își permite o linie mai dură deoarece este mai puțin vulnerabilă la consecințele unui război comercial total cu Statele Unite.
Pentru Paris, una dintre marile dificultăți în definirea unei poziții comune este lipsa de coerență internă a guvernului german de coaliție. În timp ce Macron promovează ideea folosirii „bazucii comerciale” a UE împotriva presiunilor americane, mesajele venite din Berlin sunt contradictorii.
„Politicienii germani spun lucruri diferite. Ministrul de Finanțe susține această opțiune, în timp ce alții, inclusiv ministrul de Externe, sunt mult mai rezervați”, a declarat un diplomat european sub protecția anonimatului.
Deși Merz este convins că va reuși să ajungă la o poziție comună cu Macron pe termen scurt, problemele structurale ale relației franco-germane sunt mult mai profunde. „În ultimele șase luni, motorul franco-german practic nu a funcționat”, a recunoscut un oficial UE.
Un echilibru de putere în schimbare
Franța a cerut mult timp Germaniei să-și asume un rol mai activ în marile proiecte europene, însă Berlinul pare acum mai puternic și mai influent decât anticipa Parisul. Germania se îndreaptă spre construirea celei mai mari armate din UE și este pe cale să devină, până în 2050, singura economie europeană din top 10 mondial.
În timp ce Macron este constrâns pe plan intern de un nivel ridicat al datoriei publice și de instabilitatea politică, Merz câștigă teren pe scena europeană. Rolul său în negocierile privind Ucraina, inclusiv în cadrul summitului de la Berlin de la finalul anului trecut, i-a consolidat profilul de lider capabil să medieze între Europa și Statele Unite.
În același timp, declarațiile lui Merz potrivit cărora Germania ar putea deveni „partenerul” preferat al lui Trump, dacă acesta nu reușește să ajungă la un acord cu Europa, au stârnit iritare la Paris. Sugestia că Berlinul ar putea acționa pe cont propriu contravine ideii de unitate europeană.
„Germania vorbește mult mai apăsat, iar Merz se simte confortabil într-un rol politic extins. Pentru francezi, acest lucru este deranjant”, a explicat un alt diplomat european.
De partea cealaltă, Berlinul acuză Parisul de retorică ambițioasă fără susținere practică. Oficialii germani reproșează Franței că promovează autonomia strategică față de SUA, dar blochează acorduri comerciale-cheie precum cel cu MERCOSUR și că aspiră la un rol de lider în dosarul ucrainean, în timp ce contribuțiile sale financiare și militare sunt mai modeste decât cele ale Germaniei.
Tensiunile s-au accentuat recent și în discuțiile privind utilizarea creditului european de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina. Franța a insistat ca fondurile să fie direcționate prioritar către achiziții de armament european – o soluție favorabilă industriei sale –, în timp ce Germania a cerut ca beneficiarii principali să fie statele care au contribuit cel mai mult la sprijinul acordat Kievului.
„Având în vedere decalajul contribuțiilor franceze, mesajul transmis Parisului a fost destul de clar”, a comentat un diplomat UE.
Potrivit fostului ambasador al Franței în Siria și Elveția, Michel Duclos, Berlinul consideră că își asumă deja o povară disproporționată în sprijinul Ucrainei. „Când francezii vorbesc despre operațiuni militare, germanii reacționează cu exasperare. Iar teama Parisului este că bugetul de apărare al Germaniei ar putea ajunge să fie dublu față de cel francez – o schimbare istorică de echilibru”, a explicat el.
În acest context tensionat, proiectul comun al avionului de luptă FCAS, estimat la 100 de miliarde de euro, se află sub semnul întrebării, după ce negocierile dintre Paris și Berlin au intrat în impas luna trecută. În plus, ascensiunea partidului de extremă dreapta Rassemblement National în sondajele din Franța, înaintea alegerilor prezidențiale de anul viitor, complică și mai mult cooperarea bilaterală în domeniul apărării.
Toate aceste fisuri riscă să submineze capacitatea Uniunii Europene de a acționa ca un bloc coerent într-un moment în care presiunile externe – în special din partea Washingtonului – sunt mai puternice ca oricând.























































