Experţii care admit că s-au înşelat cu privire la pandemia de COVID-19: „Nu credeam că vaccinurile vor funcţiona”

Foto Arhivă

Măsurile de combatere a pandemiei au polarizat societatea şi de multe ori opinia publică a taxat aspru schimbările de viziune ale savanţilor. Totuşi, în mediul ştiinţific reexaminarea unei judecăţi iniţiale poate fi un semn de deschidere intelectuală şi o capacitate de a admite greşeli în interesul avansului ştiinţei.„The Guardian” a stat de vorbă cu experţii care recunosc că s-au înşelat în evaluările lor iniţiale ale pandemiei.

Peter Openshaw, pneumolog şi imunolg expert în echipa de cercetare a bolilor infecţioase la Imperial College London, a fost sceptic cu privire la succesul vaccinurilor anti-COVID

„Nu am crezut că vaccinurile vor funcţiona. Nu aveam exemplul unei vaccin pentru coronavirusurile umane iar cele animale nu erau grozave”, a admis el, precizând că, în primul raport cu privire la COVID al Academiei de Ştiinţe Medicale, el şi colegii săi au făcut menţiunea că este puţin probabil să fie disponibile prea curând.

„Au fost mult mai eficiente decât speraserăm”, a spus acesta, notând că un om „care studiază imunitatea la virusuri de 30 de  ani” ar fi trebuit să aibă o capacitate mai bună de predicţie cu privire la vaccinuri, însă nu a fost cazul său, care a reacţionat la primele rezultate ale studiilor clinice mai întâi cu uimire şi apoi bucurie.

Allyson Pollock, profesor de sănătate publică la Newcastle University, regretă că nu a luat o poziţie fermă faţă de închiderea şcolilor la începutul pandemiei.

Aceasta spune că, deşi „am ştiut aproape imediat că copiii sunt grupul cu cel mai scăzut risc”, carantina s-a aplicat peste tot, or, în zonele cu puţine infecţii: „trebuia să existe posibilitatea instalării unui cordon sanitar în jurul zonelor rurale izolate”.

Şcolile ar fi trebuit închise pe o perioadă scurtă: „s-a creat multă frică şi emoţie”, dar guvernul putea să apeleze la sisteme  de studiu în zile diferite şi să „facă tot posibilul să menţină şcolile deschise”.

„A doua tură de închideri a fost catastrofală pentru copii. A fost realmente dificil să-mi exprim punctul de vedere pentru că totul a devenit prea politizat”.

Kit Yates, directorul centrului de biologie matematică la University of Bath, şi-a schimbat total concepţia despre rolul savanţilor în timpul unei pandemii.

Acesta spune că a crezut că rolul său este să explice populaţiei cum funcţionează modelarea matematică şi concepte de bază precum „creştere exponenţială” şi „numărul de reproducere” (rata de transmitere a infecţiei). El spune că a apărat în polemici aprinse savanţii care apăreau public alături de membri ai guvernului, din convingerea că colegii săi nu se aflau acolo ca să critice guvernul.

„Privind retrospectiv, am fost naiv” , spune el, explicând că pe parcurs a început să primească întrebări precum: „Deci, ce altceva ar trebui să facem?” şi „S-a înşelat guvernul cu privire la aceste lucruri?” - moment în care şi-a dat seama că trebuie să răspundă la ele.

Astfel a decis să se alăture grupului Sage de experţi independenţi care au consiliat guvernul.

„Experienţa mi-a schimbat radical viziunea asupra rolului savanţilor care ar trebui să ia poziţie şi să promoveze măsuri sanitare. Nu este mereu îndeajuns să laşi datele să vorbească de la sine”.

 Susan Michie, directorul centrului pentru modificare comportamentală la University College London, şi-a schimbat părerea despre utilitatea măştilor.

Acesta a spus că dovezile despre purtarea măştilor nu erau prea clare, în contextul în care se credea că transmiterea virusului are loc prin stropi de salivă. Astfle, apăruseră îngrijorări că infectaţii ar putea să ducă mâna la mască şi apoi să atingă suprafeţele, creând astfel o cale de transmitere a virusului. 

Două evoluţii i-au schimbat perspectiva: apariţia dovezilor că virusul se transmitea mai degrabă prin aerosoli decât prin stropi de salivă, astfel întărind argumentele în favoarea măştilor; studiile efectuate în lumea reală, unul cu privire la infecţiile din oraşele germane, un altul cu privire la cele de pe vasele de croazieră.

Expertul spune că de atunci a pledat public pentru portul măştilor. Întrebată la  TV cât timp ar trebui oamenii să continue să le poarte a spus că „pentru totdeauna, într-o anumită măsură” - intervenţia sa a fost oprită înainte să-şi nuanţeze declaraţia şi luni de zile a fost asaltată de critici online.

Neil Ferguson, epidemiolog la Imperial College London, subliniază trei evaluări greşite.

1.Subestimarea proporţiei de infecţii importate care erau ratate de testele efectuate asupra celor ce reveneau în ţară în februarie/martie 2020. Estimarea era de 70% în timp ce analizele retrospective au arătat că, de fapt, a fost de 90%. Doar când s-a început testarea sistematică în spitale, în 10 martie, „ne-am dat seama cât de mult se extinsese epidemia”.

2.„Deşi mă aşteptam ca virusul să evolueze, gradul de evoluţie observat când a apărut prima dată tulpina Alpha, laolaltă cu nivelul de creştere a transmisibilităţii, m-au surprins”.

3.Pe măsura sporirii imunităţii în rândul populaţiei în ultimul an, relaxării măsurilor de distanţare socială şi apariţiei unor noi variante ale virusului , „predicţiile cu privire la cursul viitor al pandemiei, chiar pe termen scurt, au devenit o sarcină mai dificilă decât mi-am imaginat” - în parte din pricina imprevizibilităţii comportamentelor umane, în parte din cauza faptului că, deşi putem prezice destul de fidel eficienţa vaccinurilor în cazul unor noi variante, gradul se severitate  şi de transmisibilitate, aceşti factori au asociate necunoscute care, în combinaţie, complexifică sarcina de a prevedea tendinţe viitoare.