Analiză Întrebările pe care psihologii recomandă să ni le punem înainte de Anul Nou. De ce e atât de importantă iertarea

Apropierea noului an este un bun prilej de analiză și introspecție, dar și pentru a ne fixa noi obiective. Psihologii au mai multe recomandări, pentru ca efectul să fie maxim.

La cumpăna dintre ani, oamenii obișnuiesc să tragă o line pentru a analiza tot ceea ce au făcut în vechiul an, iar pe de altă parte încearcă să-și facă planuri pentru ceea ce va urma, cu speranța că le vor și respecta. The New York Times are câteva sugestii în acest sens și propune chiar 7 întrebări pe care fiecare ar trebui să și le pună pentru a avea un an nou mai fericit..

Autoarea articolului, Jancee Dunn, spune că obișnuiește să reflecteze la sfârșitul fiecărui an, iar pentru asta alege câte o întrebare. În acest an, ea a ales o întrebare recomandată de Kandi Wiens, autoarea cărții „Burnout Immunity”. Ce merită să fie amintit din 2025?, este întrebarea cu pricina.

Nu o listă de realizări, a spus Wiens, ci „lucrurile reale” care au dat sens anului. „Este conversația care a schimbat ceva, momentul liniștit care te-a surprins, lucrul dificil care s-a dovedit important, lucrul mic care a fost mai mare decât părea”, a explicat ea.

Nu există „lucruri mici”

În ce privește autoarea articolului, ea s-a oprit de această dată asupra unui „lucru mic” care, pentru ea, a fost mai mare decât părea: „La fiecare două săptămâni, mama mea are o programare medicală care durează câteva ore. Tata o lasă acolo și vine la mine, iar noi luăm prânzul împreună. În acest timp, am ajuns să-mi cunosc tatăl într-un mod în care nu am făcut-o niciodată când eram copil. Încerc rețete noi pe el — supa de cârnați cu orz a fost un succes uriaș — și vorbim despre lucruri obișnuite. Uneori își dă cu părerea despre o rubrică pe care o scriu sau vine cu trusa lui de scule să strângă un mâner de ușă slăbit. Vizitele noastre au devenit un ritual — și mi-au făcut anul mai bun”, susține ea.

Acum e rândul tău, adaugă ea. „Am întrebat experții care sunt alte întrebări de reflecție ce pot oferi un cadru pentru a te gândi la anul care vine. Alege una sau două care rezonează cu tine, scrie despre ele într-un jurnal sau discută-le cu un prieten”, completează ea.

Întrebarea este când te-ai simțit cel mai bucuros și lipsit de griji? Valerie Tiberius, profesoară de filosofie la Universitatea din Minnesota, a sugerat să te întrebi când te-ai simțit cu adevărat fericit anul acesta. Acest lucru, spune ea, te poate ajuta să-ți dai seama cum să-ți petreci timpul pe viitor. A fost alături de anumite persoane sau într-un loc pe care îl iubești?

„Pentru mine, a fost când am fost în natură, cum ar fi pe țărmul nordic al Lacului Superior”, a spus ea. Ce ți-a dat energie — și ce ți-a consumat-o? Un an nu este doar despre ce ți s-a întâmplat, ci și despre cum ai reacționat la ce s-a întâmplat, a spus Deepika Chopra, psiholog clinician și autoarea viitoarei cărți „The Power of Real Optimism”.

„Două persoane pot trece prin același eveniment și pot ieși din el foarte diferit”, a spus ea. Așadar, identificarea lucrurilor care te-au hrănit și te-au epuizat te poate ajuta să planifici mai multă energie pozitivă în anul ce urmează.

Pentru Dr. Chopra, lucrurile care i-au dat energie au fost muzica live, inițierea unui club de mahjong, cititul de plăcere și „conversațiile profunde și semnificative cu oameni în care am încredere”.

Când „imposibilul” devine posibil

Ce părea imposibil — dar ai reușit oricum? Reflectarea asupra provocărilor trecute, spune Dr. Chopra, îți oferă dovezi ale propriei reziliențe și îți întărește auto-eficacitatea — credința că poți face față obstacolelor viitoare. Cercetările sugerează că această credință este un predictor puternic al încrederii, motivației și optimismului.

Auto-eficacitatea „se construiește prin dovezi, nu prin afirmații”, a spus ea. „Am văzut asta în propria mea viață, în perioade care păreau cu adevărat nesigure, când drumul înainte nu era clar. Ceea ce m-a susținut nu a fost pozitivitatea, ci amintirea momentelor în care m-am adaptat, am învățat și m-am refăcut.”

Ce obicei, dacă l-ai face mai constant, ar avea un efect pozitiv asupra vieții tale?

Uneori, pe măsură ce se apropie un nou an, „ne concentrăm pe a face lucruri noi și uităm că probabil facem deja lucruri bune, dar inconsecvent”, a spus Anil Chacko, șeful departamentului de psihologie aplicată de la N.Y.U. Steinhardt.

Exemple ar fi să încerci să lași telefonul deoparte când ajungi acasă de la muncă sau să păstrezi legătura regulat cu prietenii.

Un obicei pe care Dr. Chacko și soția lui plănuiesc să-l facă mai constant în 2026 este „să facă o plimbare după cină, ceea ce se presupune că ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge și la îmbunătățirea digestiei”.

Ce ai încercat să controlezi, dar era de fapt în afara controlului tău?

Una dintre „cele mai rapide modalități de a reduce povara mentală”, spune Dr. Chopra, este să renunți la lucrurile pe care nu le poți controla. Un exemplu clasic? Reacțiile altor oameni.

„Poți să te pregătești atent, să comunici clar și să acționezi cu integritate, dar nu poți controla cum interpretează sau cum răspunde cineva”, a spus ea. Gândește-te la ceva ce nu ai putut controla anul acesta — și apoi lasă-l să plece.

De ce e importantă iertarea

Există cineva pe care trebuie să-l ierți în 2026? A te agăța de furie și resentimente consumă energie mentală și emoțională, spune Anthony Chambers, psiholog și director academic al Family Institute de la Northwestern University. A decide să ierți nu înseamnă să uiți.

Este, mai degrabă, „o alegere de a nu mai lăsa o acțiune din trecut să ne controleze emoțiile din prezent”, iar acest lucru poate fi benefic pentru sănătatea ta mintală.

„Iertarea îți permite să mergi mai departe simțindu-te mai liber și împlinit, în loc să fii plin de amărăciune”, a spus Dr. Chambers. „Și ce mod mai bun de a întâmpina 2026 decât cu un sentiment de libertate?”

„Și iată o ultimă întrebare pe care mi-a sugerat-o tatăl meu la un prânz recent: Cât de des l-am sunat în 2025 și cum aș putea s-o fac și mai des anul viitor? (Un pic de umor de tată.)”, încheie autoarea.