EXCLUSIV VIDEO Dacian Cioloş: Speculatorii, vinovaţi de creşterea preţurilor produselor agricole

Comisarul pentru Agricultură, Dacian Cioloş, ne avertizează că va trebui să ne obişnuim cu creşteri bruşte ale preţurilor produselor agricole. Mecanismele de reglare a pieţelor vor avea efect doar pe termen lung. Dacian Cioloş explică şi mizele noii Politici Agricole Comune pentru fermierii români.

- Adevărul Europa : Domnule comisar, există un fenomen de creştere a preţurilor produselor agricole în întreaga lume. Credeţi că este o nervozitate de moment sau este un fenomen pe termen lung? 

- Dacian Cioloş : Sunt două categorii de efecte care influenţează veniturile şi chiar şi decizia economică a producătorului. Pe de-o parte, creşterea cererii de produse alimentare, care e una structurală şi nu conjuncturală. Apar regiuni lume care au acum, faţă de anii trecuţi, mai multă solvabilitate şi deci cer şi consumă alimente pe care nu le consumau înainte, mai ales carne şi lapte, ceea ce înseamnă un consum mai mare de cereale.

- A.E.: Aceasta este o oportunitate pentru producător...

- D.C. : Este, dar pune o problemă de aprovizionare a pieţelor, deoarece creează dezechilibre în aprovizionarea cu cereale, de exemplu şi cu proteine vegetale. Deci e o problemă structurală. Dincolo de acest aspect, apare un fenomen mai nou, din ce în ce mai vizibil, de speculaţii sau speculă cu produse alimentare stocabile, cu cereale şi cu oleaginoase în special. Astfel că, într-o perioadă foarte scurtă, de câteva luni, preţurile la pot scădea sau creşte foarte mult, fără ca aceaste variaţii să fie datorate unor probleme de ofertă. Aşa este cazul anul acesta. Faţă de anii 2007-2008, acum oferta e relativ bună, a crescut chiar. Dar apar nervozitati în anumite regiuni din lume pentru că e şi o problemă de repartizare a stocurilor şi o lipsă de comunicare de date privind aceste stocuri De exemplu: dacă Rusia şi Ucraina decid să stopeze exporturile pentru că au ei o problemă de aprovizionare, atunci apar probleme de aprovizionare în anumite zone din Africa de Nord - lucrurile acestea se traduc şi pe bursă, se traduc şi în tranzacţiile cu materii prime şi atunci unii distribuitori de produse alimentare pot să profite. Sunt fenomene cu care ne-am întâlnit destul de rar în trecut. Am avut de curând o discuţie cu serviciile direcţiei generale de agricultură din Comisie, care îmi sunt subordonate, pentru că începem să ne gândim să vedem ce tipuri de mecanisme să propunem pe viitor pentru a putea face faţă unor astfel de situaţii.

>

- A.E : Ce mecanisme de amortizare ar exista?

- D.C. : La nivel european cred este important să menţinem mecanismele de susţinere a veniturilor producătorilor agricoli. Pe de altă parte, problema nu mai poate fi tratată doar la nivel european, pentru că şi piaţa europeană este deschisă spre lume. De aceea, şi Franţa, care are preşedinţia grupului G20 în cursul acestui an, a decis ca unul din punctele de pe agenda sa să fie tocmai cel al al transparenţei pieţelor agro-alimentare şi problema tranzacţiilor cu materii prime industriale, dar şi materii prime agricole. Dacă reuşim să ne punem de acord cu marii jucători pe piaţa agro-alimentară care sunt, în mare, membrii ai acestui grup G20 şi vom putea schimba informaţii privind producţia, stocurile, preţurile, şi, într-o etapă ulterioară, dacă ne punem de acord cu anumite mecanisme care să se aplice la nivel global, atunci în următorii ani se vor putea găsi soluţii. Dar nu vor fi soluţii pe termen scurt.

- A.E. : Deci va trebui să ne obişnuim cu aceste creşteri bruşte de preţuri...

- Eu cred că atât timp cât nu vom rezolva problema transparenţei pe piaţă, a tranzacţiilor care au ca obiectiv specula, aceste tensiuni vor exista şi în continuare. Important este, tocmai de aceea, ca din punct de vedere al producţiei fizice, să putem menţine capacitatea de producţie în Uniunea Europeană.

Fermierul român va primi mai mult, dar nu cât cel francez

- A.E. : Care este miza pentru România în ceea ce priveşte noua reformă a Politicii Agricole Comune, la care lucraţi ?

- D.C. : Miza este legată în primul rând de fonduri. Va depinde, desigur de bugetul final al UE, reforma ar trebui să aducă României şi noilor state membre mai mulţi bani pentru plăţile directe. Fiindcă s-a perpetuat o anumită plată pe fermă în vechile state membre şi aici noile state membre au fost dezavantajate.

- A.E. : Fermierul român va primi subvenţii la fel ca şi cel francez?

- D.C. : Nu va fi o egalizare matematică. Nici în vechile state membre, francezul, belgianul, grecul, italianul, germanul nu iau nici ei acelaşi nivel al subvenţiei. Sunt sisteme de producţie diferite. Să fim oneşti, chiar dacă ar vrea comisarul, nu se va putea merge pe o egalizare pentru că nu vor accepta Consiliul şi Parlamentul, din diferite motive.

- A.E. : Care va fi viitorul pentru fermierii mici?

- D.C. : Intenţionăm, pentru fermele mici, o plată forfetară în condiţii mult mai simple decâtîn cazul fermelor medii sau mari. Probabil că micul fermier nu va mai trebui să depună o cerere în fiecare an şi nu vor mai fi atât de multe controale. Şi în programul de dezvoltare rurală vom avea măsuri care să faciliteze investiţiile într-o fermă mică .

- A.E. : Mai puţină birocraţie, deci ?

- D.C. :Acesta este obiectivul. De multe ori însă, birocraţia pe care o plăteşte beneficiarul nu vine toată de la Comisia Europeană, ci în mare parte de la ministerele agriculturii, când se elaborează programul de dezvoltare rurală şi de la agenţiile de plăţi, când se decide ce tipuri de formulare trebuie completate. Eu sper ca efortul Comisiei de a simplifica lucrurile să nu fie „compensat" cu lipsa de efort din partea statelor membre.