Video Edwina Sandys, nepoata lui Winston Churchill: „Bunicul meu a iubit fiecare secundă a vieții“ EXCLUSIV
0În spatele atitudinii sale intransigente, marele om politic britanic Winston Churchill ascundea pasiuni care ascundeau sensibilitate și duioșie, precum arta şi îngrijirea animalelor.

Sir Winston Churchill este unul dintre politicienii cu care se identifică istoria celui de-Al Doilea Război Mondial și perioada postbelică. Prim-ministru al Marii Britanii pentru două mandate, Churchill a fost, printre altele, omul de încredere al Reginei Elisabeta a II-a, singurul premier britanic care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură și prima persoană care a primit titlul onorific de Cetățean de Onoare al Statelor Unite ale Americii.
Dincolo de cariera impresionantă, Winston Churchill a fost un familist convins, având cu soția sa, Clementine, o căsnicie de peste jumătate de veac și cinci copii. O mică parte din viața sa personală ne este lăsată să o privim de către Edwina Sandys (84 de ani), nepoata sa, fiica Dianei, cea mai mare dintre copiii politicianului.
Înainte de a se dedica în întregime artei în 1970, Edwina Sandys a lucrat printre altele ca romancieră și jurnalist la Sunday Telegraph. În ultimele cinci decenii, Sandys a creat numeroase sculpturi și tablouri ce s-au bucurat de succes internațional. În 1979, cu ocazia Anului Copilului proclamat de ONU, a creat trei sculpturi monumentale amplasate la sediile Națiunilor Unite din New York, Geneva și Viena.
Moștenind de la bunic pasiunea pentru artă, Edwina sculptează și pictează, îmbinând momentele istorice în operele ei: spre exemplu, în 1989, pentru a marca finalul Războiului Rece, ea a realizat o sculptură folosind bucăți din Zidul Berlinului și a amplasat-o la Westminster College în Fulton, SUA, locul unde, în 1946, Churchill a susținut celebrul său discurs despre Cortina de Fier.
În interviul acordat în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, Edwina Sandys povestește despre pasiunile bunicului său, mesele în familie și, cu mândrie, despre moștenirea pe care a primit-o, de a fi nepoata ilustrului politician.
Bunicul Churchill și lebedele negre
„Weekend Adevărul“: Care sunt primele amintiri pe care le aveți legate de bunicul dumneavoastră?
Edwina Sandys: Primele amintiri sunt legate de mesele pe care le luam împreună în familie. Stăteam la o masă lungă. Fiind un om foarte atașat familiei, era o adevărată plăcere să luăm micul dejun, dejunul sau cina împreună, mai ales când mergeam la țară. Iar această plăcere se vedea pe chipul său. Ce m-a impresionat la bunicul meu a fost că a iubit fiecare secundă a vieții și a trăit intens fiecare clipă, inclusiv când eram cu toții acasă.
- Politicianul Winston Churchill este cunoscut de întreaga lume. Ce ne puteți spune despre bunicul Churchill?
Îmi plăceau plimbările pe care le făceam împreună. Știam cât de faimos era ca personalitate publică. Însă bunicul meu era un om foarte adaptabil și deschis. Era interesat de multe lucruri, îi plăceau echitația, să se ocupe de grădinărit, să hrănească peștii și păsările. Bunicului îi plăcea de asemenea mult să picteze. Era un om pur și simplu complet.
- Când ați realizat importanța istorică a lui Sir Winston Churchill?
Când am început să merg la școală, colegii au aflat cine era bunicul meu și erau momente când părinții colegilor mă arătau cumva cu degetul și spuneau: „Uite, e nepoata lui Winston Churchill“. Însă nu mă deranja. Recunosc însă că de câteva ori m-am înroșit la față.











- Ați crescut foarte apropiată de bunicii dumneavoastră. Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți legată de Sir Winston Churchill?
Sunt atât de multe amintiri plăcute pe care le am legate de bunicul meu... Însă una dintre cele mai apropiate sufletului meu este legată de lacul aflat la țară, lângă casa familiei noastre. Prim-ministrul Australiei îi dăduse câteva lebede negre bunicului meu, iar lui îi plăcea să vină la marginea lacului și să le hrănească, chiar și citise despre ele și despre comportamentul lor. Mie nu îmi plăcea să le hrănesc, mi se părea periculos, însă îl urmăream fascinată, stând câțiva metri în spatele lui. Era cumva și nostim.
Arta și politica, o juxtapunere
- Cât de mult v-a fost influențată cariera de trecutul impresionant al familiei?
Am făcut câteva dintre lucrurile pe care le-a făcut și bunicul. La un moment dat, chiar m-a bătut gândul să intru în politică și am fost o scurtă perioadă consilier local. Însă nu am fost atrasă de politică. Am devenit artistă, cumva și datorită lui, era minunat să îl văd când pictează. Bunicul mi-a dat mai multe sfaturi utile pentru viitorul meu și mi-aș fi dorit să îmi vadă creațiile artistice.
- Este mai dificil să vă exprimați vizual decât să vă exprimați în cuvinte?
Nu cred. Îmi place să le fac pe ambele. Sunt cazuri în care îmi place să mă exprim în detaliu în cuvinte. Însă sunt și destule situații când aleg să mă exprim prin creațiile mele, fie că e vorba de picturi sau sculpturi.
- Ați folosit mai multe secțiuni din Zidul Berlinului pentru a crea „Breakthrough“, o sculptură extraordinară, amplasată acum la Westminster College în Fulton, Missouri, unde Winston Churchill a susținut un discurs celebru. Cât de emoționant și de dificil a fost să creați această operă?
A avut o mare încărcătură emoțională. A fost o zi mare și de neuitat atunci când a căzut Zidul Berlinului. Au fost mulți oameni care au luat bucăți mici din el. Așa că m-am gândit că dacă aș putea obține o bucățică din Zid, aș putea face o sculptură. Am sunat la Memorialul „Winston Churchill“ din Fulton, am vorbit cu o persoană de acolo și am întrebat: „Dacă aș face o sculptură din bucăți din Zidul Berlinului, aș putea-o amplasa la Fulton?“. Și am primit un răspuns afirmativ.
Am ajuns în capitala Germaniei cu soțul meu la scurt timp după căderea Zidului și a fost o senzație specială să trec printre rămășițele sale după atât de mulți ani în care separase locuitorii aceluiași oraș. Erau destui oameni care dădeau bani pentru bucăți din el.
Am reușit să obțin opt bucăți mari din Zidul Berlinului, colorate cu graffiti pe o parte și nevopsite pe cealaltă parte. Oamenii de la care am luat acele bucăți au fost foarte încântați când le-am spus că vreau să fac o sculptură și să o amplasez la Memorialul din Fulton, Missouri.
Bucățile din zid ne-au fost trimise la New York și le-am sculptat în forma pe care am dorit-o: conturul unui bărbat și al unei femei despărțiți de un zid. Le-am făcut astfel încât oamenii, prin cele două contururi, să poată trece prin zid. Iar cele două bucăți din Zidul Berlinului tăiate și sculptate în forma unui bărbat și a unei femei au fost duse la „Franklin D. Roosevelt“ Presidential Library în Hyde Park. Sculptura rezultată separat se numește „BreakFree“. După cum vedeți, nu s-a pierdut nimic.
- Sunteți pasionată și de a crea artă inspirată de teme politice, cum o demonstrează „Twin Crosses“, lucrarea comandată de Ambasada SUA din Dublin, ce include și un fragment din World Trade Center. Sunt similitudini între politică și artă?
Cred că mai degrabă este o juxtapunere a celor două. Mi-a plăcut să fac acea lucrare expusă la Dublin. M-a inspirat acel fragment din World Trade Center.
Istoria contemporană, în umbra lui Churchill
- Cum credeți că ar judeca Sir Winston Churchill politica din zilele noastre?
Cred că ar spune că politica e haotică în prezent.
- Pe scurt, ce înseamnă Sir Winston Churchill pentru istoria noastră?
Bunicul meu a fost un om pentru eternitate. A fost pur și simplu un om și o personalitate de neînlocuit.
- Care este ultima amintire pe care o aveți legată de bunicul dumneavoastră?
La funeraliile sale de la Londra, sicriul purtat de un afet de tun și foarte mulți oameni ducându-l pe ultimul drum.