După zece ani, amintirea bombardamentelor NATO încă divizează comunităţile din Kosovo

Bombardamentele NATO din 1999 împotriva regimului lui Slobodan Miloşevici, care anunţau independenţa atât de dorită a albanezilor din Kosovo, dar şi suferinţele care urmau pentru sârbi, încă divizează principalele comunităţi kosovare, zece ani mai târziu, comentează AFP, preluată de NewsIn.

Pentru ministrul kosovar al justiţiei, Nekibe Kelmendi, începutul bombardamentelor la 24 martie 1999 a reprezentat "un miracol (...) care a deschis calea poporului spre împlinirea visului secular al independenţei".

Alianţa Nord-Atlantică a lansat o campanie de bombardamente de 11 săptămâni, după eşecul negocierilor de pace sub egida Occidentului dintre regimul fostului preşedinte iugoslav Slobodan Miloşevici şi separatiştii albanezi din Kosovo.

O familie de albanezi îşi aminteşte de primele atacuri aeriene. "A fost ca un cutremur. După prima explozie, toate luminile s-au stins, geamurile tremurau. (...) I-am spus soţiei mele că nu mai suntem singuri în această luptă, că lumea întreagă este alături de noi", povesteşte Hajredin Llugaxhiu, în vârstă de 52 de ani.

Radoslav Radivici, un sârb în vârstă de 57 de ani, vorbeşte în schimb "de o revanşă (a Occidentului - n.red.) faţă de nesupunerea sârbilor". În opinia acestui locuitor din Kosovska Mitroviţa, oraş din nordul Kosovo divizat între sârbi şi albanezi unde tensiunile reizbucnesc în mod regulat, Occidentul reproşa Serbia că "vrea să-şi apere integritatea şi teritoriul".

Bombardamentele au obligat forţele loiale lui Slobodan Miloşevici să se retragă din Kosovo, deschizând calea pentru instalarea trupelor KFOR ale NATO şi pentru sosirea Misiunii ONU, care urma să administreze Kosovo.

Temându-se de răzbunarea albanezilor din regiune după retragerea trupelor sârbe, zeci de mii de sârbi au fugit din Kosovo şi numai o mică parte dintre ei s-au mai întors. În prezent, după zece ani, mai sunt numai 120.000 de sârbi în Kosovo, care locuiesc în zona nordică ori s-au dispersat în diferite enclave.

Chiar dacă bombardamentele NATO au deschis pentru kosovarii albanezi calea spre independenţă, mulţi îşi amintesc şi de abuzurile comise în acea perioadă de forţele sârbe, când mii de persoane au murit şi alte sute de mii au fost obligate să fugă în ţările vecine.

La două ore după primele bombardamente NATO, unităţi speciale au intrat în locuinţa familiei Kelmendi, din centrul oraşului Priştina, şi l-au luat cu forţa pe Bajram, un avocat pentru drepturile omului, şi pe cei doi fii ai acestuia, Kastriot şi Kushtrim. Cadavrele celor trei au fost găsite o zi mai târziu pe marginea unei străzi.

Din familia lui Bequir Mirena, în vârstă de 74 de ani, 17 bărbaţi cu vârste cuprinse între 19 şi 54 de ani au fost arestaţi de forţele de securitate sârbe. "Au arestat cu bună ştiinţă bărbaţi care ar fi putut să lupte, pentru a-i executa în masă", acuză bătrânul.

Serbia consideră în continuare Kosovo drept provincie a sa şi a convins Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga să se pronunţe cu privire la legalitatea independenţei acestui teritoriu, proclamată la 17 februarie 2008.

Purtătorul de cuvânt al NATO, James Appathurai, subliniază că Forţa Multinaţională de Pace din Kosovo (KFOR) aflată sub comandament NATO, asigură "de zece ani securitatea" regiunii. În opinia acestuia, "faptul că forţele KFOR sunt cea mai repectată organizaţie, atât pentru albanezi, cât şi pentru sârbi, dovedeşte succesul său".