Doi dușmani declarați se unesc împotriva lui Putin, punând la încercare influența Rusiei în Caucazul de Sud

Două foste state sovietice și rivale istorice, Armenia și Azerbaidjanul, par să se apropie într-o mișcare geopolitică ce riscă să slăbească semnificativ poziția Rusiei în Caucazul de Sud.

Prim-ministrul armean Nikol Pașinian și președintele azer Ilham Aliev/ FOTO:X

Tensiunile dintre Moscova și Baku au escaladat rapid în ultimele săptămâni, după ce șapte cetățeni azeri au fost arestați în orașul rusesc Ekaterinburg, într-o anchetă privind crime cu caracter mafiot datând din urmă cu 25 de ani. Doi dintre suspecți au murit în arest, iar ceilalți au apărut în instanță cu urme vizibile de agresiune — evenimente care au provocat o reacție dură din partea autorităților azere.

Ca răspuns, guvernul azer a anulat evenimente culturale rusești, a percheziționat biroul din Baku al agenției Sputnik, controlată de Kremlin, și a reținut mai mulți cetățeni ruși, acuzați de trafic de droguri și infracțiuni cibernetice. Ulterior, la televiziunea de stat din Rusia a fost lansat un avertisment că Azerbaidjanul ar putea fi „luat în trei zile” — o retorică ce amintește de discursul premergător invaziei Ucrainei în 2022.

Deși un conflict armat pare puțin probabil, ruptura diplomatică este reală și importantă, mai ales în contextul în care Armenia — fost inamic al Azerbaidjanului în conflictele din ultimele trei decenii — pare să se alinieze cu Baku pentru a reduce influența rusă în regiune.

Pe 10 iulie, președintele azer Ilham Aliev s-a întâlnit cu prim-ministrul armean Nikol Pașinian. Tema centrală a discuțiilor a fost Coridorul Zangezur — o rută de transport care ar urma să lege Azerbaidjanul de exclava sa Nakhicevan, trecând prin sudul Armeniei.

Ruta, prevăzută în acordul de încetare a focului din 2020, ar fi trebuit să fie supravegheată de Serviciul Federal de Securitate (FSB) al Rusiei. Însă Baku dorește acum control total, ceea ce ar exclude complet Moscova din ecuație.

„Aceasta este ultima carte importantă pe care Rusia o mai are în regiune”

„Aceasta este ultima carte importantă pe care Rusia o mai are în regiune,” a explicat Neil Melvin, expert în securitate internațională la Royal United Services Institute (RUSI). „Pierderea acestui control ar reprezenta o lovitură majoră pentru influența rusă.”

Deși întâlnirea din iulie nu a produs un acord concret, dinamica regională pare să se schimbe. Luna trecută, Nikol Pașinian a efectuat o vizită la Istanbul, unde s-a întâlnit cu președintele turc Recep Tayyip Erdoğan — un gest remarcabil, având în vedere că Armenia și Turcia nu au relații diplomatice oficiale. Ulterior, Erdoğan a declarat că Armenia „adoptă o abordare mai flexibilă” în privința coridorului, în contrast cu poziția sa anterioară.

În paralel, Occidentul a sugerat ca ruta să fie plasată sub control neutru, administrată de o companie elvețiană sau americană — o soluție care ar exclude implicit Rusia.

Și relațiile Armeniei cu Moscova s-au răcit semnificativ, în special după intervenția limitată a trupelor ruse de menținere a păcii în timpul ofensivei azere din 2023 în Nagorno-Karabah. Operațiunea a dus la exodul aproape complet al populației armene din regiune, iar Azerbaidjanul a fost acuzat de epurare etnică.

Armenia, apropiere de Occident și reconciliere cu Azerbaidjeanul

În acest context, premierul Pașinian a început să caute o apropiere de Occident și o reconciliere cu Azerbaidjanul, convins că izolarea regională riscă să amenințe viitorul Armeniei.

Această schimbare de direcție nu este populară în interiorul țării. Pașinian are una dintre cele mai scăzute cote de încredere dintre liderii mondiali, iar recentele tensiuni cu Biserica Apostolică Armeană — care au dus la arestarea a doi arhiepiscopi — au accentuat polarizarea politică.

Totuși, unii analiști spun că apropierea dintre Baku și Erevan este alimentată de o nevoie comună: construirea unei noi arhitecturi de securitate regională, fără implicarea Rusiei.

„Ambele țări încep să înțeleagă că trebuie să creeze un cadru de securitate sud-caucazian susținut de statele din regiune, nu de Rusia,” a declarat Nurlan Aliyev, cercetător la Colegiul Europei.

„Un eventual tratat de pace ar reprezenta o lovitură serioasă pentru poziția Moscovei în Caucaz.”

Pentru președintele Aliev, epoca în care Baku primea ordine de la Moscova pare să fi trecut. Potrivit unor foști diplomați ruși, liderul azer folosește incidentul din Ekaterinburg nu doar pentru a cere dreptate, ci și pentru a reafirma independența sa politică.

„Problema cu Baku este serioasă,” a declarat un fost diplomat rus pentru The Telegraph. „Aliev și-a arătat colții. Se vede pe sine ca un lider suveran. Moscova nu mai dictează regulile jocului.”

Rusia riscă să piardă coridorul Nord-Sud

Bashir Kitachaiev, analist la Carnegie Center Berlin, spune că autoritățile azere profită de incident pentru a-și întări poziția internă și internațională.

„Moartea celor doi cetățeni azeri în Ekaterinburg a fost doar un pretext convenabil,” afirmă el. „Escaladarea este calculată.”

Această repoziționare a fost subliniată și de o convorbire telefonică între Aliev și președintele ucrainean Volodimir Zelenski — un gest cu încărcătură simbolică, având în vedere apropierea istorică dintre Azerbaidjan și Rusia.

Între timp, Kremlinul insistă că întreaga criză ar fi alimentată din afara spațiului post-sovietic. Grigori Karasin, șeful comisiei pentru afaceri externe din Consiliul Federației, a sugerat că „scenariul este regizat din afară”. Iar un senator rus a mers și mai departe, acuzând serviciile britanice și Turcia de instigare la destabilizare.

În realitate, fisurile au apărut mai devreme. În decembrie anul trecut, Rusia a doborât accidental un avion de pasageri al companiei Azerbaijan Airlines — un incident care a forțat Kremlinul să își ceară scuze și să plătească despăgubiri.

Pentru Baku, lecția este clară: confruntarea publică aduce rezultate. Iar Rusia riscă nu doar pierderea coridorului Zangezur, ci și afectarea unui alt proiect strategic: Coridorul Nord-Sud, ruta comercială care leagă Rusia de Iran și India, trecând prin Azerbaidjan.

„Pentru Moscova, obiectivul principal este păstrarea accesului la acest coridor,” a notat analistul Arkadi Dubnov. „O ruptură totală cu Baku ar pune în pericol acest plan.”

Deocamdată, Kremlinul preferă să dea vina pe Occident, în timp ce caută pe fundal o soluție de compromis.

Dar pentru Armenia și Azerbaidjan — două state cândva tratate ca simple extensii ale Moscovei — drumul pare să se deschidă spre o nouă realitate. Iar această realitate, din ce în ce mai mult, nu mai include Rusia.