Cum adună romanii din Peninsulă ban cu ban

Ca să economiseşti, trebuie să faci cumpărături de la economat sau să mergi la serviciu cu autobuzul, când colegii tăi vin cu maşina.

Marea majoritate a românilor au ajuns în Italia ca să strângă un ban. Iniţial, au plecat de acasă pentru un an sau doi, dar socoteala din ţară nu se potriveşte cu cea din Italia.

“Stau cât să-mi iau o maşină sau o casă mică, nu-mi trebuie mai mult”. Acesta este motto-ul românilor în primele zile de după “debarcarea” în Italia.  “Unu – doi ani” se transformă uneori şi în zece ani cu rezultate nesatisfăcătoare din punct de vedere financiar.

Chiar dacă salariul în Italia este mai mare ca în România, şi cheltuielile cresc proporţional. Iar românii care încearcă să economisească, trebuie să strângă puternic cureaua.

Cumpărăturile

O parte importantă din salariu “se duce” pe cheltuielile indispensabile: mâncare, detergenţi şi haine. Numărul impresionat de români din târgurile duminicale (Porta Portese, la Roma şi San Donato, la Milano) demonstrează că sunt la mare căutare hainele ieftine.

Dacă sunt şi clone cât de cât reuşite după modele “de firmă”, cu atât mai bine. În rest, confecţiile chinezeşti sunt colacul de salvare pentru cei care au luat în serios strânsul banilor. O pereche de jeans costă 15 euro, iar o geacă de iarnă, cam 25 de euro.

Astfel, rămân bani şi de o bere cu alţi români. Antonio Pavone, proprietarul unui bar ambulant din târgul “Poarta Portese”, din Roma, ne-a spus: "Aici, unul din trei este român. Acum 10 ani vindeam un carton de bere toată duminica. Acum dacă nu am 20, mă fac de râs."

Mâncare: multă şi ieftină

Pentru alimente, detergenţi şi alte lucruri indispensabile casei, sunt preferate discount-urile, un fel de economate. Numărul mare de clienţi români dintr-un supermarket este demonstrat de câte o tarabă cu muzică românească postată la intrare. 

La Roma, discount-ul EuroSpin din Borghesiana sau Todi's din Trullo, sunt locuri unde pe lângă pâine poţi cumpăra şi ultimul album al lui Guţă. Preţurile considerate “echitabile” de către români sunt, de exemplu, opt euro pentru un kilogram de pulpă de vită sau doi euro pentru patru hamburger (320 grame).

La foarte mare căutare sunt produsele cosmetice cu nume fără rezonanţă, dar considerate bune. De exemplu, un şampon de 300 ml costă 1.49 euro la discount, în timp ce unul de 200 ml “de firmă” costă cel puţin dublu.

“Calitatea e aceeaşi, dacă te duci la GS (reţea de supermarket-uri de categorie medie-înaltă - n.r.) plăteşti reclama de la televizor”, explică una dintre clientele discount-urilor, Marinela Scurtu (44 ani, din Roma).

Maşina sau autobuzul?

Pentru cea mai mare parte dintre conaţionalii noştri, maşina este mai mult decât un mijloc de transport, este un status-simbol. Primul impuls este achiziţionarea unei maşini arătoase, cu motor puternic.

Şi nu puţini sunt cei care cumpără, la mâna a doua, maşini cu nume de rezonanţă. Dar în Italia maşinile cu capacitate cilindrică mare nu sunt încurajate nici de către stat şi nici de asiguratori.

Între asigurare şi diferite taxe de mediu, se cheltuie în jur 2.000 de euro pe an pentru o maşină cu un motor de 1.800 cm cubi. La care se adaugă benzina şi alte chetuieli de întreţinere ale maşinii. Soluţia este o maşină cu o cilindrată mică sau mijloacele de transport în comun.

Un calcul făcut recent de organizaţia ecologistă Legambiente arată că un drum Bergamo – Milano costă 20,10 euro cu maşina, în timp ce cu trenul se cheltuie doar 4,10 euro. Dezavantajul trenurilor constă în faptul că “regionalele” sunt deseori murdare, aglomerate şi în întârziere.

Distracţia

Popor de petrecăreţi, românii nu se dezmint când vine vorba de distracţii. E adevărat, ei evită să meargă prea des la restaurant sau prin discoteci. Dar în afară de mesele pentru sărbători sau onomastice care trebuie să fie îmbelşugate, românii îşi mai permit şi alte câteva mici distracţii.

Eu, cam toată vara ies cu prietenii mei aici într-o pădure, la grătar. Adunăm câte 10 euro de fiecare pentru carne şi 10 euro pentru bere şi vin şi putem face câtă gălăgie vrem, nu ne aude nimeni

Ivan Matcaş
(33 ani, din Ardea-Roma)