Christine Lagarde pleacă mai devreme de la BCE? Cine sunt favoriții pentru șefia Băncii Centrale Europene
0Un nou zvon agită coridoarele puterii europene: Christine Lagarde s-ar pregăti să plece de la conducerea Banca Centrală Europeană înainte de încheierea mandatului său de opt ani, programat să expire în octombrie 2027. Informația, publicată de Financial Times, citează surse care susțin că șefa BCE ar prefera să părăsească funcția înaintea alegerilor prezidențiale din Franța, programate pentru aprilie anul viitor.
Oficial, la Frankfurt se păstrează calmul. BCE a transmis că președinta instituției este „pe deplin concentrată asupra misiunii sale” și nu a luat nicio decizie privind o eventuală plecare anticipată. În limbaj instituțional, aceasta înseamnă că nimic nu este confirmat – dar nici infirmat categoric.
Ce ar urmări Lagarde
Potrivit surselor citate, Lagarde ar dori să le ofere președintelui francez Emmanuel Macron și cancelarului german Friedrich Merz timpul necesar pentru a negocia numele viitorului șef al uneia dintre cele mai puternice instituții ale Uniunii Europene. Momentul exact al unei eventuale retrageri rămâne neclar, însă sincronizarea cu ciclul politic de la Paris ridică inevitabil semne de întrebare.
Mandatul de la BCE este, prin statut, unic și durează opt ani. Lagarde a preluat funcția în noiembrie 2019, într-un moment de echilibru fragil pentru zona euro. De atunci, Europa a traversat pandemia COVID-19, invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina și o criză energetică ce a împins inflația la aproape 11% la finalul lui 2022. A fost, fără îndoială, unul dintre cele mai turbulente mandate din istoria instituției.
Nume vehiculate pentru succesiune
În culise se discută deja despre succesiune. Printre numele vehiculate se află fostul guvernator al băncii centrale a Spaniei, Pablo Hernández de Cos, omologul său olandez, Klaas Knot, actualul membru al Comitetului Executiv al BCE Isabel Schnabel și președintele Bundesbank, Joachim Nagel. Lista reflectă echilibrul delicat dintre Nord și Sud, dintre disciplina fiscală și flexibilitatea monetară.
La Paris, miza este dublă. Macron, care nu poate candida pentru un al treilea mandat, ar dori să aibă un cuvânt greu de spus în desemnarea succesorului. Alegerile prezidențiale din 2027 se anunță decisive pentru a doua economie a zonei euro. Lidera formațiunii de extremă dreapta „Adnarea Națională”, Marine Le Pen, conduce în sondaje. Chiar dacă problemele sale juridice ar putea complica o candidatură, scenariul unei victorii eurosceptice nu mai poate fi ignorat. Iar un eventual președinte ostil Bruxelles-ului ar schimba radical ecuația negocierilor europene.
În acest context, fiecare mișcare instituțională capătă tentă politică. Recent, guvernatorul Băncii Franței, François Villeroy de Galhau, a anunțat că își va încheia mandatul cu 18 luni mai devreme. Oficial, pentru a se dedica unui proiect caritabil. Neoficial, criticii vorbesc despre o „rearanjare” strategică a pozițiilor-cheie înainte de 2027.
Nu este pentru prima dată când se speculează despre o plecare anticipată a lui Lagarde. Anul trecut, fondatorul Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, sugera că aceasta ar fi discutat posibilitatea de a prelua conducerea organizației. BCE a dezmințit ferm, insistând că mandatul va fi dus la capăt. Totuși, într-un interviu acordat Bloomberg TV, Lagarde a povestit că, atunci când a acceptat funcția, i-ar fi spus lui Macron că va sta la Frankfurt cinci ani. Răspunsul președintelui francez: „Nu, opt ani.” O replică ce sună, astăzi, aproape profetic.
Numirea sa din 2019 a fost rezultatul unui acord surprinzător între Macron și fostul cancelar german Angela Merkel. În schimbul susținerii pentru Lagarde la BCE, Germania a obținut președinția Comisiei Europene pentru Ursula von der Leyen. A fost un exemplu clasic de echilibru franco-german – motorul tradițional al construcției europene.
Dacă Lagarde va pleca sau nu înainte de termen rămâne, deocamdată, o necunoscută. Cert este că orice schimbare la vârful BCE într-un moment de incertitudine economică și volatilitate geopolitică nu poate fi redusă la o simplă decizie personală. În Europa de astăzi, tehnocrația și politica nu mai pot fi separate printr-o linie clară. Iar la Frankfurt, ca și la Paris, ceasul electoral începe deja să bată.
Se încarcă comentariile...
