Modul cum Iranul folosește rachetele nedumerește analiștii militari. Ce ar putea semnala acest lucru
0Iranul a folosit rachete și drone pentru a lovi majoritatea statelor vecine în acest conflict care durează de zece zile. Totuși, amploarea distrugerii a fost până acum redusă de sistemele avansate de apărare ale Israelului, SUA și partenerilor lor arabi din regiune. Forțele armate ale regimului iranian, puternic înarmate și aplicând o strategie descentralizată concepută acum câteva decenii, par să fie într-o cursă pentru a-și conserva armele ofensive rămase.
„Cea mai mare surpriză este că Iranul nu a ales sau nu a reușit să copleșească apărarea aeriană a statelor din Golful Arab în moduri cu impact major”, a declarat Ryan Bohl, analist senior pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord la compania de analiză de risc RANE.
Potrivit lui Bohl, Iranul a preferat să își „împrăștie loviturile” sau să se concentreze pe Emiratele Arabe Unite, care „gestionază atacurile la fel de eficient ca israelienii”.
Un test central rămâne dacă forțele armate iraniene, care par să funcționeze cu comandă și control minimal centralizat, pot păstra dronele și rachetele pe care SUA și Israelul încearcă să le distrugă.
Campania aeriană la scară largă, începută pe 28 februarie, a afectat serios arsenalul iranian. Generalul Dan Caine, președintele Statului Major Interarme, a subliniat că, la mai puțin de o săptămână de la începutul conflictului, atacurile cu rachete au scăzut cu peste 80%, semnalând o slăbire sistematică și strategică a capacităților ofensive ale Iranului. De asemenea, armata israeliană a anunțat că 75% din lansatoarele iraniene de rachete au fost distruse.
Până acum, este dificil de stabilit dacă alegerea armelor de către Teheran este dictată de strategie sau de supraviețuirea lor în fața loviturilor americano-israeliene. Mass-media de stat iraniană susține că, până la 5 martie, Iranul a lansat 500 de rachete balistice și de croazieră și 2.000 de drone.
Rachetele balistice cu rază scurtă Fatah-110 au fost folosite în număr semnificativ, în timp ce modelele mai avansate cu rază medie, precum Khorramshahr-4 și Fattah-1 (pe care Teheranul susține că este hipersonică), au fost utilizate doar sporadic.
„Iranul folosește rachetele într-un mod diferit față de 2025”, spune James Devine, profesor asociat la Departamentul de Politică și Relații Internaționale de la Mount Allison University. „Par să le lanseze constant, pe o gamă largă de ținte, mai degrabă decât să facă atacuri masive asupra unui singur obiectiv. În loc să încerce să provoace cât mai multă distrugere, pare că urmăresc să epuizeze stocurile de interceptori ale SUA și aliaților săi.”
„Un război de tip gherilă”
Loviturile fragmentate, cu un număr mic de muniții, ar putea reflecta și dificultățile Iranului în comandă și control. După uciderea liderului suprem iranian și a altor oficiali de rang înalt într-un atac aerian major, ministrul de externe Abbas Araghchi a spus că Iranul a trecut la o „apărare mozaic descentralizată”, care permite unităților militare să acționeze mai independent.
„Nu cred că Araghchi blufează și există dovezi că Iranul aplică o strategie mozaic, care îl ajută să depășească problemele de comandă și control”, explică Arash Azizi, cercetător la Boston University și autorul cărții „The Shadow Commander: Soleimani, SUA și ambițiile globale ale Iranului”.
„Iranul și-a epuizat resurse militare importante, dar încă poate raționaliza suficiente resurse și chiar produce armament pentru a continua lupta o perioadă. Capacitățile sale de drone sunt deosebit de semnificative și continue. Practic, duce un război de tip gherilă.”
Tacticile Iranului sunt probabil influențate de experiența din campania aeriană de anul trecut, când Israelul, sprijinit de SUA, a lovit siturile nucleare fortificate ale Iranului în cadrul Operațiunii Midnight Hammer.
„Ideea este să descentralizezi comanda, astfel încât armata să poată continua să lupte chiar dacă conducerea politică este eliminată”, explică Devine. „Războiul de 12 zile din iunie 2025 a întărit importanța acestei strategii, după ce regimul a ezitat să reacționeze la loviturile de decapitare de la începutul conflictului. De data aceasta, clar, sunt mai bine pregătiți.”
Protecție avansată și „orașe de rachete”
Iranul a vizat, pe lângă Israel, toate statele din Golful Arab, multe dintre acestea având sisteme avansate de apărare americane. Emiratele Arabe Unite au raportat că apărarea lor, incluzând THAAD și Patriot, a interceptat 94% dintre drone și 92% dintre rachete.
Iranul și-a construit adăposturi subterane, denumite „orașe de rachete”, pentru a-și proteja arsenalul de lovituri. SUA le-au vizat cu bombardiere B-2 în războiul actual.
„Deși aceste orașe subterane reprezintă o amenințare, ele se confruntă cu problema prezenței avioanelor americane și israeliene care le cartografiază, ceea ce face mai dificilă lansarea frecventă a rachetelor”, explică Bohl. „În plus, loviturile repetate le vor reduce eficiența.”
Chiar dacă Iranul mai deține rachete semnificative, mai multe lansatoare au fost lovite – armata israeliană estimează că trei sferturi dintre acestea au fost distruse – reducând capacitatea de foc.
„Rămâne însă simpla dronă Shahed, care este cea mai recentă amenințare la care SUA, Israel și statele din Golf nu au o soluție clară de oprire”, mai spune Bohl. „Așa cum Ucraina nu a reușit să o oprească complet, probabil nici aceste armate avansate nu vor reuși.”
Iranul a reușit să lovească direct și forțele americane, inclusiv un centru de operațiuni tactice în Kuweit, ucigând șase soldați pe 1 martie. Imaginile satelitare arată că munițiile iraniene au afectat radarele THAAD din Iordania și clădiri similare în Emirate.
În prezent, Iranul suportă un număr de lovituri mult mai mare asupra arsenalului său ofensiv.
„Este imposibil de spus ce a fost distrus și ce a supraviețuit”, spune Devine. „Aceasta se aplică orașelor de rachete și lansatoarelor în general. SUA raportează o scădere majoră a atacurilor iraniene, dar nu este clar dacă este tactic sau rezultatul unei schimbări semnificative în capacitățile Iranului.”
Iranul a mai folosit rachete cu focoase cu dispersie împotriva Israelului, cel mai probabil pentru a intimida civilii.
„Munițiile cu dispersie nu vor provoca daune structurale majore sau nu vor pătrunde în adăposturi corespunzătoare. Totuși, sunt greu de oprit și foarte periculoase pentru ținte ușoare și civili”, concluzionează Devine.
„Nu cred că vor schimba radical cursul războiului, dar vor crește presiunea politică asupra SUA și Israelului.”
Se încarcă comentariile...
