Analiză Modalitățile în care summitul Trump–Xi poate marca relațiile între SUA și China ani de acum înainte

Summit-ul dintre președintele american Donald Trump și liderul chinez Xi Jinping China se preconizează a fi una dintre cele mai importante întâlniri ale ultimilor ani, cu potențialul de a influența direcția relațiilor dintre cele două superputeri pentru ani de acum înainte, se arată într-o analiză BBC.

Pregătirile semnalează că China se pregătește pentru un eveniment major, poate chiar să pună un scenă un spectacol atent coregrafiat special pentru vizita lui Trump. De câteva zile, în zona Pieței Tiananmen se iau măsuri sporite de securitate, pe fondul unor zvonuri care circulă pe rețelele de socializare că se fac pregătiri pentru o paradă specială sau un alt eveniment atent coregrafiat, care se anunță cel puțin spectaculos.

Vizita va include discuții, un banchet și o vizită la Templul Cerului, un complex de temple imperiale unde împărații se rugau pentru o recoltă bună.

E de așteptat ca atât Trump, cât și președintele chinez Xi Jinping să-și pună anumite speranțe în această vizită, care să se dovedească fructuoasă.

Întâlnirea are loc într-un moment în care relațiile americano-chineze se intersectează cu mai multe crize internaționale. Dacă în ultimele luni atenția administrației Trump s-a concentrat pe alte dosare globale și interne, acest summit va readuce în prim-plan teme majore precum comerțul global,  tensiunile crescânde din jurul Taiwanului și competiția în domeniul tehnologiilor avansate.

Din punct de vedere economic, războiul comercial în curs cu SUA și conflictul din Iran ar putea fi vești proaste pentru Xi; pe de altă parte, din punct de vedere ideologic și politic, ar putea fi un dar, iar el va simți că are cărți puternice.

În acest sens, această vizită ar putea pune bazele unei viitoare cooperări sau să fie un teren pentru conflicte  în anii următori, notează BBC.

Iranul și rolul de mediator al Chinei

Un subiect central al discuțiilor îl reprezintă conflictul din Orientul Mijlociu, în special războiul cu Iranul.

Într-o declarație adresată reporterilor la Casa Albă înainte de a pleca marți spre China, Trump a declarat că va avea o „discuție lungă” despre Iran cu liderul chinez.

China încearcă să își consolideze rolul de mediator, implicându-se discret în eforturi diplomatice alături de alte state. De pildă, s-a alăturat Pakistanului, principalul mediator și susținut inițiative de încetare a focului și redeschidere a rutelor strategice de transport energetic - oficialii din Beijing și Islamabad au prezentat în martie un plan în cinci puncte, menit să ducă la un armistițiu și redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Iar în culise, oficialii chinezi i-au îndemnat pe omologii lor iranieni să se așeze la masa negocierilor.

Totuși, această poziționare nu este lipsită de calcule strategice, nu încape îndoială că China este nerăbdătoare să pună capăt acestui război. Economia chineză este deja afectată de încetinirea creșterii și de presiuni asupra exporturilor: Creșterea prețurilor petrolului a dus la creșterea costurilor articolelor fabricate cu produse petrochimice, de la textile la materiale plastice. Pentru unii producători din China, costurile au crescut cu 20%. În acest context, stabilitatea regională devine o prioritate pentru Beijing, care va încerca probabil să obțină ceva în schimb în schimbul influenței sale diplomatice.

Vizita ministrului iranian de externe Abbas Araghchi la Beijing, efectuată săptămâna trecută, a părut menită să arate tipul de influență pe care China o are în Orientul Mijlociu.

Statele Unite privesc cu atenție acest rol al Chinei. 

Sper ca chinezii să-i spună ce trebuie să i se spună”, a spus secretarul de stat Marco Rubio. „Și anume că ceea ce faceți voi în strâmtoare vă izolează la nivel global. Voi sunteți răufăcătorii în toată treaba asta.”

SUA a încercat, de asemenea, să convingă China să nu blocheze o nouă rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU care condamnă atacurile Iranului asupra navelor care încearcă să tranziteze Ormuz.

„Cred că, dacă vrem să readucem Iranul la masa negocierilor într-un mod durabil, cred că Statele Unite trebuie să recunoască faptul că China va juca un rol”, apreciază Ali Wyne, consilier senior în cercetare și advocacy pentru relațiile SUA-China la International Crisis Group.

Trump, la rândul său, a părut nederanjat de relația strânsă a Chinei cu Teheranul. În timp ce SUA au sancționat recent o rafinărie cu sediul în China pentru transportul de petrol iranian, președintele a minimalizat săptămâna trecută un sprijin chinez pentru Iran în timpul conflictului.

„Este ceea ce este, nu-i așa?”, i-a spus el unui jurnalist american. „Și noi facem lucruri împotriva lor”.

Taiwan, subiectul cel mai sensibil

Poate cel mai delicat subiect al întâlnirii rămâne Taiwanul. Statele Unite au continuat să susțină insula prin livrări de armament, în timp ce China își intensifică presiunea militară în regiune, prin exerciții și prezență navală.

Administrația Trump a transmis semnale contradictorii în ceea ce privește Taiwanul. Deși au fost încheiate contracte importante de armament - în decembrie anul trecut, SUA au anunțat un acord de 11 miliarde de dolari privind armele cu Taiwan, ceea ce a înfuriat guvernul chinez - discursul președintelui american a sugerat o abordare mai puțin fermă în privința apărării Taiwanului, ceea ce ridică semne de întrebare la Beijing și în regiune.

„El consideră că face parte din China”, a spus Trump, „și asta depinde de el, ce va face”.

El a mai declarat că Taiwanul nu rambursează în mod adecvat SUA pentru garanțiile de securitate oferite, adăugând că „nu ne oferă nimic”. Anul trecut, administrația sa a impus un tarif de 15% Taiwanului și l-a acuzat că fură producția de semiconductori din SUA.

Săptămâna trecută, Rubio a declarat că Taiwanul va fi un subiect de conversație, însă obiectivul va fi să se asigure că această problemă nu devine o sursă de noi tensiuni între cele două superputeri.

„Nu avem nevoie să se întâmple vreun eveniment destabilizator în ceea ce privește Taiwanul sau oriunde în Indo-Pacific”, a spus el. „Și cred că acest lucru este în beneficiul reciproc al Statelor Unite și Chinei.”

La rândul său, China a semnalat că Taiwanul este o prioritate în aceste discuții. Ministrul de externe Wang Yi a declarat săptămâna trecută că speră că SUA vor face „alegerile corecte” în timpul unei convorbiri cu Rubio.

Unii analiști sunt de părere că oficialii chinezi ar putea insista asupra unei schimbări de formulare a textului referitor la Taiwan, redactat în 1982. Cea mai recentă politică declarată de Washington este că în prezent nu susține independența Taiwanului. Ar putea Beijingul să insiste asupra unei formulări mai dure, cum ar fi „SUA se opun independenței Taiwanului”?

„Pur și simplu nu cred că președintele Xi va face asta”, spune John Delury, cercetător senior la Centrul pentru Relații SUA-China din cadrul Societății Asiatice. „Chiar dacă Trump spune ceva surprinzător, care seamănă cu o capitulare față de Taiwan, pentru că nu este atât de atent cu limbajul folosit, chinezii știu că este mai bine să nu acorde prea multă importanță acestui lucru, pentru că poate inversa situația cu o postare pe Truth Social o săptămână mai târziu.”

Comerțul și presiunea tarifelor

Dimensiunea economică rămâne unul dintre cele mai tensionate aspecte ale relației bilaterale. Schimburile comerciale au fost afectate de creșteri și reduceri succesive ale tarifelor, de restricții reciproce și de investigații privind practicile comerciale.

În cea mai mare parte a anului trecut, SUA și China păreau să se afle în pragul unui nou război comercial, unul ce ar putea zgudui fundamentele economiei globale.

Trump a crescut și a redus în mod repetat tarifele vamale pentru cel mai mare partener comercial al Americii, ajungând uneori la rate de peste 100%.

China a răspuns prin reducerea exporturilor de minerale din pământuri rare către SUA și a reducerii de importuri agricole americane, afectând fermierii din statele cheie care au votat pentru Trump.

Statele Unite va încerca să obțină la summit creșterea importurilor chineze de produse agricole americane, în timp ce China dorește relaxarea presiunilor comerciale și evitarea unor noi tarife.

„Ar putea fi dificil pentru SUA să renunțe la investigațiile privind toate practicile comerciale neloiale ale Chinei, având în vedere cât de răspândite și de distorsionante sunt încă acestea din urmă”, spune Michael O'Hanlan, președinte Phil Knight în Apărare și Strategie la Institutul Brookings, un think tank cu sediul la Washington DC.

Administrația Trump invită, de asemenea, directori generali de la Nvidia, Apple, Exxon, Boeing și alte companii mari să îl însoțească în această vizită, potrivit Reuters.

Deși China nu mai depinde la fel de mult de SUA pentru comerț ca în timpul primului mandat al lui Trump, Xi va dori ca această întâlnire să meargă bine, deoarece China are nevoie de stabilitate în economia globală.

Deși este principalul partener comercial pentru peste 120 de țări, Xi știe că nu poate părea prea încrezător în timpul vizitei lui Trump.

„Atâta timp cât vizita decurge fără probleme și Trump ajunge la concluzia că a fost tratat cu respect, atunci calmul relativ din relația bilaterală va persista. Dacă, pe de altă parte, Trump pleacă având sentimentul că nu a fost respectat sau tratat cu dispreț, atunci s-ar putea să se răzgândească”, apreciază Ryan Hass, directorul Centrului John L. Thornton pentru China de la Institutul Brookings.

Rivalitatea tehnologică: inteligența artificială și mineralele critice

Un alt punct central al discuțiilor este competiția tehnologică, în special în domeniul inteligenței artificiale și al semiconductorilor. Statele Unite au impus restricții asupra exportului de cipuri avansate către China, invocând riscuri de securitate și competiție strategică.

China, la rândul său, investește masiv în dezvoltarea propriilor tehnologii și acuză companii americane de restricții abuzive. În paralel, disputa privind accesul la date, algoritmi și talent tehnologic alimentează o rivalitate tot mai intensă.

Rezolvarea cu succes a problemei spinoase a proprietății și operării de către chinezi a popularei aplicații de socializare TikTok a fost un final fericit rar pentru relațiile dintre SUA și China pe tema tehnologiei, care sunt adesea marcate de acuzații și suspiciuni.

Această dinamică se manifestă în cursa pentru dezvoltarea sistemelor de inteligență artificială, probabil cea mai importantă dezvoltare tehnologică a timpurilor moderne. Problema este complicată de acuzațiile SUA conform cărora companii chineze precum DeepSeek fură inteligența artificială americană.

„Se conturează primul capitol al unui război rece al inteligenței artificiale”, spune Yingyi Ma, de la Centrul John L Thornton pentru China din cadrul Institutului Brookings. „Casa Albă a acuzat China de furt «la scară industrială» al modelelor americane de inteligență artificială, în timp ce Beijingul ar fi luat măsuri pentru a împiedica Meta să achiziționeze Manus, un start-up de inteligență artificială fondat în China, cu sediul acum în Singapore. Competiția mai serioasă nu constă în cine copiază al cui model, ci în talentul capabil să construiască următoarea generație de inteligență artificială de frontieră.”

Însă, deși companiile chineze par a fi experte în construirea corpurilor acestor roboți, capabili să danseze sau să alerge la un maraton, multe încă lucrează la programarea creierelor noilor lor creații. Pentru a construi cele mai bune, companiile chineze au nevoie de cipuri de computer de ultimă generație, iar acestea provin din SUA.

Astfel un element strategic îl reprezintă controlul asupra pământurilor rare, resurse esențiale pentru producția de tehnologii moderne. China domină acest sector, ceea ce îi oferă un avantaj semnificativ în negocierile cu Statele Unite.

Schimbul ar putea fi pământuri rare chinezești în schimbul unor cipuri de înaltă performanță. Aceasta este propria Strâmtoare Ormuz a Chinei, pentru că poate opri furnizarea în orice moment.

Summitul Trump–Xi nu este prezentat ca un moment care va produce probail,acorduri substanțiale, ci mai degrabă ca o etapă de calibrare a relației dintre cele două puteri. Întâlnirea are potențialul de a tempera tensiunile sau, dimpotrivă, de a accentua divergențele, în funcție de modul în care liderii percep respectul și echilibrul negocierilor.