Exclusiv Așii din mâna lui Putin la summitul din Alaska. Va fi sacrificată Ucraina pentru resursele din Arctica?

Putin forțează frontul pentru a avea cărțile câștigătoare în fața lui Trump. Pe lângă avantajul militar, Putin aduce la negocierile din Alaska și argumente economice, cum ar fi exploatarea energetică comună a Arcticii, și geopolitice – fisurarea alianței ruso-chineze, susține istoricul Cosmin Popa.

Putin îi va spune lui Trump ceea ce vrea să audă. FOTO: EPA EFE

Din punct de vedere militar, Rusia pare să obțină victorii importante pe frontul din Ucraina cu doar câteva zile înaintea summit-ul din Alaska, unde se vor întâlni Donald Trump și Vladimir Putin.

Forțele ruse derulează o ofensivă terestră accelerată în estul Ucrainei, încercând să ocupe cât mai mult teritoriu din regiunea Donbas. Avansul ar putea oferi Rusiei un avantaj substanțial în negocierile privind o eventuală încetare a ostilităților.

Poziția lui Donald Trump pare a fi una favorabilă Rusiei, în contextul în care a vorbit despre un „schimb de teritorii” care să servească „intereselor ambelor părți”, cu toate că președintele Zelenski și aliații europeni au subliniat, de mai multe ori, că o pierdere a teritoriilor nu este acceptabilă.

„Adevărul” a discutat cu istoricul Cosmin Popa, cercetător al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, specializat în istoria fostei URSS și a comunismului european, despre cum se vede din Rusia summitul Putin-Trump și despre așii din mâneca președintelui rus.

Unul dintre acești ași din mâneca lui Putin are legătură cu Arctica, a cărei valoare strategică ca rută de transport maritim și ca sursă de materii prime a făcut din zonă un punct de interes pentru ambițiile chineze. În 2024, oficialii americani avertizau asupra parteneriatului în creștere dintre Beijing și Moscova în regiunea arctică. Odată cu topirea gheții, zona devine din ce în ce mai atrăgătoare pentru marile puteri ale lumii, dar și un potențial motiv de conflict între acestea, având în vedere că situația geopolitică a zonei nu este clarificată.

O colaborare ruso-americană pentru resursele din Arctica, care ar însemna o lovitură pentru China, poate fi unul dintre punctele aflate pe masa negocierilor susține istoricul Cosmin Popa.

„Casa Albă caută să coboare ștacheta așteptărilor de la această întâlnire”

Adevărul: Cum credeți că a pregătit Rusia acest summit?

Cosmin Popa: E clar că l-a pregătit pentru că au existat niște întâlniri pregătitoare conduse din partea americană de Steve Witkoff, iar din partea rusă de Ușakov. Cred că în momentul de față s-au inventariat problemele aflate în discuție.

Ce este relevant este că deja Casa Albă caută să coboare, dacă vreți, ștacheta așteptărilor de la această întâlnire, spunând despre ea că este o întâlnire de tatonare.

Deci, din punctul acesta de vedere, nu cred că trebuie să ne așteptăm în momentul de față la rezolvări plenare ale subiectelor aflate în discuție, pentru că sunt foarte multe subiecte, mai este colaborarea cu privire la Arctica, cu siguranță problemele Caucazului de Nord vor intra și ele în discuție, problemele Asiei Centrale, relațiile ruso-chineze și americano-chineze.

Care este situația în Rusia înainte de summit? Pe front, vedem că armata rusă face progrese, dar pe plan intern? Sunt analiști care spun că ar fi la capătul puterilor în ceea ce privește resursele financiare. Cum vedeți aceste chestiuni?

Cred că este important să subliniem faptul că între agenda și acțiunile de politică externă ale Rusiei și situația internă din această țară nu întotdeauna există o legătură directă și de natură să condiționeze demersurile din politica externă.

În momentul acesta, sigur că Rusia este și ea destul de presată să găsească o soluție politică care să-i convină. Nu avem niciun semn că cadrele generale în care Rusia vede soluționarea războiului s-au schimbat. Vorbim despre aceleași probleme care țin de organizarea sistemului european de securitate.

Din acest punct de vedere, lucrurile sunt destul de clare: pentru Rusia, acest summit este începutul unei discuții foarte lungi, dar la capătul căreia, în felul în care vede ea situația, trebuie să se ajungă la stabilirea unei sfere de influență pe care această țară s-o aibă în diverse zone ale lumii, și pe care să nu i-o dispute nimeni.

Rusia este acum destul de pregătită, sigur că situația economică nu este dintre cele mai bune și sigur că pe termen lung efortul acesta de război nu mai poate continua în felul în care este acum organizată economia și mai ales societatea, însă această situație nu constituie un factor de presiune de natură să-l determine pe Putin să facă mari concesii cel puțin în problema ucraineană.

Ce credeți că ar fi dispusă să negocieze Rusia în momentul de față?

Sunt mai multe lucruri pe care Rusia se arată, cel puțin indirect, dispusă să le negocieze. Să spunem situația Hersonului în schimbul stabilirii unui coridor terestru direct între Rusia și Crimeea care să dubleze celebrul pod. Cred că sunt posibilități de negociere în ceea ce privește situația minorității ruse din Ucraina, problema copiilor ucraineni răpiți și duși în Rusia.

Pe fond, în problema ucraineană Rusia pare să-și fi păstrat aceeași poziție rigidă pentru că în discuție, în momentul acesta, nu este un tratat de pace care să reglementeze toate chestiunile în termen lung, ci mai degrabă o înghețare a războiului. Fiind în fața unei discuții despre înghețarea războiului, cred că important este cum va fi conturat sistemul internațional pentru a putea să garanteze că un al treilea atac împotriva Ucrainei să nu devină doar o chestiune de timp. Dar ce este foarte, foarte cert atunci când vorbim despre conflictul ruso-ucrainean este că atât Ucraina, cât și Rusia, în cazul în care se va ajunge la o înghețare a conflictului indiferent de schimburile de teritorii care se pot face, ambele țări și popoare vor fi, în bună măsură, dominate de sentimentul revanșei.

„Casa Albă a renunțat la limbajul ultimativ la adresa lui Putin, pentru că nu așa funcționează lucrurile cu el”

Cronologia evenimentelor ne-ar putea face să credem că acest summit a venit pe fondul tarifelor impuse Indiei de către SUA și amenințării cu sancțiuni pentru alte state care fac comerț cu petrol rusesc. Credeți că este o coincidență sau chiar există o legătură de cauzalitate între cele două situații?

Sigur că noua politică americană și anunțurile pe care le-a tot făcut în ultima vreme Casa Albă au jucat un rol important, mai ales dacă discutăm din perspectiva situației economice a Rusiei. Însă, pe lângă aceste promisiuni ferme legate de sancțiuni cred că este mai important să observăm că în bună măsură Casa Albă a renunțat la limbajul ultimativ la adresa lui Putin ceea ce arată că s-a renunțat la această manieră de a pune problema, pentru că e clar că nu funcționează cu Vladimir Putin. Asta nu înseamnă că președintele Trump are un plan foarte clar cu privire la cum trebuie să arate pacea în Ucraina.

Mi-e teamă că pacea în Ucraina este atât din perspectiva americană cât și cea rusă doar o problemă de parcurs care urmează să fie disputată, agenda fiind una foarte largă. Ori, fiind mai multe chestiuni importante pentru cei doi lideri politici e foarte posibil ca ele să funcționeze pe baza principiului vaselor comunicante și anume pozițiile rigide într-o anumită chestiune să fie, dacă vreți, compensate sau contrabalansate de poziții ceva mai elastice în alta. Așa că lucrurile se pot desfășura de o manieră imprevizibilă dacă se va merge cu tot blocul de probleme în discuție.

Mulți analiști spun că acest summit este o victorie a lui Putin chiar înainte de a începe. Cum este prezentat în Rusia acest summit?

Sigur că revenirea lui Putin în prim-planul evenimentelor internaționale și ieșirea din cvasi-izolarea occidentală, pentru că doar Occidentul a păstrat această izolare, poate fi considerată o victorie. Faptul că Putin l-a făcut pe Trump să renunțe la ideea unui tratat de pace și să urmărească doar o încetare a focului, poate, de asemenea, să fi interpretat ca o victorie. Așteptările pe care le setează Kremlinul nu sunt foarte clare, pentru că Putin știe exact că nu are garantată nicio victorie politică sau diplomatică în cursul acestei întâlniri. Lucrurile nu sunt încă clare, nu sunt stabilite. Repet, Casa Albă a anunțat că este o întâlnire de tatonare. Tocmai pentru a nu se pune în situații complicate, Kremlinul evită să seteze o anumită ștachetă a așteptărilor. Dar este evident că propaganda rusă se bucură de această reîntoarcere a lui Putin și a Rusiei în principalul tablou al procesului diplomatic internațional.

Ce poate oferi Rusia lui Trump? Așii lui Putin

Summitul Trump – Putin îi face pe mulți analiști să spună că situația războiului din Ucraina va fi decisă de cele două mari puteri, SUA și Rusia, fără să se mai țină cont de alte părți implicate. Se mai pot face astăzi astfel de tratate între mari puteri care să ignore o parte sau chiar mai multe care au un cuvânt de spus în conflict?

Sigur că sunt posibile astfel de înțelegeri. Problema este că dacă vorbim despre rolul acordat Europei și Ucrainei în această discuție despre război, greu se pot stabili parametri unei păci sustenabile fără implicare europeană.

Chiar și în concepția lui Trump, Europa unită are un rol important în menținerea păcii pe termen lung ceea ce înseamnă și formarea unui sistem de securitate de natură să protejeze Ucraina. În atare condiții, excluderea totală a țărilor europene mari, aici nu este vorba de Europa unită, este vorba de marile țări europene, din acest proces de pace este imposibilă. Sigur că deoarece cei doi vor să dea un semnal foarte clar, nu atât țărilor europene, cât mai ales Chinei, legat de problematica arctică în primul rând, atât Trump cât și Putin vor căuta să stabilească cadrele generale urmând să invite celelalte părți interesate să ia parte la acest proces.

Cred că și aici trebuie să fim atenți atunci când vorbim despre excluderea totală a Europei din acest proces de pace din simplul motiv că pe termen lung ea nu este posibilă. SUA vor să-și micșoreze considerabil prezența în Europa, locul acesta trebuie ocupat, deci nu cred că vorbim despre o excludere totală, ci mai degrabă despre stabilirea cadrelor fără participarea directă a țărilor europene, urmând ca și ceilalți actori, nu mă refer doar la Europa, ci și la Turcia, să fie consultați. Veți vedea, se va discuta la acest summit inclusiv despre Asia Centrală și Caucazul de Nord, iar aceasta implică atât problema turcească, cât și problema iraniană.

Pentru că știm această latură tranzacționistă a președintelui Trump, Rusia ce poate să le ofere Statelor Unite ale Americii? Care sunt așii din mâneca lui Putin?

Poate să le ofere foarte multe, de aici și alegerea acestui loc- Alaska - care este punctul geografic în care cele două țări se află la cea mai mare proximitate, gândiți-vă că între teritoriul american și cel rusesc în cel mai apropiat punct există o distanță de 2 kilometri. Viziunea pe care o promovează Kirill Dimitriev, șeful fondului rusesc pentru investiții strategice se bazează pe colaborarea economică și politică între cele două țări, pe proiectele energetice din Arctica. Apoi, ambele țări, dar în special SUA, au o serie de dispute cu vecinii lor arctici, dispute în care ar putea foarte bine folosi sprijinul rusesc, iar disponibilitatea rușilor de a accepta participarea companiilor americane la proiectele energetice din zona arctică este foarte mare. Aici, Putin poate părea chiar un om rezonabil, promițându-i lui Trump exact lucrurile pe care vrea să le audă. 

Nu în ultimul rând, întâlnirea celor doi în această zonă a Arcticii este și o săgetă destul de serioasă trimisă pretențiilor arctice ale Chinei și aici sunt convins că America crede că e una dintre direcțiile care poate parazita alianța ruso-chineză care s-a creat în cursul acestui război. Din punctul acesta de vedere, Arctica este aleasă având în spate un simbolism destul de încărcat, pentru că e direcția în care posibilitățile de negociere și posibilitățile de înțelegere ale Rusiei și SUA sunt foarte mari.