Simptomele ADHD persistă la vârsta adultă, cu unele efecte surprinzătoare asupra succesului în viață

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este adesea percepută în mod eronat ca fiind o tulburare care se atenuează odată cu înaintarea în vârstă, o idee eronată dezmințită de descoperirile recente publicate în Journal of Attention Disorders, relatează Psy Post.

ADHD este o tulburare caracterizată în primul rând prin neatenție. Foto: Arhivă

Studiul a arătat că simptomele ADHD nu numai că au continuat să se manifeste pe o perioadă de 15 ani, dar au fost, de asemenea, asociate cu diverse aspecte ale reușitei în viață, inclusiv relațiile și satisfacția în carieră. 

ADHD este o tulburare caracterizată în primul rând prin neatenție, cum ar fi dificultatea de a rămâne concentrat, și hiperactivitate-impulsivitate, cum ar fi neliniște sau acțiuni impulsive. Considerată ca fiind o afecțiune a copilăriei, cercetările ample arată în prezent că ADHD se manifestă adesea până la vârsta adultă, afectând aproximativ 1% până la 3% din populația globală. 

Simptomele de hiperactivitate tind să se diminueze începând din copilărie până în adolescență, în timp ce neatenția rămâne adesea constantă. Această stabilitate poate duce la provocări semnificative în ceea ce privește interacțiunile sociale, performanța academică și profesională și controlul emoțiilor. 

 „Umplerea acestui gol de cunoștințe”

Ținând cont de natura persistentă a ADHD și de impactul său asupra vieții, cercetătorii au încercat să afle cum evoluează simptomele de neatenție și hiperactivitate-impulsivitate de la vârsta adultă tânără până la vârsta mijlocie timpurie și efectele asupra succesului în viață. 

„Interesul pentru această cercetare privind ADHD provine din experiența mea cu prieteni și colegi care suferă de ADHD", a spus autorul studiului, Colin Henning, doctorand la Universitatea Trent. 

„Diagnosticul de ADHD nu a dispărut odată cu înaintarea în vârstă (contrar a ceea ce li s-a spus în copilărie) și, în schimb, simptomele au continuat să le afecteze viețile într-o multitudine de moduri. Nu am reușit să găsesc prea multe cercetări anterioare cu privire la măsura în care ADHD continuă la vârsta adultă, așa că am vrut să contribui la umplerea acestui gol de cunoștințe pentru a obține răspunsuri pentru persoanele din viața mea care se confruntă cu simptomele ADHD”, a mai adăugat Henning. 

În cadrul acestui studiu au fost selectați inițial 320 de studenți care au fost supuși unei evaluări a simptomelor de ADHD la începutul studiilor universitare. În timpul primei săptămâni de cursuri universitare, studenții au fost rugați să completeze un set de chestionare. În acest set de chestionare a fost inclusă Scala de evaluare a ADHD pentru adulți Conners (CAARS), care este recunoscută pe scară largă pentru eficacitatea sa în evaluarea prezenței și severității simptomelor ADHD. 

După aproximativ 15 ani de la evaluarea inițială, unii dintre participanți au fost contactați pentru un nou studiu. Acest studiu a avut ca scop reevaluarea simptomelor ADHD și evaluarea succesului în viață în mai multe domenii, inclusiv calitatea relațiilor și satisfacția în carieră. Au fost colectate date demografice și date suplimentare privind situația personală pentru a oferi un context pentru evaluările ADHD și pentru măsurarea succesului în viață. 

„Un mit”

Una dintre principalele concluzii a fost reprezentată de stabilitatea deosebită a simptomelor ADHD pe parcursul perioadei de 15 ani. Atât simptomele de neatenție, cât și cele de hiperactivitate-impulsivitate s-au dovedit a fi remarcabil de constante de-a lungul timpului. 

Și mai important, oamenii de știință au descoperit că simptoamele ADHD, în special neatenția, în timpul vârstei adulte au fost asociate în mod constant cu rezultate mai slabe în domenii cheie ale succesului în viață la începutul vârstei adulte mijlocii. Acest lucru a fost valabil mai ales pentru bărbați. 

În domeniul relațiilor, datele au arătat că simptomele de neatenție au afectat în mod negativ calitatea legăturilor, participanții raportând o satisfacție generală mai scăzută. Acest lucru sugerează că dificultățile de menținere a concentrării și de gestionare a activităților se pot extinde în interacțiunile personale, putând duce la conflicte sau neînțelegeri în relațiile pe termen lung. 

Referitor la carieră, participanții cu simptome de neatenție mai accentuate au raportat o satisfacție profesională mai scăzută. Acest lucru ar putea fi legat de provocările ridicate de lipsa de atenție la locul de muncă, cum ar fi dificultatea de a finaliza sarcinile în mod eficient, de a gestiona timpul sau de a menține productivitatea, care sunt factori esențiali pentru evoluția și satisfacția în carieră. 

„Pentru o persoană obișnuită care citește despre cercetarea noastră, principala concluzie este că simptomele ADHD nu dispar odată cu înaintarea în vârstă fără tratament", a declarat Henning pentru sursa citată.  

„Descoperirile noastre arată că această noțiune conform căreia copiii și adulții tineri cu ADHD 'pur și simplu își revin' când îmbătrânesc este într-adevăr un mit. În schimb, simptomele persistă în mare măsură pe parcursul vieții de adult tânăr și până la mijlocul vieții, aceste simptome afectând în continuare oamenii în relațiile lor și la locul de muncă”, a mai adăugat el. 

„O slujbă mai satisfăcătoare în timp”

Totuși, impactul simptomelor de hiperactivitate-impulsivitate asupra succesului în viață a fost mai puțin evident decât cel în cazul neatenției. 

Spre deosebire de neatenție, simptomele de hiperactivitate-impulsivitate nu au fost corelate în mod constant cu rezultate negative în carieră. Impactul a părut să difere. În unele cazuri, trăsăturile asociate cu hiperactivitatea-impulsivitatea, cum ar fi energia și orientarea spre acțiune, ar putea fi benefice în cazul anumitor posturi sau domenii de activitate care apreciază abilitățile dinamice și rapide de luare a deciziilor. 

În mod similar, în timp ce neatenția a avut în mod clar un impact negativ asupra satisfacției legate de relații, hiperactivitatea-impulsivitatea nu a indicat un impact negativ uniform. În rândul bărbaților, cercetătorii au arătat că simptomele de hiperactivitate-impulsivitate au o legătură semnificativă cu satisfacția relațională. 

„Am fost surprinși să constatăm că relatările privind un comportament mai hiperactiv și mai impulsiv în rândul adulților tineri (cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani) au indicat faptul că oamenii au relații și locuri de muncă mai satisfăcătoare mai târziu în viață, dacă ținem cont de comportamentul obișnuit", a spus Henning. 

„În lucrarea noastră, considerăm că acest lucru poate fi legat de modul în care tinerii își formează identitățile, prin explorare. Cu alte cuvinte, tinerii cu comportamente mai hiperactive și mai impulsive se pot angaja în explorarea mai multor locuri de muncă și relații decât o persoană obișnuită, iar acest lucru le poate permite să găsească un partener și o slujbă mai satisfăcătoare în timp, în loc să rămână la un partener sau o slujbă mai puțin satisfăcătoare. Asta, desigur, dacă aceleași comportamente hiperactive și impulsive nu continuă să cauzeze probleme mai târziu în viață." 

În timp ce studiul oferă informații valoroase, acesta are și limitări, cum ar fi faptul că este bazat pe informații oferite de participanți și lipsa unei validări externe pentru diagnosticul de ADHD. 

„O observație majoră a acestei cercetări este că nu am analizat în mod specific persoanele care au un diagnostic de ADHD", a remarcat Henning.