FOTO Îndulcitori naturali sau îndulcitori artificiali? Despre riscurile şi beneficiile de care ar trebui să ştii

În urmă cu un secol, gustările dulci îşi trăgeau aroma din ingrediente cum ar fi mierea sau chiar zahărul de masă. Acum, dacă arunci o privire pe ambalajul dulciurilor, vei observa că printre îndulcitori se regăsesc substanţe chimice precum aspartamul sau plante cum sunt stevia. Unele dintre ele sunt catalogate ca fiind „naturale“, altele „artificiale“.

Dar oare care sunt cei mai buni îndulcitori din zilele noastre şi care sunt beneficiile şi riscurile la care ne supunem atunci când consumăm alimente care le au în componenţă?

Indiferent dacă este vorba de sucuri carbogazoase, produse de patiserie care conţin aceşti îndulcitori sau pur şi simplu îi folosim pentru a da gust ceaiului, „Huffington Post“ a întocmit o listă cu unii dintre cei mai folosiţi îndulcitor la nivel mondial. Chiar dacă în România nu toate aceste produse sunt prezente, conştientizarea riscurilor şi beneficiilor acestora sunt două operaţiuni esenţiale.

Zaharoza sau sucroza

Zaharoza este cea mai răspândită dizaharidă din natură, fiind întâlnită, mai ales, în sfecla de zahăr şi în trestia de zahăr. Poate că denumirea aduce aminte de substanţe de laborator, dar, în fapt, zaharoza este cea mai comună formă de zahăr utilizată în alimentaţie.

Chiar dacă vine în diverse forme, granulată, praf sau brună, zaharoza este, de fapt, o combinaţie de două monozaharide: fructoza şi glucoza. Atunci când zaharoza este digerată, cele două monozaharide sunt absorbite separat în intestinul subţire. O lingură de zaharoză conţine 57 de calorii.

Glucoza şi fructoza

Împreună, glucoza şi fructoza sunt componente principale ale zaharozei, dar e posibil să le vezi enumerate separat pe ambalajele băuturilor dedicate sportivilor. Fructoza, care se regăseşte în mod natural în compoziţia fructelor, este mult mai dulce decât glucoza. Odată ajunse în organism, glucoza şi fructoza sunt metabolizate diferit.

Mierea naturală

Mierea naturală este un produs dulce şi aromat obţinut exclusiv din nectarul plantelor care este recoltat, transformat şi depozitat în faguri de către albine, fiind folosită pe post de îndulcitor de mii de ani. Este metabolizată în acelaşi fel precum zahărul şi este la fel de dulce.

FOTO Shutterstock

Mierea naturală este de mai multe feluri: miere florală monofloră (provine de la o singură specie de plante n.r), cum este mierea de salcâm sau de tei, miere florală polifloră (provine de la mai multe specii de plante n.r) şi miere extraflorală care provine de la mai multe specii de plante înţepate de insecte mai mici.

Fiind un produs prelucrat de albine, mierea este cel mai sănătos şi mai natural îndulcitor folosit pentru corectarea gustului şi îndulcirea unor preparate ca ceaiuri alimentare, deserturi, siropuri, salate sau sucuri naturale.

Melasa

Melasa este un produs secundar care rezultă din rafinarea zahărului din ingrediente precum sfecla şi trestia de zahăr. La fel ca şi în cazul celorlalţi îndulcitori, melasa este compusă în principal din zaharoză, fructoză şi glucoză. Este un îndulcitor vâscos, de culoarea caramelului, cu gust de bomboane de lapte. O linguriţă de melasă conţine aproximativ 58 de calorii.

Sirop de arţar

Deşi este mai scump decât alte produse de acest gen, siropul de arţar este un bun substituent al îndulcitorilor tradiţionali, fiind folosit în prepararea plăcintelor, torturilor şi prăjiturilor. De asemenea, poate să fie adăugat peste cereale, iaurt sau clătite, la micul dejun.

Conţine antioxidanţi cu proprietăţi antibacteriene, antidiabetice şi anticancerigene, dar şi minerale cum ar fi calciu, potasiu, zinc şi mangan. O lingură de sirop de arţar acoperă 22% din necesarul zilnic de mangan necesar organismului şi 5% din cel de zinc.

Siropul de porumb

Este un îndulcitor omniprezent în produsele alimentare prelucrate, fiind compus din glucoza şi alte zaharuri. Reprezintă un amestec de glucide energetice printre care şi glucoză, fructoză, maltotrioză şi apă, folosit pentru fabricarea mierii artificiale. Adesea este folosit ca agent de îngroşare, iar o linguriţă înglobează 60 de calorii.

Sirop de porumb bogat în fructoză

Este unul dintre cei mai ieftini îndulcitori, fiind folosit pentru o gamă largă de produse alimentare. Mai nou, producătorii au schimbat denumirea îndulcitorului în „zahăr de porumb“, dar, chiar şi aşa, riscurile acestuia asupra sănătăţii rămâne de neschimbat. Astfel, obezitatea, diabetul, hipertensiune arterială, cancer, afectarea memoriei şi a capacităţii de învăţare sunt doar câteva dintre riscurile la care se supun consumatorii atunci când ingerează acest îndulcitor, arată studiile.

Aspartamul

Acest îndulcitor artificial a fost folosit începând cu anul 1965, atunci când un chimist i-a descoperit, accidental, aroma dulce. De atunci şi până astăzi a devenit un îndulcitor popular pentru băuturile carbogazoase dietetice. Chiar dacă autorităţile de reglementare consideră aspartamul ca fiind un aditiv alimentar sigur, unele studii arată că este o substanţă cancerigenă. Nu conţine nicio calorie şi este de 160-200 de ori mai dulce decât zahărul.

Este cel mai folosit îndulcitor artificial cu o putere calorică de 4 calorii/gram. Se regăseşte în băuturi dulci, îngheţată sau gumă de mestecat şi este contraindicat bolnavilor care prezintă fenilcetonurie (boală genetică gravă determinată de o tulburare a metabolismului fenilalaninei, un aminoacid prezent în alimente; se poate ajunge la apariţia unei întârzieri mintale cu instalare progresivă n.r.).

Aspartamul poate să crească riscul apariţiei durerilor de cap şi poate să ducă la creşterea apetitului alimentar. Consumul de băuturi îndulcite cu aspartam, chiar dacă au un conţinut mic de calorii, poate să stimuleze apetitul alimentar, arată un studiu întreprins pe un eşantion format din 14 persoane care urmau o dietă de slăbit.

Sucraloza

Sucraloza este unul dintre cei mai noi îndulcitori de pe piaţă, fiind fabricată prin înlocuirea unor molecule ale zahărului cu atomi de clorină. Produsul rezultat este de 600 de ori mai dulce decât zahărul. Pe de altă parte există studii care încearcă să arate efectele îndulcitorului asupra organismului.

Controversele în jurul sucralozei pornesc de la faptul că a fost descoperită în timpul procesului de creare a unui insecticid. Sucraloza conţine un număr ridicat de calorii, dar pentru că este de 600 de ori mai dulce decât zahărul, sunt necesare cantităţi foarte mici pentru a obţine gustul dulce dorit.

Zaharina

Primul îndulcitor artificial modern, zaharina, a fost sintetizat pentru prima dată în 1879, câştigând popularitate în anii 1960-1970. Chiar şi aşa, imaginea îndulcitorului a fost pătată de un studiu din anii 1970 care a demonstrat că ingestia de zaharină poate să ducă la sângerarea vezicii urinare a cobailor. Dar, rezultate au fost contestate atunci când s-a stabilit că o reacţie din interiorul organismului şoarecilor, care nu are loc şi la om, a declanşat sângerarea. Este de 300-500 de ori mai dulce decât zaharoza, nu conţine un număr mare de calorii şi nu creşte nivelul de zahăr din sânge.

Stevia

Un alt îndulcitor abia intrat pe piaţă este stevia rebaudiana. Planta provine din Bolivia, frunzele acestei plante conţinând Rebaudioside A, o moleculă cu putere de îndulcire de 200-300 de ori mai mare decât zaharoza. Numele i se trage de la botanistul spaniol Peter James Esteve, fiind primul care a raportat existenţa acestei plante în Occident.

FOTO Shutterstock

Stevia nu produce carii dentare, nu are gust amar şi reprezintă o alternativă 100% naturală pentru îndulcitorii chimici începând cu decembrie 2011, după ce Agenţia Europeană pentru Securitatea Alimentelor a reglementat utilizarea steviei în diverse categorii de alimente. Mai nou, stevia este folosită ca ingredient în băuturile carbogazoase de tip „light“, dietetice, sau în sucurile de fructe şi supe.