Cum să faci din alimente adevărate medicamente: foloseşte stevia, cel mai sigur îndulcitor natural
0
Stevia, care nu are nicio legătură cu ştevia, şi-a căpătat în ultimii ani reputaţia de înlocuitor sănătos al zahărului şi al altor îndulcitori nocivi, cum este aspartamul. Totuşi, un consum crescut de stevia „hrăneşte“ dependenţa de dulciuri, avertizează specialiştii.
Din 2011, de când a fost aprobată în Uniunea Europeană ca îndulcitor sănătos, stevia a început să se regăsească într-o varietate de alimente, inclusiv în cola, în unele ţări. În România stevia se găseşte, printre altele, sub formă de picături de pus în cafea, de exemplu, la Plafar, dar şi în compoziţia bomboanelor mentolate pentru împrospătarea respiraţiei. Preţurile variază între 11 lei pentru o sticluţă de 50 ml de extract lichid de stevia, la aproape 60 de lei pentru 100 de pliculeţe de pudră de stevia. La nivel internaţional, stevia a devenit atât de populară, încât se estimează că producătorii vor câştiga aproximativ 1 miliard de dolari până în 2014, potrivit healthline.com.
Ce este stevia?
Este un extract din planta Stevia rebaudiana, originară din America de Sud, care a fost folosită atât ca îndulcitor, cât şi ca remediu natural pentru anumite afecţiuni, de sute de ani. Planta este înrudită cu anghinarea şi cu floarea-soarelui, dar şi cu echinacea şi cu coada-şoricelului.
În anii ’70, când au fost lansate primele studii care puneau sub semnul întrebării siguranţa îndulcitorilor artificiali, cercetătorii japonezi au dezvoltat o metodă de a extrage cel mai dulce compus din frunzele plantei Stevia rebaudiana. Aceasta mai este numită şi „iarba dulce a Paraguay-ului“, iar extractul, care se mai numeşte şi Rebaudioside A este, într-adevăr, de 250 de ori mai dulce decât zahărul şi nu are calorii.
Fiind extrem de concentrat, extractul, fie el sub formă de lichid sau de cristale, trebuie consumat în cantităţi foarte mici, altfel, poate lăsa un gust amar.
Este naturală?
Potrivit medicului Tana Amen, autoarea cărţii „The Omni Diet“ (Dieta cu de toate), citată de healthland.time.com, „strict tehnic, extractul de stevia nu este în întregime «natural», fiindcă procesul prin care se face extractul presupune rafinarea cu etanol, metanol şi apoi cristalizarea (în cazul extractului sub formă de cristale). Dacă nu mesteci frunzele propriu-zise de stevia, nu vei beneficia de un produs 100% natural şi pur“.
Totuşi, prin comparaţie cu îndulcitorii artificiali, cum este aspartamul, „extractul de stevie trece printr-un proces de ultrafiltrare ulterior, pentru îndepărtarea alcoolului cu care este rafinat. Rezultatul este, deci, un îndulcitor mai puţin procesat şi mai sigur pentru sănătate. Aşadar, aceasta este cea mai bună opţiune din ceea ce există pe piaţa îndulcitorilor în acest moment“, explică Amen.
Există motive să-i punem la îndoială siguranţa?
Autoritatea americană pentru controlul alimentelor şi medicamentelor (Food and Drug Administration – FDA) consideră extractul de stevia ca fiind, în general, un îndulcitor sănătos. Dar frunzele întregi de stevia şi extractul brut din această plantă nu au fost aprobate încă pentru folosirea ca aditivi alimentari. Motivul este că autoritatea americană este îngrijorată cu privire la potenţialele efecte negative ale acestora asupra sistemului cardiovascular, aparatului reproducător şi asupra rinichilor, după cum au arătat studiile pe animale de laborator realizate zeci de ani în urmă.
De fapt, iniţial, FDA a interzis extractul de stevia în alt scop în afară de utilizarea ca supliment alimentar, motivând că informaţiile disponibile care atestă siguranţa acestuia sunt insuficiente. De-abia în 2009 FDA a aprobat folosirea steviei ca îndulcitor, după o riguroasă analiză a tuturor studiilor pe această temă. În Uniunea Europeană îndulcitorul stevia a fost aprobat şi mai târziu, în 2011.
„Până acum, stevia chiar pare să fie cel mai sigur îndulcitor. Nu există niciun studiu negativ recent, ba, mai mult, unele cercetări arată că extractul de stevia ar fi benefic pentru reglarea nivelului glicemiei“, spune Tana Amen.
Se încarcă comentariile...
