Ultimul faurar de zurgalai de pe valea Muresului

Lupu Ion, zis Ion Romanu' din satul Deda Bistra, comuna Deda - la 70 de kilometri de Targu Mures - e parca desprins din poveste. De mai bine de o jumatate de secol a trecut muntii spre Ardeal, venind

Lupu Ion, zis Ion Romanu' din satul Deda Bistra, comuna Deda - la 70 de kilometri de Targu Mures - e parca desprins din poveste. De mai bine de o jumatate de secol a trecut muntii spre Ardeal, venind din zona Galatilor, in speranta unui trai mai bun. Speranta implinita. Are sapte copii, unul fiind "patron" in Targu Mures, altul, "la casa lui", tocmai era asteptat sa soseasca cu acceleratul de la Arad, un baiat de 18 ani si patru fiice, eleve de gimnaziu si scoala generala. Omul a devenit vestit ca faurar de zurgalai, meserie furata de la un batran din zona, care facea zurgalai de dimensiuni mai mari, folositi pentru cai. Cu multi ani in urma, conducatorul ansamblului de dansuri folclorice din sat i-a cerut 300 zurgalai. Apoi, a dotat cu 200 de zurgalai trupa de dansuri a scolii profesionale din Targu Mures, la pretul de 4 lei bucata. Alti 60 i-au fost recent ceruti de Ansamblul Artistic profesionist "Muresul". Acum, un zurgalau costa 30.000 lei. Alaturi de binecunoscutul dans al calusarilor, portul zurgalailor este specific dansatorilor de pe valea superioara a Muresului. Acestia din urma isi prind cate opt zurgalai de fiecare gamba, impreuna cu ciucurii colorati de obicei in rosu. Lupu Ion face si clopotei, de diverse marimi, pe care-i vinde cu sume cuprinse intre 15.000 si 40.000 lei. A facut, cu ani in urma, si clopote de biserica; printre ele il aminteste pe cel turnat in satul Rustior, comuna Sieut din Bistrita. La momentul sosirii noastre, nea Ion, impreuna cu doi dintre baietii sai parleau un porc in fata casei. Este dispus sa faca imediat o demonstratie; are toate sculele pregatite. Lucreaza intr-o cosmelie fara geamuri la ferestre, aflata in spatele casei sale. Indiferent de vreme si anotimp, Lupu Ion respecta un ritual foarte strict. Obligatoriu, se descalta, se asaza cu picioarele incrucisate pe o perna, avand de jur-imprejurul sau toate cele trebuincioase: nicovala (sau ilau, cum ii spune), forme, ciocane, clesti, vase de diferite marimi. In stanga, vatra focului, alimentata cu gaz. Ne-a aratat cum face miezul, "gaoacea" din nisip a zurgalaului, cum se pune nisipul in tipar, cum pregateste forma, neuitand sa introduca bila in interior (nu foloseste, Doamne fereste, bile din otel, de rulmenti, ci le fabrica tot el, la fel de rotunde!), cum atata focul cu niste foale dintr-un sac. Foloseste un nisip fin, negru, "arinos" ii zice. De cum se apuca de treaba, chipul i se schimba, devine foarte interiorizat, se transforma intr-un fel de Vulcan lucrand in fauraria sa. Lucreaza repede, cu miscari precise. Topeste bronzul, apoi toarna lava aceea aurie in formele pregatite. Vorbeste si explica intre timp, insa e extrem de atent la tot ceea ce face! Bate afara din forme "ouale" sale, le pileste cu atentie si le asculta pe fiecare - pe cele care nu suna bine le arunca. Le insira pe o sarma si ni le ofera cu satisfactia lucrului bine facut. Stam sa se raceasca zurgalaii proaspat iesiti din tipare. Se plange ca nu are un ucenic, caruia sa-i lase mostenire meseria, fiindca "tineretul de acum n-are vreme de asa ceva. Le-am spus copiilor ca eu n-am sa traiesc cat ii lumea si pamantul, da' n-au vrut sa invete, ziceau ca-i plictisitor. Lor nu le sta capul la asa ceva". La aproape 70 de ani de viata, e mandru ca nu-i tremura mana la o asemenea munca migaloasa! Spune, cu zambetul pe buze: "Am imbatranit, ce sa-i faci. Ca, daca nu imbatranim, ii bai. Cine nu imbatraneste nu se duce cum se cuvinte pe ai' lume". In masina care ne duce acasa, gropile din sosea par acum suportabile. La fiecare zdruncinatura, clinchetul zurgalailor pe care i-am cumparat de la nea Lupu Ion estompeaza disconfortul calatoriei, evocand o sanie ce strabate campurile albite de prima zapada a acestei ierni...