Descoperirea unor români, în Cartea Recordurilor: unde se află cel mai mare lac care a existat vreodată pe Pământ
0Cercetătorii români de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geo-ecologie Marină și Universitatea din București au intrat în Cartea Recordurilor, care a publicat un amplu articol despre descoperirea lor unică: cel mai mare lac de pe planetă.
Lacul a acoperit cândva și o mare parte din teritoriul României.
Echipa de cercetători români care a câștigat un loc în Cartea Recordurilor a fost condusă de doctorul Dan Palcu. După o muncă imensă, echipa a descoperit proporțiile imense ale celui mai mare lac din istoria planetei Pământ: Paratethys. Descrierea acestuia a apărut recent în Guinness World Records care a publicat online un articol dedicat „Celui mai mare lac care a existat vreodată”, articol ce se regăsește și în edițiile tipărite, în peste 40 de limbi.
“Acum aproximativ 11 milioane de ani, într-o epocă geologică denumită Miocenul superior, continentul european arăta foarte diferit față de astăzi. Cea mai impresionantă trăsătură a continentului a fost, probabil, Paratethys - un corp de apă care se întindea de la est de Munții Alpi până în regiunile care astăzi aparțin Kazahstanului”, scriu oamenii de știință de la INCD GeoEcoMar, pe Facebook.
La apogeul său, Paratethys se întindea pe o suprafață de aproximativ 2,8 milioane de kilometri pătrați și conținea peste 1,8 milioane de kilometri cubi de apă salmastră, apă dulce combinată cu apă sărată în diferite proporții. Comparativ, această cantitate este de peste zece ori mai mare decât volumul combinat al tuturor lacurilor de apă dulce și sărată actuale, au arătat cercetătorii.
Lacul „a trăit” cinci milioane de ani
“Pentru mult timp, s-a crezut că aici a fost o mare preistorică, Marea Sarmatică. Acum avem dovezi clare că pentru aproximativ cinci milioane de ani această mare a devenit un lac - izolat de ocean și plin de animale nemaiîntâlnite în alte locuri de pe glob. Lacul a acoperit mare parte din teritoriul României, în afară de zonele muntoase, lăsând în urmă mărturii spectaculoase, precum nisipurile cu trovanți din Subcarpații Buzăului și Oltenia de sub munte, calcarele din zona Istrița care acum 10 milioane de ani erau plaje tropicale și falezele roșiatice din Dobrogea de Sud, unde ciclurile de umplere și desecare ale lacului se reflectă în alternanțele albicios-roșiatice ale rocilor”, a arătat pe pagina de Facebook a institutului Dan Palcu, coordonatorul echipei de cercetători.
Descoperirile lor sunt uimitoare. Uriașul lac Paratethys avea o faună nemaiîntâlnită pe glob. Oamenii de știință au fost în măsură să își dea seama și că lacul uriaș a suferit nenumărate crize hidrologice, cea mai severă fiind în urmă cu aproximativ 7-8 milioane de ani, când nivelul apei a scăzut cu aproape 250 de metri, au arătat specialiștii pe pagină de Facebook a institutului. Din această cauza, multe specii au dispărut, inclusiv Cetotherium riabinini – cea mai mică balenă care a trăit vreodată și care măsură doar trei metri.
Cercetătorii au folosit o tehnică numită magnetostratigrafie - înregistrarea inversărilor de polaritate ale câmpului magnetic terestru din roci ca instrument de datare, pentru a stabili istoria lacului. Pentru a determina dimensiunea și volumul megalacului Paratethys, cercetătorii au recurs la reconstrucții paleogeografice digitale.
Unde sunt „rămășițele” lacului uriaș
Conform studiului lor, cel mai mare lac care a existat vreodată pe planetă se întindea din Alpii de Est până în Asia Centrală, în zona Kazahstanului de astăzi.
„Investigațiile noastre depășesc simplă curiozitate. Ele dezvăluie un ecosistem care a răspuns dramatic la fluctuații climatice. Explorând cataclismele pe care le-a îndurat acest mega-lac antic, că urmare a schimbărilor climatice, obținem informații neprețuite. Cu ajutorul lor, se pot elucida potențiale crize ecologice declanșate de schimbările climatice pe care planetă noastră le suferă în prezent. Totodată, cercetările noastre aduc clarificări despre stabilitatea bazinelor cu ape toxice, precum Marea Neagră”, a arătat Dan Palcu. Cercetătorii mai spun că Marea Neagră, Marea Caspică și Marea Aral sunt “bucăți” din lacul uriaș.
Marea Neagră, „bombă” ascunsă
Dan Palcu a explicat că Marea Neagră modernă oglindește multe caracteristici de mediu ale anticului Paratethys. În mare parte lipsit de oxigenul care susține viața, adâncul Mării Negre adăpostește ape bogate în hidrogen sulfurat - un gaz toxic, dăunător atât pentru oameni, cât și pentru majoritatea speciilor de animale. Mai mult, sedimentele Mării Negre conțin metan „înghețat”, un gaz cu efect de seră, extraordinar de puternic, care ar putea fi eliberat în atmosferă ca răspuns la încălzirea globală, declanșând, astfel, catastrofe de mediu.
În prezent, doctorul Dan Palcu cercetează reziliența acestor regiuni fragile din punct de vedere ecologic la schimbările climatice și la modificările induse de om, printr-un proiect finanțat de PNRR. Astfel, subliniază că descifrarea istoriei Paratethysului nu este doar o călătorie într-un trecut tragic, ci și un far al speranței pentru viitor.
„Marea Neagră modernă are potențialul de a deveni una dintre cele mai mari regiuni naturale de stocare a carbonului. Stabilitatea ei este de o importanță capitală pentru viitoarele inițiative de stocare a carbonului și de prevenire a viitoarelor dezastre ecologice”, spune cercetătorul.
Studiul care a adus cercetătorilor români un loc în Cartea Recordurilor a fost o colaborare între Universitatea din Utrecht (Olanda), Universitatea din São Paulo (Brazilia), Academia Rusă de Științe (Rusia), Centrul de Cercetare pentru Biodiversitate și Climă Senckenberg (Germania), INCD GeoEcoMar și Universitatea din București (România), condusă de doctorul Dan Palcu.
Se încarcă comentariile...
