De ce muzicienii resimt durerea diferit de restul oamenilor. Muzica nu vindecă durerea, dar poate rescrie creierul
0Știm de mult că studiul unui instrument muzical nu aduce doar aplauze pe scenă, ci și beneficii pentru creier. Numeroase cercetări arată că muzica dezvoltă motricitatea fină, memoria, limbajul și chiar poate încetini îmbătrânirea cerebrală.
Dar după ani întregi de lucru cu muzicieni, observând cum rezistă la ore nesfârșite de repetiții și la durerea provocată de miile de mișcări repetitive, apare o întrebare firească: dacă muzica poate remodela creierul în atâtea feluri, ar putea să-i influențeze și felul în care percepe durerea?
Un nou studiu, citat de The Conversation, încearcă să ofere răspunsul.
Cum reacționează creierul la durere
Se știe deja că durerea nu este doar o senzație fizică. Ea ne schimbă atenția, gândurile, mișcările și comportamentul. De exemplu, dacă atingi o tigaie încinsă, reflexul de a-ți retrage mâna înainte să te arzi serios este rezultatul unui mecanism de protecție.
Durerea modifică și activitatea cerebrală. În mod normal, ea reduce activitatea cortexului motor – zona care coordonează mușchii – pentru a preveni suprasolicitarea unei părți deja afectate a corpului. Acest mecanism este util pe termen scurt, dar devine problematic atunci când durerea persistă.
Când durerea cronică devine o problemă pentru creier
Dacă, de pildă, îți scrântești glezna și o ții nemișcată prea mult timp, mobilitatea scade, iar în creier se dereglează activitatea din regiunile care controlează percepția durerii. Rezultatul? O suferință mai mare și un risc crescut ca durerea să se cronicizeze.
Studiile mai arată și că durerea de lungă durată poate micșora „harta corporală” din creier – acea zonă care stabilește ce mușchi să se miște și când. O hartă redusă este corelată cu o percepție mai intensă a durerii.
De ce oamenii resimt durerea diferit: unii suferă mai mult decât alții, precum muzicienii
Chiar dacă există o legătură clară între micșorarea acestei hărți și intensitatea durerii, nu toți oamenii reacționează la fel. Unii par să tolereze mai bine disconfortul, iar creierul lor este mai puțin sensibil la durere. De ce? Oamenii de știință încă nu au găsit un răspuns complet.
Experiment: cum au comparat cercetătorii pe muzicieni și non-muzicieni
Durerea nu se simte la fel pentru toată lumea. Iar pentru muzicieni, care își antrenează ani la rând creierul și mâinile în același timp, ea ar putea fi percepută diferit. Aceasta a fost ipoteza de la care au pornit cercetătorii atunci când au decis să afle cum influențează pregătirea muzicală felul în care oamenii resimt și gestionează durerea.
Pentru experiment, oamenii de știință au creat în mod controlat o durere la nivelul mâinii, atât la muzicieni, cât și la persoane fără experiență muzicală.
Soluția folosită nu a fost deloc întâmplătoare: un compus numit factor de creștere nervoasă. În mod normal, această proteină are rolul de a menține nervii sănătoși, însă injectată în mușchii mâinii provoacă o durere surdă, persistentă câteva zile și accentuată la mișcare. Procedura este sigură, temporară și nu lasă urme permanente, dar reproduce fidel senzația de durere musculară.
După aceea, cercetătorii au urmărit ce se întâmplă în creier. Cu ajutorul stimulării magnetice transcraniene (TMS) – o tehnică ce trimite scurte impulsuri magnetice către diferite zone cerebrale – au realizat adevărate „hărți” ale modului în care creierul controlează mișcările mâinii.
Acestea au fost desenate înainte de injecție, apoi refăcute după două zile și din nou după opt zile. În felul acesta, specialiștii au putut observa în timp real cum durerea modifică activitatea cerebrală și, mai ales, dacă muzicienii reacționează altfel decât restul participanților.
Diferențe surprinzătoare între muzicieni și non-muzicieni
Rezultatele studiului au dezvăluit un tablou fascinant: creierul muzicienilor nu doar că arată altfel decât cel al non-muzicienilor, dar și reacționează diferit atunci când apare durerea.
Chiar înainte de inducerea durerii, cercetătorii au observat că muzicienii aveau o „hartă a mâinii” mult mai clar desenată în creier. Iar cu cât adunaseră mai multe ore de practică, cu atât această reprezentare neuronală era mai fină și mai bine conturată.
După apariția durerii, diferențele au devenit și mai evidente. Muzicienii au raportat un disconfort mai redus comparativ cu ceilalți participanți. În timp ce la non-muzicieni „harta mâinii” se micșorase vizibil după numai două zile, la muzicieni ea a rămas stabilă. În plus, cei cu antrenament mai intens păreau și mai rezistenți la durere.
Desigur, studiul a fost realizat pe un eșantion mic – însă concluziile sunt puternice: creierul muzicienilor răspunde diferit la durere. Pregătirea muzicală pare să funcționeze ca o veritabilă „armură”, protejând atât percepția subiectivă a durerii, cât și reacția zonelor motorii din creier.
Muzica și creierul: cum influențează antrenamentul muzical percepția durerii
Asta nu înseamnă că muzica ar putea fi prescrisă drept tratament pentru durerea cronică. Totuși, descoperirea arată limpede că experiența îndelungată și antrenamentul intens pot remodela modul în care percepem durerea. O perspectivă promițătoare, care ar putea explica de ce unii oameni rezistă mai bine decât alții și, în același timp, ar putea inspira noi terapii pentru cei care trăiesc cu durere persistentă.
Cercetătorii nu se opresc aici. Următorul pas este să vadă dacă pregătirea muzicală poate proteja și împotriva altor efecte ale durerii cronice, cum ar fi problemele de atenție sau de gândire. Scopul final: dezvoltarea unor tratamente capabile să „re-antreneze” creierul pacienților afectați de durere constantă.
„Pentru mine, partea cea mai fascinantă este aceasta: faptul că, în calitate de muzician, ceea ce învăț și exersez zi de zi nu mă face doar mai bun la instrument, ci îmi rescrie literalmente creierul – schimbând modul în care experimentez lumea, inclusiv ceva atât de fundamental precum durerea”, a declarat unul dintre cercetători.
Concluzie: de ce muzicienii resimt durerea diferit
Acest studiu arată că muzicienii nu doar cântă mai bine datorită antrenamentului intens, ci și că au un creier care gestionează altfel durerea. Reprezentările neuronale mai clare și rezistența mai mare la disconfort sugerează că muzica modelează profund felul în care percepem durerea.
Chiar dacă muzica nu este un tratament direct pentru durerea cronică, descoperirile deschid perspective promițătoare: antrenamentul îndelungat ar putea inspira terapii capabile să „rescrie” creierul și să îmbunătățească viața celor care trăiesc cu durere persistentă.
Pe scurt, muzicienii resimt durerea diferit pentru că muzica le-a remodelat literalmente creierul.
Se încarcă comentariile...
