Video Cine a fost Ștefania Mărăcineanu, femeia care a provocat prima ploaie artificială din lume, dar a rămas fără Premiul Nobel

Ștefania Mărăcineanu a intrat în istorie ca prima femeie care a provocat artificial ploaia și ca una dintre cercetătoarele care au deschis drumul studiului radioactivității artificiale. Deși a lucrat în laboratorul Mariei Curie și a avut o carieră științifică remarcabilă, contribuțiile sale au fost mult timp umbrite de controversa legată de Premiul Nobel acordat în 1935 soților Irène și Frédéric Joliot-Curie.

Ștefania Mărăcineanu Foto: arhivă, adevărul

Puțini români știu că una dintre cele mai importante descoperiri din domeniul radioactivității este atribuită de numeroși istorici ai științei unei cercetătoare din România.

Ștefania Mărăcineanu, prima româncă doctor în radioactivitate la Sorbona, este considerată de mulți specialiști un pionier al radioactivității artificiale și a intrat în istorie și ca femeia care a realizat primul experiment reușit de provocare a ploii artificiale. Cu toate acestea, numele său a rămas în umbra laureaților Premiului Nobel, iar contribuția sa continuă să stârnească dezbateri la aproape un secol distanță.

Ștefania Mărăcineanu foto: arhivă, adevărul

Ștefania Mărăcineanu, fiziciană și chimistă, este considerată una dintre personalitățile care au deschis drumul studiului radioactivității artificiale și una dintre primele femei de știință din lume care a cercetat posibilitatea producerii artificiale a ploii.

Născută la București, la 18 iunie 1882, Ștefania Mărăcineanu a urmat cursurile Școlii Centrale de Fete, iar ulterior a absolvit Facultatea de Științe a Universității din București, unde și-a obținut licența în 1910. A devenit profesoară de fizică și chimie, fiind remarcată încă de la începutul carierei pentru rezultatele sale excepționale.

A ajuns să lucreze în laboratoarele Mariei Curie

Cariera sa avea să capete o dimensiune internațională după obținerea unei burse de studii în Franța, unde a ajuns să lucreze la Institutul Radiului din Paris, sub îndrumarea celebrei Marie Curie.

„Profesionalismul și cercetările Ștefaniei Mărăcineanu au fost cunoscute și apreciate de unii contemporani, precum Constantin Kirițescu, Nicolae Iorga, Alexandrina Gr. Cantacuzino, Anna Lahovary, Casa Regală a României. A obținut o bursă și a continuat la Paris studii și experimente privind radioactivitatea, la Institutul Radiului, sub conducerea savantei Marie Curie”, arată Arhivele Naționale ale României.

La 26 mai 1924, cercetătoarea și-a susținut doctoratul la Universitatea Sorbona din Paris cu lucrarea „Recherches sur la constante de polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux”, dedicată studiului poloniului și pătrunderii substanțelor radioactive în metale.

În timpul cercetărilor efectuate în laboratoarele pariziene, Ștefania Mărăcineanu a observat un fenomen pe care l-a explicat prin faptul că particulele alfa emise de elementele radioactive pot induce radioactivitate materialelor aflate în apropiere. Numeroși istorici ai științei consideră această ipoteză drept una dintre primele formulări ale conceptului de radioactivitate artificială.

Controversa care a însoțit Premiul Nobel

În 1935, Premiul Nobel pentru Chimie a fost acordat lui Irène și Frédéric Joliot-Curie pentru descoperirea radioactivității artificiale. Ștefania Mărăcineanu a susținut însă că rezultatele cercetărilor sale, realizate cu ani înainte, au stat la baza acestei descoperiri și că aportul său nu a fost recunoscut.

Irene Joliot-Curie (fiica savanților Pierre Curie și Marie Curie) ar fi folosit întreaga muncă a româncei privind radioactivitatea artificială pentru a obţine acest premiu, fără ca măcar să-i menţioneze numele.

Controversa persistă și astăzi. Un raport al Curții de Conturi arată că cercetătoarea română a enunțat ipoteza radioactivității artificiale înainte ca aceasta să fie confirmată experimental și recomandă valorificarea mai bună a moștenirii sale științifice. Cu toate acestea, Premiul Nobel nu a fost niciodată reevaluat, iar dezbaterea rămâne deschisă în rândul istoricilor științei.

Femeia care a adus prima ploaie artificială

După obținerea doctoratului, Ștefania Mărăcineanu și-a continuat activitatea în Franța, extinzând cercetările asupra efectelor radioactivității în natură.

„În perioada 1925-1929, Ștefania Mărăcineanu a continuat în Franța studiul radioactivităţii, a cercetării efectelor datorate interacţiunii cu mediul înconjurător (atmosfera terestră, radiaţia solară şi radiaţia cosmică) și a observat un fenomen necunoscut: expunerea la soare a substanţelor radioactive conduce la apariţia de precipitaţii sau cel puţin a condiţiilor specifice apariţiei lor”, precizează Arhivele Naționale.

Cercetările au continuat la Observatorul Astronomic din Paris, unde profesorul Henri Deslandres, directorul instituției, i-a pus la dispoziție laboratorul de radioactivitate. Aici, savanta română a aprofundat studiile privind variația timpului de înjumătățire al poloniului și ipoteza potrivit căreia plumbul folosit în experimente devenea radioactiv.

Rezultatele obținute aveau să stea la baza unei alte realizări remarcabile.

După revenirea în România, la 10 iunie 1930, Ștefania Mărăcineanu și-a brevetat invenția intitulată „Mijloc de a provoca ploaia”. În 1931, la București, a realizat primul experiment reușit de provocare artificială a ploii, considerat de numeroase surse drept primul de acest fel din lume.

 „Ploaia care a început să cadă de Luni asupra Capitalei a fost provocată pe cale ştiinţifică de cunoscuta savantă română d-ra Ştefania Mărăcineanu“, nota ziarul „Dimineața“. 

Cercetările au continuat în vara anului 1934, în Sahara, cu sprijinul guvernului francez.

Ziarul Dimineața, 1931

Sub titlul știrii „Plouă în Sahara“, ziarele românești anunțau reușita unui experiment al Ștefaniei Mărăcineanu. „Puțini sunt cei care știu că debutul acestui fenomen, de care se leagă azi şi în viitorul apropiat, atâtea speranțe, a aparținut unei românce, Ștefania Mărăcineanu, elevă a Mariei Curie. Ștefania Mărăcineanu avea ideea de a expune la soare substanțe radioactive. Experiența a avut loc în anul 1934 la Touggourt, o localitate din Algeria. Peste câteva ore au apărut nori care ulterior s-au risipit. «Plouă în Sahara» scriau a doua zi cotidienele din Paris, preluând amănuntele telefonate de directorul laboratorului din Touggourt“, arată un material din arhiva „Adevărul”.

Sprijinul Casei Regale

Prestigiul de care se bucura cercetătoarea română în Franța este ilustrat și de un episod mai puțin cunoscut.

„În 1925, în contextul unei vizite oficiale la Paris, Regele Ferdinand și Regina Maria au cunoscut-o pe Ștefania Mărăcineanu, cercetătoarea le-a fost prezentată chiar de Președintele Republicii Franceze, care era la curent cu cercetările ei. La revenirea în țară, a primit o subvenție din fondurile proprii ale Reginei și premiul «Ferdinand»”, precizează Arhivele Naționale.

A creat primul laborator de radioactivitate din România

Revenită în țară, Ștefania Mărăcineanu a refuzat să își continue cariera în străinătate și a ales să dezvolte cercetarea românească.

În 1925 a organizat o secție de Radioactivitate în Laboratorul de Electricitate al Facultății de Științe a Universității din București, după modelul Institutului Radiului din Paris, folosind aparatura achiziționată din fonduri proprii. A predat cursul de Radioactivitate, a publicat numeroase lucrări științifice și, în 1937, a devenit membru corespondent al Academiei de Științe din România.

În timpul secetei severe din 1942, cercetătoarea a reluat experimentele de provocare a ploilor în mai multe zone din Bărăgan, inclusiv la Hagieni și Mărculești (județul Ialomița), Călugăreni și Buturugeni (județul Giurgiu) și Zurbaua (județul Ilfov).

În paralel, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a activat ca voluntară la spitalul din Câmpulung Muscel, unde i-a îngrijit pe soldații răniți veniți de pe front.

A murit după ani de expunere la radiații

Munca desfășurată timp de decenii în laboratoarele de radioactivitate avea să îi afecteze sănătatea.

„Ștefania Mărăcineanu s-a îmbolnăvit de cancer, provocat probabil de iradierile la care s-a expus în timpul experimentelor sale și a încetat din viață pe 15 martie 1944, la vârsta de 62 de ani, după ce fusese internată timp de patru luni în Spitalul Colentina. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu, fiind condusă pe ultimul drum de elevele și profesoarele Școlii Centrale de Fete”, mai arată Arhivele Naționale.

La aproape un secol de la cele mai importante descoperiri ale sale, numele Ștefaniei Mărăcineanu continuă să fie invocat ori de câte ori este discutată istoria radioactivității artificiale.

În 2022, Google i-a dedicat un Doodle, readucând în atenția publicului contribuțiile uneia dintre cele mai importante femei de știință pe care le-a avut România.