Christian Cooper, scriitor și editor științific: „Păsările sunt semnale de avertizare și ne spun foarte clar să trebuie să ajutăm Planeta“ INTERVIU
0Schimbările climatice afectează vegetația și, automat, habitatul animalelor. Spre exemplu, din această cauză, în Hawaii, peste trei sferturi dintre păsările native au dispărut, iar restul sunt în pericol de extincție.
O nouă serie marca National Geographic, „Extraordinary Birder“ („Observatorul de păsări“), a avut loc în luna iunie a acestui an, fiind difuzată pe National Geographic WILD, în fiecare miercuri, începând cu ora 19.00. Emisiunea, prezentată de scriitorul și editorul științific american Christian Cooper, aduce în prim-plan mai multe specii de păsări din America, unele dintre ele aflate chiar pe cale de dispariție. „Weekend Adevărul“ a discutat cu Christian Cooper despre ce pot învăța oamenii de la păsări, cum le putem proteja ajutându-ne, în cele din urmă, de fapt, pe noi, dar și despre marile aventuri pe care le-a trăit de-a lungul filmărilor în cele șase locuri – Puerto Rico, orașul New York, Hawaii, Palm Springs, orașul Washington și Alabama.
„Weekend Adevărul“: Mai întâi, povestiți-ne, vă rog, despre fascinația dumneavoastră legată de păsări.
Christian Cooper: Păsările comunică precum oamenii, în principal prin sunete, în timp ce pisicile și câinii se bazează mai mult pe nasurile lor. Pentru că folosesc în mare parte aceleași simțuri ca noi, putem aprecia coloritul păsărilor, sunetele pe care le fac, mai ales cântecele. De asemenea, păsările sunt peste tot: dacă ești pe o barcă în mijlocul oceanului, în deșert sau în mijlocul orașului, sigur sunt și ele în jurul tău.
Ce înseamnă ele pentru dumneavoastră?
Păsările reprezintă viața și libertatea. Pur și simplu, se lansează în aer și zboară. Cine nu s-a imaginat zburând prin aer prin propriile puteri și sentimentul acela de libertate pe care ți-l dă asta? Pur și simplu ai libertate totală de mișcare: poți merge oriunde, în sus, în jos. Păsările îi inspiră pe oameni.
Dar ce putem învăța noi, oamenii, de la ele?
Putem învăța multe lucruri despre comportamentul lor, însă cel mai important cred că este faptul că ne oferă lecții despre planeta noastră. Nu este niciun secret că noi am dat climatul peste cap. În America de Nord am pierdut o treime din numărul de păsări numai de când mi-am început eu cariera. Același lucru se întâmplă peste tot în lume. În engleză există expresia „un canar într-o mină de cărbune“. Minerii obișnuiau să ia cu ei în mină un canar într-o colivie pentru că pasărea murea dacă erau prea multe gaze, deci îi avertiza că trebuie să iasă la suprafață. De fapt, toate păsările de pe planetă au același rol precum al canarului din mină. Scăderea numărului lor ne spune că planeta asta este în pericol și ne atenționează că trebuie să acționăm, ceea ce mi se pare cel mai important lucru pe care îl învățăm de la păsări.
Am observat că emisiunea „Extraordinary Birder“ ne poartă atât în marile orașe din Statele Unite ale Americii, cât și în locuri în care natura domină mai mult. Dumneavoastră ați ales locurile?
Nu am fost singurul care a ales, dar am avut un cuvânt de spus. De exemplu, am ales New Yorkul pentru că acolo locuiesc în cea mai mare parte din timp, dar și Palm Springs, California, pentru că și acolo locuiesc uneori, Alabama pentru că am fost cu un an în urmă și am avut o experiență minunată pe care am vrut să o recreez pentru spectatori. Cred că Hawaii a fost în principal alegerea producătorilor, dar dacă îmi spune cineva că trebuie să merg în Hawaii, nu mă plâng (râde).
Pe teritoriul păsărilor
Ați vizitat șase locuri, fiecare cu frumusețile lui. Dar care a fost cea mai mare aventură pe care ați trăit-o în timpul filmărilor?
Probabil una dintre cele mai frumoase aventuri pe care le-am avut a fost la Podul George Washington din New York, al doilea cel mai faimos după Podul Brooklyn. A trebuit să urc în vârful lui cu un fel de lift suspendat și tot ce vedeam dedesubt era râul. O imagine ruptă dintr-un film a fost cea în care, printre pilonii aceia gigantici, o femelă șoim țipa îngrozitor pentru că eram aproape de cuibul ei. Noi tocmai de aceea și urcaserăm, să vedem ce fac puii, dar mama lor nu voia să ne accepte și țipa îngrozitor, iar structura podului amplifica sunetele. Atunci mi-am dat seama că sunt pe teritoriul ei, în aer, unde ea deține controlul.
V-a fost teamă că v-ar putea ataca?
Nu mi-a fost frică. Când am ieșit din liftul acela, am fost puțin amețit, dar când am văzut imaginea cu șoimul țipând mi-am zis: „Asta e prea tare!“. Pur și simplu trăiam momentul.
Și ce v-a dat cele mai mari bătăi de cap?
Am avut tot felul de provocări pe parcursul filmărilor. Eu sunt un newyorkez stereotipic în sensul în care nu conduc, iar producătorii mă puneau să fac asta de câte ori aveau ocazia (râde). De fiecare dată când trebuia să conduc, era o adevărată aventură. De asemenea, și atunci când am urmărit mai multe păsări care aveau cuiburi în spatele unei cascade a fost o aventură. Am făcut o mulțime de lucruri uimitoare în timpul filmărilor!
Presupun că ați descoperit și văzut o mulțime de păsări, dar a fost vreuna despre care ați putea spune că v-a marcat în vreun fel?
Am descoperit o pasăre pe care nu o mai văzusem până atunci și o ador: tody-ul portorican. Este o pasăre micuță, verde, cu ciocul portocaliu. Este pur și simplu adorabilă și copiii o adoră. Când am fost la o clasă să le povestesc elevilor despre păsări, profesoara lor le-a arătat diverse poze cu păsări din Puerto Rico, iar când a apărut cea cu tody-ul, toți copiii au reacționat cu „Ooohhh!“. A fost atât de amuzant...
Păsările, în pericol
După toate aceste experiențe, care este lecția care v-a rămas întipărită în minte?
Cred că unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le-am învățat a fost în Hawaii. Știam că păsările din Hawaii sunt în pericol, dar nu știam că deja trei sferturi dintre păsările native au dispărut. Este oribil! Cele care au mai rămas sunt în pericol de extincție. Dar, în același timp, este minunat cum oamenii fac tot ce le stă în putere să salveze păsările care au rămas și se asigură că au un viitor. M-au impresionat profund.
Deci sunt și oameni care încearcă să le protejeze...
Emisiunea este și despre oamenii pe care îi întâlnesc, precum cei din Hawaii, specialiști și pasionați, care și-au dediat timpul protejării păsărilor și habitatelor lor. Când vezi oameni atât de dedicați, care fac lucruri uimitoare, nu ai cum să nu fii inspirat. Din aceste situații înveți ce poți face tu ca om să ajuți. Dacă ai plante native într-o zonă, atunci apar și gândacii, iar păsările vor veni căci au hrană. Plantele native fac o diferență uriașă! Pe acoperișul apartamentului meu din New York am pus mai multe plante native și păsările vin aici să își procure hrana. Este ceva ce poți face oriunde locuiești, poți pune plante inclusiv pe balcon.
Cum altfel le putem ajuta și proteja?
Un alt lucru pe care îl putem face este să acționăm împotriva schimbărilor climatice, chiar dacă asta înseamnă să ne punem panouri solare dacă avem propria casă sau să folosim becuri economice. Sunt o mulțime de lucruri pe care le putem face pentru a ne reduce amprenta de carbon și astfel să nu contribuim la schimbările climatice. Poate părea ceva complicat, dar dacă le facem gradual, în mod colectiv, atunci pot face o mare diferență. Este important să facem asta atât pentru noi, cât și pentru păsări. Ele sunt semnalele noastre de avertizare și ne spun foarte clar să trebuie să facem ceva să ajutăm Planeta. Prin acest serial am încercat să aducem păsările aproape de privitori, să prezentăm modul în care oamenii interacționează cu ele și metode prin care le putem ajuta. Sper ca oamenii să fie inspirați și să acționeze.
Se încarcă comentariile...
