Minunile create de natură în Bărăgan. Ce sunt Benturile, bălţile unde peştele este la liber, iar păsările rare sunt protejate
0În arealul natural creat de Dunăre în judeţul Ialomiţa, trei lacuri din vechea albie a fluviului creează un peisaj mirific. Este vorba despre Bentul Mare, Bentul Mic şi Bentul Mic Cotoi care înconjoară o fostă aşezare preistorică, devenită astăzi unul dintre cele mai importante situri arheologice din Bărăgan: „Popina Borduşani“, un loc deosebit unde istoria se împleteşte cu natura.
După ce iarna şi-a potolit furia cu care a asuprit Bărăganul, natura începe să prindă viaţă, profitând de razele soarelui care mijeşte în înaltul cerului. Este mijlocul lui martie, iar în zona Benturilor, din judeţul Ialomiţa, un început timid de primăvară îmbie la linişte şi relaxare. Pe braţul Borcea al Dunării, vapoarele trec liniştite, în timp ce doi pescari trag după ei un ghem mare de plase încurcate şi o barcă pe care o lansează la apă. Îşi aşază cu îndemânare sculele de pescuit, încearcă vâslele, iar apoi se avântă cu ambarcaţiunea de lemn în mijlocul apei. Au cu ei şi documentele prin care atestă că sunt profesionişti, pentru ca nu cumva să aibă probleme cu Poliţia. În ultima vreme, zona a devenit intens monitorizată de poliţiştii porniţi în căutarea braconierilor.
Oamenii se laudă că şi în aval, şi în amonte se prinde peşte pe Dunăre, însă niciunul nu are gustul atât de bun ca acela din zona Benturilor. „I-am adus neveste-mii şi peşte de la Giurgeni, şi de la Stelnica, însă ca ăsta prins în zonă la Benturi, niciunul nu are gustul atât de bun. Iese un borş atât de bun, încât ai mânca fără oprire trei zile la rând. Şi să vezi ce gust are când îl pui pe grătar. E mai ceva ca ăla de-l mănânci la restaurant“, se mândreşte Marian Ion (45 de ani), unul dintre pescarii plecaţi la baltă pe timp de primăvară friguroasă.
Oamenii recunosc faptul că pentru cei mai mulţi dintre ei pescuitul este pasiune şi sursă de venit, în acelaşi timp. Slavă Domnului, are balta peşte. „E tare grea sărăcia, iar pentru noi, oamenii care locuim aici, în satele de lângă Dunăre, peştele e singura sursă de venit. Pescuim ca să trăim, dar e drept că ne şi place să facem asta. Peştele e tot ce mai avem“, adaugă bărbatul, ţinând vâslele strâns în mâini.
Călătorie spre Benturi FOTO: Mădălin Sofronie
Morunul cu dinţi de fier
Ca nişte pescari respectabili ce sunt, cei doi bărbaţi se întrec în poveşti pescăreşti, numai bune de stârnit curiozitatea printre cei străini de aceste locuri şi invidia în ceilalţi pescari care n-au fost atât de norocoşi ca ei să prindă peştele cel mare. Cel din povestea pe care au pregătit-o pentru astăzi este un morun de câteva sute de kile, despre care, zic oamenii, ar fi avut dinţii de fier. Dar mai bine să-i lăsăm pe ei să spună pe îndelete cum au reuşit să-l prindă.
„Era aşa, în zorii zilei, când ne-am dus eu cu Alexandru (n.r. – colegul pescar) pe malul bălţii la pescuit. Aveam toate sculele la noi, chitiţi să dăm lovitura. Am întins plasele şi-am aşteptat aşa, vreme de două ceasuri. Să fi tot fost vreo 8.00 dimineaţa, când am simţit că în plasă se zbate ceva şi că barca se hâţână în mijlocul apei. Am tras, am vâslit spre mal, ne-am speriat, n-am reuşit să facem mare lucru. Ne-am zis clar că ce-o fi acolo o să ne înghită şi pe noi“, încearcă să ne convingă pescarul Marian Ion. Bărbatul îşi trage preţ de câteva clipe răsuflarea, iar apoi continuă istorisirea cu acelaşi suspans.
Pescarii se pregătesc să-şi întindă plasele în adâncurile apelor Dunării FOTO: Mădălin Sofronie
„Monstrul din plasă se tot zbătea, făcând valuri în jurul bărcii noastre. Credeam că o să ne găsim sfârşitul acolo. La un moment dat, scoate capul afară un morun imens care, când a deschis gura, am văzut c-avea dinţii de fier. A început să roadă plasa cu dinţii şi în câteva clipe dus a fost. N-am reuşit să-l ducem acasă, dar am răsuflat uşuraţi că am scăpat cu viaţă“, spune bărbatul cu zâmbetul pe buze, încântat că a reuşit să păcălească alţi curioşi dornici să-i asculte povestea.
33 de specii de păsări cu protecţie strictă
Potrivit informaţiilor oferite de Agenţia pentru Protecţia Mediului Ialomiţa, salba de lacuri Bentul Mare, Bentul Mic şi Bentul Mic Cotoi a fost declarată arie naţională de protecţie a avifaunei prin două Hotărâri de Guvern, emise în anii 2003 şi 2004, iar în anul 2007, a fost inclusă în zona de protecţie a mediului european „Natura 2000“. În urma acestei decizii, ea a fost recunoscută şi ca zonă umedă de importanţă internaţională (zonele umede sunt teritorii sau întinderi de apă în cadrul cărora sunt incluse diverse ecosisteme, conţinând o diversitate biologică, al cărei scop este protejarea păsărilor iubitoare de apă).
Peste 33 de specii de păsări sălbatice preferă ţinuturile Benturilor FOTO: Mădălin Sofronie
Specialiştii Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Ialomiţa explică faptul că este foarte important să fie protejate speciile de păsări din zona Benturilor. „Zona prezintă o deosebită importanţă ca habitat al păsărilor de apă, fiind identificate 20 de specii de păsări a căror conservare necesită protecţie specială avifaunistă. De exemplu, aici pot fi întâlnite specii precum cormoranul mic, buhaiul de baltă, stârcul galben, egreta mică, ţigănuşul şi lopătarul. De asemenea, există şi 33 de specii care necesită protecţie strictă. Vorbim despre corcodelul mare, cristeiul de baltă, raţa cârâitoare, raţa suliţar, pescăruşul rozător, chira de baltă şi chirighiţa cu obraz alb“, enumeră Mihai Reasilvia, referent de specialitate în cadrul APM Ialomiţa.
Zonă locuită acum 8.000 de ani
Dincolo de importanţa pentru mediu a zonei, lacurile Bentul Mare, Bentul Mic şi Bentul Mic Cotoi protejează o bună bucată din istoria strămoşilor daci, care au trăit pe meleagurile Bărăganului. În urma săpăturilor arheologice, aici a fost descoperită o fostă aşezare umană, ce datează din Preistorie. Circa 8.000 de ani au trecut de la momentul în care zona a fost locuită pentru prima dată. Aşezarea a fost numită „Popina Borduşani“.
După situl arheologic deschis la Balaciu, pe ruinele cetăţii „Helis“ a regelui dac Dromichete, „Popina Borduşani“ reprezintă unul dintre cele mai importante situri arheologice din judeţul Ialomiţa. În ciuda potenţialului istoric al zonei, cunoscut încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, primele echipe de arheologi au ajuns aici abia la începutul anului 1986. Prima menţiune a zonei datează din anul 1897, în „Dicţionarul geografic“ al lui Ion Provianu.
„Potrivit datelor pe care noi le deţinem şi le-am cercetat de-a lungul timpului, aşezarea de la Borduşani se încadrează în Eneolitică, ultima etapă a Epocii Fierului. Vestigiile pe care le-am descoperit aici aparţin fazei a doua de dezvoltare a Culturii Gumelniţa, una dintre cele mai avangardiste civilizaţii din Europa preistorică. Totuşi, la Popina Borduşani s-au descoperit urme ale culturii Boian, mult mai veche decât Cultura Gumelniţa, ca spaţiu temporal“, explică doctorul în istorie Florin Vlad, directorul Muzeului Judeţean Ialomiţa.
Grup de arheologi la Popina Borduşani FOTO: Muzeul Judeţean Ialomiţa
Aici a fost creată o adevărată bază arheologică, alcătuită din şantierul arheologic propriu-zis, spaţii de lucru şi de cazare pentru specialiştii în arheologie, precum şi spaţii special amenajate pentru depunerea obiectelor descoperite în urma săpăturilor.
Locul este deschis şi vizitatorilor. Grupurile de pasionaţi de istorie pot să viziteze incinta Popinei Borduşani în perioada august-septembrie, atunci când se organizează campaniile de săpături, cu ocazia unor diferite evenimente precum Ziua Porţilor Deschise şi Ziua Dunării. La Popina Borduşani, înconjurată de salba de lacuri Benturi au fost descoperite zeci de unelte preistorice din os şi piatră, precum şi numeroase vase din argilă. De asemenea, tot acolo au fost scoase la lumină şi o serie de podoabe de os, folosite în Preistorie de femei.
Cei mai mulţi ruşi-lipoveni din sud-estul României
Pe lângă frumuseţile naturii şi locurile încărcate de istorie, principalul punct de atracţie al zonei îl reprezintă pescuitul. În zona Benturilor nu există spaţii amenajate pentru pescari, şi nici taxe de plătit. Totul este la liber, cu excepţia perioadelor de prohibiţie. Mai mult decât atât, drumeţii care ajung la Borduşani pot admira cultura şi tradiţiile lipoveneşti. Borduşaniul este cunoscut drept singura localitate din sud-estul României unde există cea mai mare comunitate de ruşi-lipoveni. Peste 700 de familii de lipoveni trăiesc astăzi la Borduşani. În centrul comunei există un centru cultural dedicat comunităţii, unde pot fi admirate elemente din cultura şi portul tradiţional al lipovenilor. „Sălcioara tânără“ este un ansamblu folcloric lipovenesc, vestit în întreaga Românie. Este alcătuit din peste 20 de tineri care cântă şi dansează muzică tradiţională lipovenească. Pentru toţi cei care vor să-i cunoască, tinerii pot fi vizitaţi la Borduşani.
La Benturi se ajunge cu bacul sau cu barca
Salba formată de lacurile Bentul Mare, Bentul Mic şi Bentul Mic Cotoi se întinde pe o suprafaţă de 133 de hectare, cu o lungime de aproximativ 4 kilometri. Lacurile au fost create în fosta albie a fluviului Dunărea, mai exact pe braţul Borcea, care mărgineşte la est judeţul Ialomiţa. Toate cele trei lacuri se află în administrarea Direcţiei Silvice Ialomiţa, pe teritoriul administrativ al comunei Borduşani, judeţul Ialomiţa.
Aventurierii care doresc să admire frumuseţile pe care natura le-a creat aici trebuie să ştie că în zona unde există lacurile şi Popina Borduşani se poate ajunge cu bacul sau cu barca, de pe malul stâng al braţului Borcea, în zona localităţii pescăreşti Borduşani. Taxa de transport cu bacul costă aproximativ 10 lei de persoană. Până la Borduşani se poate ajunge cu maşina, din mai multe direcţii. Din Bucureşti, călătorii au la dispoziţie drumul vechi spre mare Urziceni – Slobozia – Constanţa, iar în zona Chirana, trebuie să vireze la dreapta pe Drumul Naţional 3B Chirana – Feteşti.
Paradisul natural creat de Dunăre la Benturi FOTO: Mădălin Sofronie
Apoi să vireze stânga pe un drum judeţean. Traseul poate fi parcurs şi dinspre Constanţa. Cea mai la îndemână rută către Borduşani, pornind de la malul mării este Constanţa – Autostrada Soarelui – Feteşti – DN 3B – Borduşani. De asemenea, la Borduşani se mai poate ajunge şi dinspre Moldova, prin municipiul Brăila. De la Brăila, călătorii trebuie să circule pe Drumul Judeţean 213 Luciu – Gura Ialomiţei, apoi pe Drumul Naţional 3 B Chirana – Feteşti, iar apoi să vireze stânga pe drumul judeţean care duce spre Borduşani. Mare atenţie însă la radare, pentru că în zonă, în special pe DN 3 B, poliţiştii sunt cu ochii în patru după şoferii care calcă prea tare acceleraţia. Zona este destul de cunoscută datorită faptului că este împânzită de poliţişti ai Serviciului Rutier Ialomiţa. Aparatele de radar pot fi întâlnite cu precădere între comunele Vlădeni şi Făcăeni.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
