Secretele fericirii în viziunea celor mai mari filosofi din istorie

Don't worry, be happy!

Micile bucurii ne fac viaţa mai frumoasă, însă fericirea sinceră şi totală este extrem de greu de obţinut. Totuşi, toţi suntem datori să încercăm să atingem această stare şi câteva frânturi din înţelepciunea celor mai mari filosofi din istorie cu siguranţă nu ne pot decât ajuta.

Business Insider a cules câteva dintre crezurile marilor gânditori despre fericire, de la Socrate şi Buddha până la Camus şi Simone de Beauvoir.

„Nu există nicio cale spre fericire: fericirea este calea“ – Gautama Buddha

La fel ca mantra potrivit căreia călătoria este destinaţia, perspectiva lui Buddha asupra fericirii pune un mare accent pe faptul că oamenii ar trebui să găsească împlinire în experienţa de a trăi mai degrabă decât în „destinaţia finală“. Nu există niciun scop final, oamenii îşi clădesc fericirea de-a lungul drumului, considera Buddha.

„Dintre toate formele de precauţie, precauţia în dragoste este probabil cea mai fatală pentru adevărata fericire“ – Bertrand Russell

Este puţin în afara caracterului pentru o persoană ca Bertrand Russell, un iubitor de matematică, ştiinţă şi logică, să se ocupe de ceva atât de nestatornic precum dragostea. Dar ideea lui că fericirea poate fi găsită în sentimentul visceral de iubire este cât se poate de reală, iar ştiinţa contemporană pare să fie de partea lui.

„Fericirea îţi dă sentimentul că puterea creşte, iar rezistenţa este depăşită“ – Friedrich Nietzsche

Pentru celebrul nihilist mustăcios fericirea însemna controlul pe care o persoană îl are asupra a ceea ce-l înconjoară. Filosoful german a scris frecvent despre efectele pe care puterea sau lipsa ei le poate avea asupra experienţelor trăite de oameni. Când oamenii se împotrivesc îşi sporesc puterea, iar acel sentiment se poate apoi transforma în fericire.

„Secretul fericirii nu este găsit dacă îl cauţi din răsputeri, ci prin dezvoltarea capacităţii de a te bucura pentru puţin“ – Socrate

Pentru Socrate, unul dintre cei mai grozavi filosofi din antichitate, fericirea nu vine odată cu recompensele externe, ci din succesul obţinut pe cont propriu. Prin scăderea nivelului nevoilor noastre, putem învăţa să apreciem plăcerile simple.

„Omul care face totul pentru a atinge fericirea şi se bazează pe el însuşi nu pe alţii a adoptat cel mai bun plan pentru a trăi fericit“ – Platon

Nu e nicio surpriză că Platon, discipolul lui Socrate, defineşte fericirea la fel ca profesorul lui. Versiunea lui Platon de fericire este o formă de dezvoltare personală, mai exact satisfacţia derivă din realizări – să alergi mai repede un kilometru, să citeşti mai multe cărţi decât anul trecut – nu din ce câştig ţi-ar putea aduce aceste realizări.

„Fericirea noastră depinde doar de noi“ – Aristotel

Pentru Aristotel, elevul lui Platon, fericirea nu este un dar oferit de ceilalţi oameni sau de lucruri, ci este ceva creat de noi şi ne revine responsabilitatea de a o proteja.

„Am învăţat să-mi caut fericirea limitându-mi dorinţele mai degrabă decât să încerc să mi le satisfac“ – John Stuart Mill

John Stuart Mill a fost un titan al liberalismului, poate una dintre cele mai importante figuri din istoria acestei doctrine politice. În ceea ce priveşte fericire, el a adoptat înţelepciunea grecilor antici: în loc să-şi inunde viaţa cu bucurii, Mill credea în utilitarism, credea în folosirea lucrurilor pentru un anume scop, iar dacă nu serveau niciunui scop, atunci le elimina din viaţa lui pentru totdeauna.

„Cu cât omul meditează asupra gândurilor bune cu atât mai bună va fi lumea lui, dar şi lumea întreagă“ – Confucius

Părerea lui Confucius despre fericire a răsunat prin istorie în cărţi precum „The Power of Positive Thinking“ şi în recentele cercetări privind terapia cognitivă, care îşi propune să ajute oamenii să înţeleagă legătura dintre gânduri, sentimente şi comportamente. Potrivit unei stări de spirit promovată de Confucius, fericirea este o profeţie auto-îndeplinită care se multiplică pe măsură ce găsim motive pentru existenţa ei.

„Cele mai mari binecuvântări ale omenirii sunt în noi şi la îndemâna noastră. Un om înţelept este mulţumit cu soarta lui, oricare ar fi această, fără a-şi dori ceea ce nu are“ – Seneca

Filosoful stoic credea cu tărie în ceea ce psihologii numesc azi „locusul de control“. Unii oameni cred că forţe externe le ghidează acţiunile, în timp ce alţii, cei pe care Seneca îi consideră fericiţi, consideră că forţa vine din interiorul lor.

„Dacă eşti deprimat că trăieşti în trecut, dacă eşti nerăbdător pentru viitor şi dacă eşti liniştit că trăieşti în prezent“ – Lao Tzu

Cunoscut mai simplu drept „Omul bătrân“, nimeni nu este foarte sigur cine a fost cu adevărat Lao Tzu, acesta avea credinţa că trebuie să trăieşti în prezent, deviză ce a rezistat milenii întregi, iar psihologii susţin beneficiile ei. Unele studii sugerează că oamenii sunt cei mai fericiţi când sunt implicaţi în acţiuni care le solicită toată atenţia: o discuţie plăcută, o convorbire creativă sau sex.

„Nenumărate lucruri zac în noi, nu există bucurie mai mare decât să reflectăm asupra noastră şi să devenim sinceri“ – Mencius

Mencius credea că oamenii sunt în mod natural blânzi şi pot deveni mult mai împliniţi prin educaţie şi auto-disciplină. Totodată, el credea şi că oamenii au puterea de a-şi distruge propriul potenţial. Diferenţa este dată de decizia oamenilor de a-şi cultiva bucuria interioară.

„Viaţa nu este o problemă pe care să o rezolvi, ci o realitate pe care să o experimentezi“ – Soren Kierkegaard

Filosoful danez a promovat ideea că fericirea o simţi când trăieşti momentul şi te bucuri de călătorie. În momentul în care încetăm să transformăm circumstanţele în probleme şi începem să le privim ca pe nişte experienţe, atunci putem obţine satisfacţie din ele.

„Fericirea este ca un fluture, cu cât îl urmăreşti mai mult, cu atât mai mult va fugi de tine, dar dacă îţi îndrepţi atenţia către alte lucruri, el va veni şi se va aşeza uşor pe umărul tău“ – Henry David Thoreau

Poate deloc surprinzător, un avocat al transcendentalismului şi autorul eseului „Nesupunerea civilă“, Thoreau a abordat pasiv fericirea. Aşa cum a detaliat în „Walden“, Thoreau a preferat să nu se supună convenţiilor, a evitat obişnuitul.

„Nu vei fi niciodată fericit dacă vei continua să cauţi fericirea. Nu vei trăi niciodată dacă vei căuta sensul vieţii“ – Albert Camus

Filosoful francez a avut o abordare diferită asupra fericirii comparativ cu teoria lui Socrate. Pentru Camus, fericirea a fost un obiectiv al vieţii destul de sumbru. În schimb, el a preferat să trăiască semnificativ momentul şi să nu insiste prea mult pe scopurile setate pe termen lung, aşa cum s-a reflectat în cea mai cunoscută lucrare a sa, „Mitul lui Sisif“.

„Prin plăcere înţelegem absenţa durerii din corp şi a problemelor din suflet. Un raţionament sobru, căutarea motivelor deciziilor şi a evitărilor, eliminarea acelor credinţe care conduc la tumultul sufletului“ – Epicur

Plăcerile materiale nu erau aproape deloc importante pentru Epicur, însă a pledat pentru exercitarea înţelepciunii ca  o modalitate de a atinge bucuria profundă. Un ingredient important pentru Epicur în toate acestea era prietenia. El credea că a împărtăşi înţelepciune era mult mai valoros decât a fi un înţelept singuratic.

„Cunoaşterea de sine nu este o garanţie a fericirii, dar este de partea fericirii şi poate furniza curajul de a lupta pentru ea“ – Simone de Beauvoir

Feministă, scriitoare şi filosof politic, de Beauvoir şi-a ţesut convingerile existenţiale cu cele politice. Ea a căutat fericirea în noţiunile de libertate, mai ales că femeile luptau în acea perioadă pentru a se distinge ca indivizi şi nu ca cetăţenii de mâna a doua, după bărbaţi. Iar celebra ei carte „The Second Sex“ a adresat astfel de frustrări.