Prietenie testată printre bombe

Maistrul militar Iulian Pentilescu şi locotenent-colonelul Cristinel Anton şi-au testat prietenia printre proiectile şi explozibili

Când au în faţă un morman de muniţie gata să explodeze în orice clipă, maistrul militar Iulian Pentilescu (40 de ani) şi locotenent-colonelul Cristinel Anton (45 de ani) lucrează împreună ca două mâini şi o singură minte

Cei doi pirotehnişti s-au cunoscut în urmă cu 10 ani şi de atunci sunt parteneri în fiecare misiune. Lucrează la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Suceava, iar sarcina lor este să caute şi să distrugă muniţia rămasă neexplodată din Al Doilea Război Mondial. Nici nu mai ştiu de câte ori şi-au încredinţat viaţa unul altuia.

Fac asta chiar şi în misiunile cele mai „simple", cum ar fi detonarea proiectilelor în poligon. Bombele găsite sunt îngrămădite într-o groapă adâncă de câţiva metri, o gaură în pământ în care abia intră un om.

„Unul dintre noi stă la explozor, altul la groapa de distrugere. Este de ajuns o singură greşeală din partea primului, iar cel din groapă este spulberat", povesteşte Iulian Pentilescu. După explozie, în pământ rămâne un crater adânc de cinci-şapte metri.

Cele mai grele sunt misiunile în care trebuie să mute cu mâinile goale proiectile şi bombe încă în stare de funcţionare, unele dintre ele chiar mai „sensibile" decât erau în urmă cu 60 de ani. În astfel de cazuri, regula este înfiorător de simplă. „Dacă greşeşte unul, murim amândoi", spune sec maistrul militar. Din acest motiv, rareori merg mai mulţi pirotehnişti într-o misiune, pentru ca, la o eventuală explozie, să fie cât mai puţine victime.

„Atunci am decis să mor singur"

Uneori, chiar şi doi pirotehnişti pot fi „prea mulţi". „Cea mai periculoasă misiune, în care mi-am îndepărtat colegul şi am riscat să fac eu singur treaba, a avut loc la 10 octombrie 2008, în satul Cârlibaba. Acolo, un localnic care încerca să-şi facă iaz în curte a scos cu excavatorul 30 de bombe de aviaţie, 100 de grenade şi alte muniţii. Riscul era foarte mare. Atunci am decis să mor singur, în caz de explozie", îşi aminteşte maistrul militar Iulian Pentilescu.

„În acea misiune s-au cărat două maşini de bombe, atât de multe erau", spune şi Cristinel Anton, aducându-şi aminte cu groază. În ciuda tensiunii, aceea a fost şi cea mai frumoasă zi din viaţa lui. Partenerul său l-a izgonit spunându-i: „Pleacă! N-are rost să murim amândoi".

Iulian Pentilescu şi Cristinel Anton spun că sunt legaţi prin jurământ, „fraţi de cruce". În plus, lupta cu bombele le-a intrat în sânge şi nici nu-şi închipuie că ar putea face altceva. Până la urmă, spun ei mai în glumă, mai în serios, nu e chiar aşa de complicat. „Totul este să-ţi ştii meseria şi să ai încredere absolută în cel de lângă tine", rezumă Cristinel Anton.

Vremurile bune îţi aduc prieteni, vremurile grele îi încearcă!