Ziua Drapelului Național: de la Mihai Viteazul și pandurii lui Tudor Vladimirescu la steagul cu gaură din 1989

Pe 26 iunie, România sărbătorește Ziua Drapelului Național, simbol al identității și unității naționale. De la primele reprezentări din vremea lui Mihai Viteazul și steagul lui Tudor Vladimirescu până la Revoluția din 1989, tricolorul a însoțit cele mai importante momente din istoria țării.

Ziua Drapelului Național se sărbătorește încă din 1998. FOTO: AFP

Pentru prima dată în istoria țărilor române, la începutul anului 1600, cele trei culori au apărut pe diplomele nobiliare emise de Mihai Viteazul, dat și pe scuturi. Mai apoi, la începutul secolului XIX, pandurii lui Tudor Vladimirescu au purtat tricolorul. Acesta avea dimensiunile de 1.560 mm x 1.460 mm și era confecționat din mătase. Conform Institutului Național al Patrimoniului, „pânza de formă dreptunghiulară este formată din feţe de mătase gălbuie, din care nu se mai păstrează decât unele părţi, pe care se văd urmele picturii, distrusă în cea mai mare parte, şi din căptuşeala de mătase albastră, mai bine conservată; totul este introdus în tul dublu. Pictura, acum foarte deteriorată, reprezenta iniţial Sf. Treime, având în dextro pe Sf. Teodor Tiron, patronul Slugerului T. Vladimirescu, iar în senestra pe Sf. Gheorghe, considerat aducător de biruinţă; sub Sf. Treime, în interiorul unei ghirlande de frunze de dafini, era redată o acvilă neagră, conturată, cruciată, cu sborul jos – întruchipând stema Ţării Româneşti – sub care figura datarea «1821 Ghenarie», scrisă cu litere chirilice, ca şi versurile ce încadrau stema“.

Mihail Kogălniceanu a spus că Tudor a fost acela care a ridicat în Muntenia „steagul național vestind românilor că vremea venise pentru ca iară să scuture stăpînirea străinilor“.

Istoria unui ciucure tricolor

Steagul lui Vladimirescu avea însă și un ciucure tricolor. Istoricul Aurel Meitzulescu, care a cercetat şi descris pentru prima oară ciucurele tricolor al steagului, spunea: „Sînt fericit de a poseda acest ciucure în Muzeul Militar din Craiova al cărui director sunt, şi după modesta mea părere el este prima manifestare a tricolorului național“ și afirma cu toată tăria că acel ciucure era cel original.

La Goleşti, în momentul scoaterii steagului de pe hampă, ciucurele tricolor a fost separat de steag, situaţie în care s-a găsit și pe timpul păstrării în familia Caletzeanu. În anul 1934, cu ocazia unui congres de arheologie și numismatică ţinut la Craiova, în cadrul căruia s-a organizat și o expoziție, craiovenii au admirat şi obiecte personale ce aparţinuseră urmașilor maiorului Ion Cacalețeanu, comandantul artileriei lui Tudor Vladimirescu. Una dintre piesele cele mai deosebite a fost ciucurele tricolor al steagului Revoluției de la 1821 care aparținea lui Constantin Caletzeanu, nepotul maiorului. În același an, el a donat Muzeului Militar din Craiova acest ciucure cu mențiunea că el a fost pe steagul Domnului Tudor Vladimirescu.

Pe Câmpul Libertății un steag în culorile albastru, galben și roșu

Arborarea steagului a avut loc concomitent, de ambele părți ale Carpaților, în timpul Revoluției de la 1848. Steagul revoluționarilor români din Transilvania a intrat în colecțiile Muzeului Militar Central în anul 1929, fiind donat de inginerul Valeriu Pușcariu. Steagul a fost găsit de familia Gomboș în podul caselor părintești ale lui Avram Iancu din comuna Vidra de Sus. În 1906, protopopul Iosif Gomboș l-a predat Casinei române din Abrud, dar în anul 1909, din cauza asupririlor naționale care existau în Transilvania în acea perioadă, a fost trecut dincoace de Carpați și încredințat familiei Pușcariu, de origine ardeleană, stabilită în București. Aici a rămas până când a ajuns la muzeu.

Proclamația din 1848, marcată și cu un nou steag. FOTO: Wikipedia

Primul decret al guvernului provizoriu al Țării Românești din 14/26 iunie 1848 stabilea că „Steagul național va avea trei culori: albastru, galben și roșu. Deviza română, care va fi scrisă atît pe steaguri cît și pe monumentele și decretele publice, se va compune din aceste două cuvinte: «Dreptate, Frăție»“ – de aici și sărbătoarea națională decretată în 1998. De altfel, la 15/27 iunie 1848 a și avut loc o mare serbare pe „Cîmpul Libertății“ de la Filaret – cu participarea întregii garnizoane a Capitalei și a gărzii naționale – unde s-a făcut „sfințirea steagurilor tricolore, care purtau deviza: «Dreptate - Frăție», distribuite unităților armatei și gărzii naționale“.

Steagul lui Cuza

Tricolorul național a fost adoptat și în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care spunea că „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii voştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea“. În publicația Muzeului Militar Central din anul 1974 se arăta faptul că instituția de cultură posedă „steagul domnesc din timpul lui Alexandru Ioan Cuza“. În continuare, aflăm și descrierea lui: „El are pînza tricoloră 68, iar culorile sînt așezate orizontal, cu roșu în partea superioară, galben la mijloc și albastru în partea inferioară. Pe centrul pînzei este pictată stema Principatelor Unite – acvila și capul de bour – încadrată de drapele tricolore puțin înclinate în afară, avînd deasupra o coroană princiară. De-o parte și de alta a coroanei se află o inscripție, al cărei conținut este edificator: «Unirea Principatelor. Fericirea Românilor. Trăiască A. Ioan I». Hampa din lemn se termină în vîrf cu un glob metalic pe care se află o acvilă“.

După detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, drapelele de luptă ale unităților militare au fost schimbate cu unele noi, pe stindard apărând, în loc de stemă, numele companiei, acvila fiind păstrată, totuși, în vârful hampelor.

Stema cu coroană

În anul 1867, stema a primit coroană. În timpul domniei lui Carol I, a fost adoptat drapelul cu forma pe care o are şi astăzi: albastrul apare lângă hampă, galben în mijloc, roşu în partea exterioară, culorile fiind aşezate vertical; în cele patru colţuri se aflau ghirlande din frunze de laur, cifrul domnitorului Carol I, iar în centru era aşezată stema ţării. „Capitala se îmbrăcase în haine de serbătoare pentru a primi pe Suveranul țerei biruitor. Gara Târgoviștei era măreț împodobită cu frunze de stejar și steaguri.

Carol I, primul rege al României, și tricolorul care a rămas până astăzi. FOTO: Wikipedia

În strada Târgoviștei și la intrarea în Palat arcuri de triumf au fost rădicate și gătite cu armele luate de la Turci. Pe cel mai măreț dintre ele era scris pe o parte: Carol I biruitorul, pe altă parte: Gloria și curagiul Teu vor străbate veacurile viitoare, iar pe lături: Nicopoli, Grivița, Rahova, Lom-Palanca, Plevna, numele locurilor unde armata română a fost biruitoare. Toate stradele erau împodobite cu catarguri venețiane, pe a cărora vârfuri fluturau ori flame ori covoare românești; la toate casele fâlfăiau steaguri tricolore, în multe locuri steagurile erau atârnate chiar de-a curmezișul stradei, unele case erau împodobite și cu covoare“, scria în anul 1877 „Curierul de Iaşi“ în textul cu titlul „Întoarcerea Măriei Sale de la resboiu“.

Și la moartea sa, regele de sorginte nemțească a plecat în eternitate tot învelit în culorile românești. „Acuma, pe umerii generalilor și adjutanților sicriul coboară scările pe care de atîtea ori le-a suit piciorul sigur al Regelui; încet, el străbate, legat de gura tunului, drumul scurt pănă la mulțimea nemărginită care-l așteaptă afară, unde de pe înnaltele piramide negre tămîia fumegă. Și de odată aierul se sfarmă, ca într’o furie războinică, de trîmbiți, de musici, de clopote, pe cînd departe tunurile bubuie. Oștile-i chemau ca pentru un nou asalt contra unui nou dușman secular al neamului, dar, supt ochii înlăcrămați și al celor mai tari, sus de-asupra mulțimilor el luneca spre mormînt, înfășurat în steaguri“, nota pe prima pagină publicația „Neamul Românesc“.

Stema sovietică

Odată cu instaurarea regimului comunist, în România au fost interzise toate însemnele regatului, incluzând stemele și steagurile tricolore care le purtau, stema țării fiind una de sorginte sovietică, care urma „să fie înfățișată prin: un tractor, un grup de trei furnale pe câmpul unui soare care răsare, înconjurat de o înmănunchiere de spice de grâu, legate de o panglică având inscripția Republica Populară Română și inițialele R.P.R. la capătul spicelor“, conform unui decret popular, care mai prevedea: „culorile Republicii Populare Române sunt: albastru, galben și roșu, așezate vertical, și având în centrul câmpului galben Stema Republicii“.

„În 1947, cînd a luat fiinţă republica noastră, pe faldurile tricolorului a înflorit stema nouă a unei țări noi, semn al înfrățirii muncitorilor şi țăranilor, care, uniţi, fără deosebire de naționalitate, muncesc laolaltă pentru înflorirea patriei socialiste“, scria „Almanahul Cutezătorii“.

Dacă părinții lor defilau cu steaguri la 1 Mai sau 23 August, când era serbată Ziua Republicii Socialiste România, și activitățile pionierilor și șoimilor patriei erau sub stindardul roșu comunist, la școală sau în tabără: „E dimineaţă, devreme. Grupuri de pionieri păşesc voios spre tabără. În curte, copiii au şi prins a discuta сц însufleţire. Deodată însă, acoperind sporovăiala veselă, se aude sunetul goarnei. Adunarea! Cît ai clipi s-a şi format careul. Se aud comenzi. Apoi, drapelul roșu al taberei e ridicat pe catarg. Aşa începe ziua de tabără“, scria „Scînteia pionierului“ în anul 1959.

Gaura din tricolor

În timpul Revoluției de la Timișoara, din decembrie 1989, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele prin decupare. Era sfârșitul unei epoci, era sfârșitul comunismului. Din acele zile ale Revoluției memorabilă rămâne imaginea lui Florin Vieru, de 14 ani, înfășurat într-un steag a cărui stemă fusese decupată. Poza sa a fost publicată pe coperta revistei „Paris Match“ din 4 ianuarie 1990, fiind supranumit „Gavroche“, după numele unui personaj din opera „Mizerabilii“ a lui Victor Hugo. Fotografia sa a făcut înconjurul lumii, devenind un simbol al Revoluției Române.

Steagul, simbol al libertății și independenței. FOTO: AFP

Decretul-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale prevedea, la articolul 1, între altele, faptul că „drapelul țării este tricolorul tradițional al României, având culorile așezate vertical, în următoarea ordine, pornind de la lance: albastru, galben, roșu“. Conform legii, drapelul României are formă dreptunghiulară, lățimea lui fiind egală cu 2/3 din lungimea acestuia, iar dimensiunile fâșiilor culorilor sunt egale. În fiecare an, pe 26 iunie, în România este „Ziua Drapelului Național“, data fiind proclamată prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.