Plumbul, otrava care ne-a ajutat să evoluăm. Descoperirea surprinzătoare a cercetătorilor
0Un nou studiu de specialitate vine cu informații absolut șocante. O substanță care astăzi este otrăvitoare pentru organismul uman, cu grave consecințe pentru sănătate dacă este ingerată, ar reprezenta, de fapt, secretul inteligenței umane și al graiului articulat, spun cercetătorii.
Descoperirile arheologice dar și cercetările antropologice indică faptul că în paralel cu homo sapiens, adică omul modern, pe suprafața Terrei, au trăit și alte specii de hominizi, asemănători. Este de ajuns să-l pomenim pe Omul de Neanderthal sau pe Denisovani. Nu mai vorbim de faptul că alte specii de hominizi au dispărut înainte ca omul modern să dețină supremația. Care a fost secretul supraviețuirii lui homo sapiens într-un mediu ostil?
Specialiștii spun că unul dintre atuuri a fost o specializare genetică care i-a permis să facă față intoxicației sporadice cu plumb, un metal deosebit de otrăvitor, care se găsea din belșug în natură și era ingerat ocazional de hominizi, spun specialiștii. Spre deosebire de homo sapiens, celelalte specii de hominizi nu ar fi deținut genele necesare pentru a rezista intoxicației. Din această cauză ar fi prezentat probleme cognitive și chiar ar fi dispărut. Cel puțin asta arată un nou studiu publicat în revista de specialitate Science Advances, de un grup de cercetători de la Universitățile din California, San Diego și Southern Cross.
Omul expus de peste două milioane de ani unui metal otrăvitor
Intoxicația cu plumb a fost prezentată mult timp ca o problemă a lumii contemporane. Plumbul ajunge la om prin poluarea industrială sau emisiile de carburant ale autoturismelor, printre alte surse. Intoxicația cu plumb este extrem de gravă la om. În principal afectează creierul în curs de dezvoltare. Chiar și expunerea la doze mici poate afecta cogniția și comunicarea. De exemplu, copii care sunt expuși intoxicației accidentale cu plumb, în mod cronic, prezintă inclusiv un IQ mai scăzut. Specialiștii spun însă că această problemă a intoxicației cu plumb nu este contemporană.
Din contră, așa cum arată studiul menționat, hominizii au fost expuși de peste 2 milioane de ani la intoxicația cu acest metal. „Aici, demonstrăm, folosind dinți fosili, că mai multe hominide (Australopithecus africanus, Paranthropus robustus, Homo sp. timpuriu, Gigantopithecus blacki, Pongo sp., Homo neanderthalensis și Homo sapiens) au fost expuși constant la plumb timp de peste 2 milioane de ani, contrazicând ideea că expunerea la plumb este exclusiv un fenomen modern”, precizează specialiștii în lucrarea „Impact of intermittent lead exposure on hominid brain evolution”.
Evident, hominizii nu ingerau sau inhalau noxe, dar puteau să se intoxice cu plumb din mediul natural. Mai precis, plumbul preistoric era luat din sol, praf vulcanic și apa care curgea prin peșteri bogate în minerale. Inclusiv Omul de Neanderthal și Denisovanii (o specie sau subspecie de om arhaic) au fost expuși la ingestia de plumb prin aceleași surse. Echipa de cercetători americani a realizat mai multe studii pe 51 de dinți fosilizați de la homo sapiens, neanderthalieni și primate dispărute, precum Gigantopithecus blacki.
Fosilele, care datează dintr-o perioadă cuprinsă între 100.000 și 1,8 milioane de ani, au fost găsite în Africa, Asia și Europa. Oamenii de știință au detectat plumb în 73% dintre probe folosind geochimie cu ablație laser de înaltă precizie, ceea ce arată că hominizii au fost expuși cronic la acest metal.
Strămoșii omului afectați de intoxicația cu plumb
Efectele intoxicației cu plumb sunt cunoscute, așa cum am arătat mai sus. Iar hominizii nu erau feriți de acestea, mai ales în zonele în care concentrația era mai mare și expunerea prelungită. În special, cel mai probabil, era vorba despre apa din peșteri, încărcată cu acest metal, băută zilnic. Mai ales oamenii de Neanderthal, foloseau aceleași surse de apă, aceleași adăposturi perioade îndelungate. Toxicitatea plumbului ar fi modelat evoluția noastră. Mai ales cea legată de o dezvoltare a creierului și a limbajului.
„Plumbul este foarte toxic, în special pentru creierul în curs de dezvoltare. Chiar și în doze mici de expunere poate afecta cogniția și comunicarea, două abilități necesare pentru supraviețuire și cooperare. Cercetătorii s-au întrebat de ce homo sapiens timpuriu a putut prospera în astfel de condiții, în timp ce neanderthalienii și alte rude au dispărut”, precizează cei de la Archaeology News.
„Deficite de inteligență, comportament și performanță emoțională au fost observate pe larg în populațiile umane expuse la plumb și în modelele animale. Cu toate acestea, nu au fost identificate mecanisme moleculare clare care să lege expunerea la plumb de evoluția hominidelor, în special rolul său în modelarea dinamicii de grup, pe care o abordăm aici”, precizează în studiu, cercetătorii.
Gena care ne-a ajutat să supraviețuim intoxicației cu plumb
În urma cercetărilor efectuate, mai ales prin comparație între hominizii arhaici și omul modern, specialiștii au ajuns la concluzia că diferența a făcut-o o singură genă. Este vorba despre gena numită NOVA 1. Efectiv această genă reglează dezvoltarea creierului și comunicarea normală. S-a constatat că această genă o avem în comun cu toți ceilalți hominizi. Doar că la homo sapiens este o versiune ușor diferită față de neanderhtalieni, denisovani și alți hominizi. Ca un fel de îmbunătățire subtilă a acestei gene. Adică, diferența este făcută de numai o pereche de baze în ADN. Această mică diferență ne-a adus însă până astăzi, specia dominată a Terrei. Această mică diferență în cadrul aceleași gene, ne-a făcut, ca o adaptare la mediu, mai rezistenți la intoxicația cu plumb. Adică, tolerăm cantități mai mari de plumb, față de alți hominizi, fără să ne afecteze. Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii au folosit organoizi cerebrali în laborator, imitând atât versiuni arhaice ale hominizilor cât și cele ale omului modern. Rezultatele au fost uimitoare.
„Pentru a experimenta efectul acesteia, cercetătorii au crescut mici „organoizi” cerebrali într-un laborator folosind atât versiuni moderne, cât și vechi ale genei, apoi le-au expus la plumb. Organoizii cu NOVA1 uman modern au fost mai rezistenți la efectele plumbului, menținând o creștere sănătoasă a celulelor creierului. Varianta antică, însă, a prezentat perturbări ale genei FOXP2, care este esențială pentru dezvoltarea vorbirii și a limbajului. Acest lucru sugerează că mutația specifică umană a genei NOVA1 ar fi putut proteja creierul strămoșilor noștri, permițând limbajului și comunicării complexe să înflorească”, susțin cei de la Archaeology News.
Fiind mai puțin afectați sau chiar deloc afectați de ingestia de plumb, în cantitățile preluate din natură (evident mici), homo sapiens au reușit să supraviețuiască provocărilor mediului.
„Expunerea la plumb pe organoidele creierului uman care poartă varianta arhaică NOVA1 perturbă expresia FOXP2 în organoidele corticale și talamice, o genă crucială pentru dezvoltarea abilităților de vorbire și limbaj uman. Per total, datele fosile, celulare și moleculare susțin că expunerea la plumb ar fi putut contribui la impactul funcționării sociale și comportamentale în timpul evoluției, oferind probabil oamenilor moderni un avantaj de supraviețuire”, arată specialiștii în cadrul studiului.
Se încarcă comentariile...
