Cum se sărbătorește Crăciunul pe stil vechi: fără brad și fără colinde, dar cu un loc la masă pentru cei trecuți în veșnicie
0Crăciunul pe rit vechi n-a însemnat doar colinde și bucate alese pe masă. În istoria lipovenilor sau a ucrainenilor au fost sărbători presărate cu drame, cu urgii ale naturii, dar și cu magie.
Bărbați cu bărbi lungi, blonde, îmbrăcați în rubașcă, cămașa rusească fără guler, încinsă la mijloc cu un brâu, peste care poartă padiovca, o haină lungă până aproape de gleznă, alături de femei cu părul strâns, îmbrăcate în fustele lungi cu pliuri numite iubca, bluza largă care se numește cohta și nelipsitul pois, se îndreaptă spre biserică.
Este Crăciunul, 7 ianuarie. Așa au apucat de la strămoșii lor și acest obicei este păstrat cu sfințenie în comunitățile de ruși lipoveni sau ucraineni din România. În biserică, într-o parte stau bărbații și în cealaltă femeile, care ascultă slujba în limba slavonă conform credinței creştin-ortodoxe de rit vechi. La lipoveni, de obicei, separația dintre sexe se face astfel: în față, spre altar, stau bărbații, mai în spate, femeile. La ucraineni, ca și la alți ortodocși, există separația stânga-dreapta. După data de 7 ianuarie, când serbează Crăciunul, urmează pe 14 ianuarie Sfântul Vasile cel Mare și Boboteaza pe 19 ianuarie.
În preajma Crăciunului se sacrifică porcul și din carnea acestuia se prepară haladeţ, un fel de răcituri, sarmale pe care ei le numesc halupţi, și friptură. În Ajun de Crăciun se ține post negru, până se iese de la slujbă, în jurul orelor 3-4 după-amiază, după care se mănâncă produse fără ulei. În ajun de sărbătoare doar se merge la biserică și se ține post. La lipoveni există un singur colind, de fapt o cântare religioasă „Hristos Rajdaetsa“, iar colindătorii primesc de la gazde fructe uscate şi simit.
12 feluri de mâncare în amintirea celor 12 apostoli
Masa de sărbătoare este sacră. Pe o năframă albă, ce reprezintă în lumea lipovenilor scutecele lui Iisus, gospodina casei pune o lumânare mare, albă, iar alături o pâine nedospită. După acest moment religios, încep să vină felurile de mâncare, care sunt în număr de 12, după numărul celor 12 apostoli. Apoi se cântă cântece bisericești. În mod tradițional, pregătirea cozonacilor era considerată înainte aproape un ritual social – femeile din aceeași familie, vecine sau cunoștințe, se adunau într-o singură gospodărie, pregăteau aluatul şi îl coceau în cuptoare mari, făcând schimb de rețete şi pregătind masa de sărbătoare. La lipoveni nu există tradiția împodobirii bradului, Crăciunul fiind doar o sărbătoare religioasă.
„În Ajunul Crăciunului, ucrainenii recreează secvența cinei rituale, în care se pregătesc 12 feluri de mâncare de post, dintre care nu lipsesc fiertura de grâu îndulcită și compotul de fructe uscate“, spune pentru „Weekend Adevărul“ cercetătorul Alexandru Chiselev, de la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion“ din Tulcea. La acestea se adaugă diferite copturi cu varză murată călită, cu cartofi sau cu dovleac. În unele localități, în trecut, erau permise și bucatele pe bază de pește, precum scrumbia marinată, skordolea, plăcintă cu șira spinării de sturion. Aceasta era conservată din timpul anului, apoi era fiartă și servea drept umplutură pentru plăcintuțele de tip colțunași prăjiți. Pe masa din această seară se așezau toate preparatele deodată, pentru belșug. Un loc la masă era păstrat liber, pentru defuncții familiei.
În fiecare casă există un colț sacru, unde se aprind candele și lumânări, la fel și în grajdurile animalelor. Masa opulentă avea rolul de a asigura belșugul și bunăstarea familiei pentru anul următor, iar sub masă se așezau diverse obiecte de uz casnic și gospodăresc pentru a „predestina“ anumite calități copiilor familiei. Cu această ocazie, se așeza simbolic puțin fân în casă.
Colindatul este și acum unul dintre momentele cele mai așteptate de Crăciun. Cetele de colindători sunt conduse de un tânăr, recent căsătorit, numit „bereza“, care stabilește traseul caselor colindate, precum şi timpul petrecut în fiecare gospodărie.
Seara Sfântă din Ajun
Seara Sfântă din Ajunul Crăciunului reprezenta un moment de întâlnire a familiei. În această seară, în trecut se așezau paie pe podele, sau pe laviță, recreându-se simbolic staulul în care s-a născut Hristos. Mai mult, în satul tulcean Telița se obișnuia așezarea sub icoană a fânului, sub forma unui pătuț, în care se afla un aluat antropomorf denumit Iisus. „În Ajun de Crăciun făceau colaci și puneau la icoană: pe lavițe sau pe un scaun, puneau paie și puneau colacul acolo, pe care îl păstrau 40 de zile. Apoi rupeai colacul și dădeai la păsări, la animale. Acum, la alții, am văzut pus pe masă, nu mai pun la icoană. Făceau și Crăciuniță. Se dădea tot la animale“, povestea Maria Bălan, o localnică.
Și Ana Costin își amintea că prin anii 1960-1970, „cu o zi înaintea Ajunului, mama cocea colacii și Crăciunelul, pe care îl punea în cui, lângă icoană. În colțul de lângă icoană era o măsuță, pe care așeza puțin fân și punea colaci cu nuci și mere. La icoană, candela ardea tot timpul. Colacii erau împărțiți la colindători, dar doi colaci rămâneau până treceau sărbătorile. După aceea, rupea colacii, îi stropea cu agheasmă și le dădea la animale – aveam vaci, porci, păsări – să aibă spor. Sub masa de la icoană, tata punea o coasă și toporul, să nu vină vighimele să fure laptele la vaci, căci iarna fătau vacile“. Bineînțeles, în dimineața Crăciunului se merge la slujba de la biserică.
Sănii rechiziționate pentru salvarea sufletelor din Vâlcov
De-a lungul timpului, Crăciunul nu a fost doar o sărbătoare pentru oamenii Deltei, în special acolo unde iarna aduce, pe lângă bucuriile ei, și năpaste, care au rămas consemnate în presa vremii. În anul 1938, Vâlcovul, vechi ținut românesc, supranumit „Veneția României“, a fost acoperit de apele Dunării. „Lipovenii, cari îşi sărbătoreau Crăciunul s-au adunat, îngroziţi, în curtea primăriei şi au cerut să fie evacuaţi“, consemna ziarul „Timpul“. În acea iarnă, apele s-au revărsat peste malurile joase şi au pătruns în toate mahalalele Vâlcovului, prin case, prin pivnițe şi curți. „Torentele au năpădit incinta orașului, și după ce apele au ajuns la același nivel, s-au oprit şi au înghețat, astfel că pe toată întinderea regiunii inundate, un prag imens de ghiaţă, continuat chiar în interiorul caselor, a ridicat suprafața solului cu aproape o jumătate de metru față de uscat. Mahalaua rusească şi mahalaua Cahinbeica de pe canalul Regele Carol II, așezate în niște depresiuni, au fost pur şi simplu luate de ape“, relata autorul știrii despre tragedia acelei ierni de neuitat. Orașul, cu toate intrările şi ieșirile lui, se afla sub apă și, după inundarea uzinei electrice, oamenii au rămas și pe întuneric.
Nu era pentru prima dată când apele Dunării făceau prăpăd în mica așezare de pescari chiar în ziua de Crăciun: „Locuitorii, în majoritate pescari lipoveni, sărbătoresc acum Crăciunul. O ciudată coincidență a făcut ca inundațiile din acest an să se deslănţue în ziua de 7 Ianuarie, ca în 1931, ceea ce, pentru populația superstițioasă a oraşului, constitue un netăgăduit semn că nenorociri mari şi inevitabile (scăderea preţului peştelui, neproductivitatea pescuitului) se vor abate fără întârziere asupra ei. Din pricina aşezării Vâlcovului, inundațiile au întotdeauna efecte catastrofale“, scria presa vremii.
Dar urgența era, la acea dată, chiar în ziua de Crăciun, salvarea sufletelor localnicilor. Oamenii s-au adunat în curtea primăriei și au cerut să fie transportați în satele vecine. Dar nu era o treabă ușoară, atâta timp cât sloiurile de gheață, împinse de curenți, se adunau unele peste altele și formau adevărate baraje pe cele 11 canale care legau Dunărea de mare. Atunci, jandarmii s-au văzut nevoiți să apeleze la măsuri drastice și au rechiziționat sănii din comunele învecinate, Galileşti, Nerusai şi Zăhniceni, pentru salvarea locuitorilor din Vâlcov, ameninţaţi de înec.
Crăciun Şerbănescu, prefectul judeţului, a cerut Ministerului Marinei să ordone trimiterea imediată a spărgătorului de gheață „Mântuirea“, care era în portul Sulina, şi a remorcherului ,,Bayard“ din Brăila, precum şi a remorcherului „Adrianopol“ din Galaţi, pentru îmbarcarea şi evacuarea populaţiei, în oraşul Chilia. Nu doar creștinii din Vâlcov au avut un Crăciun de coșmar, ci și cei din Ismail. Din cauza zăpezilor, și această așezare era izolată de patru zile, iar comunicaţia cu gara din Bolgrad era întreruptă.
Pescari salvați după câteva săptămâni
Tot de sărbătoarea Crăciunului este legată și o salvare miraculoasă a unor pescari din localitatea Sfântu Gheorghe, care au rătăcit pe apă săptămâni întregi până când au fost salvați, conform povestirii publicate în ziarul „Dacia“ în anul 1930. Plecați a treia zi de Crăciun de la Sfântu Gheorghe, cu barca la pescuit, pescarii au luat largul pe o mare calmă. Între timp, furtuna s-a dezlănțuit și barca lor a devenit o jucărie în iureşul valurilor, iar vântul îi împingea tot mai departe de țărm. Odată cu lăsarea întunericului, au pierdut orice speranță că mai găsesc vreodată țărmul. Și așa s-au lăsat purtați de valuri timp de trei zile, când au rămas și fără alimente. Au mâncat pește crud, însă dacă și-au potolit foamea, setea a început să-i chinuiască teribil.
După două săptămâni, o ploaie puternică i-a salvat de la o moarte sigură, umplând butoiașul de pe barcă cu apa dătătoare de viață. Dar nu era suficient. Sleiți de puteri după atâta timp, s-au lăsat în voia sorții. Purtată de valuri, barca a fost adusă, până în apropierea Mamaiei, unde au fost descoperiți de o barcă de pescari lipoveni care se întorceau de la pescuit. Prima dată, salvatorii au crezut că cei din barcă erau morți deoarece nu dădeau niciun semn de viață. Au remorcat atunci barca acestora de a lor și au tras-o la mal. După câteva ore, cei salvați şi-au revenit în simţiri.
Drama de Crăciun
Dacă finalul poveștii celor doi pescari a avut un final fericit, Crăciunul anului 1936 a fost marcat de o sângeroasă dramă pasională în Botoșanii de altădată. În noaptea de 8 ianuarie, prima seară de Crăciun pe rit vechi, în cartierul lipovenesc din localitate, scria ziarul „Dimineața“, într-o casă de pe strada Crinului, chiar la numărul 1, se adunaseră vreo 40 de bărbaţi şi femei pentru a sărbători, în prima noapte de Crăciun, logodna fetei Maria Ifrim, fiica unui lipovean bogat, cu tânărul Serghei Aelexa. Când petrecerea era în toi, pe la ora 2 noaptea, a apărut în pragul casei un tânăr care fără nicio vorbă a scos din buzunar două revolvere şi le-a îndreptat spre Maria Ifrim. A descărcat mai multe focuri, dar gloanțele nu și-au atins ținta. În schimb, au nimerit în invitaţi. O soră a logodnicei, Ecaterina Pangratti, a fost grav rănită în abdomen şi în piciorul drept. După o urmărire plină de peripeţii, poliţiştii au reuşit să-l aresteze pe criminal, care se refugiase într-o casă de toleranţă din strada Crinilor. La Chestură, el a declarat că se numeşte Pavel Gheorghe Nazarie, are 21 de ani şi este originar din comuna Todireni, unde are o prăvălie de coloniale şi mai multe proprietăți. În urmă cu câteva luni o cunoscuse pe Maria Ifrim de care s-a îndrăgostit. O vreme, cei doi și-au scris scrisori. În urmă cu două săptămâni, Nazarie a fost la Botoşani şi s-a înţeles cu părinţii fetei ca în prima zi de Crăciun să se facă logodna. Cu o zi înainte, Nazarie a venit pentru asta în oraş, ocazie cu care a aflat că Maria se logodeşte cu altul. Turbat de gelozie, a împrumutat de la un prieten două revolvere și s-a dus la locuința fetei cu gândul s-o omoare. „Voiam să mă răzbun pentru că şi-a bătut joc de mine, spunea plângând Nazarie. Dar eu sunt om cumsecade“, a mărturisit el în faţa autorităţilor.
Asupra lui Nazarie s-a mai găsit şi un pumnal. El a declarat că avea intenția să-şi înjunghie iubita, dacă gloanțele nu nimereau. În ultimul moment s-a emoționat şi nu şi-a mai putut continua planul. „Starea femeiei Ecaterina Pangratti este disperată şi nu sunt speranțe că va scăpa cu viață. Celelalte patru persoane rănite se află sub îngrijirile medicilor. Criminalul cu actele dresate a fost înaintat parchetului, unde se continuă cercetările“, se încheie știrea din ziar.
Se încarcă comentariile...
