„Monstrul mărilor”, sclavul caucazian care i-a înfruntat pe ruși și avea un animal de companie terifiant

Unul dintre cele mai fascinante personaje ale istoriei a fost fără îndoială Cezayirli Gazi Hasan Pasha. Acesta a fost un sclav de origine georgiană care a ajuns unul dintre cei mai mari demnitari din Imperiul Otoman. Era poreclit „Spaima Mărilor” și avea un animal de companie înspăimântător. 

„Spaima Mărilor” , Amiralul Hasan Pașa și leul său Foto: Ferhat Güzelırmak

În secolul al XVIII-lea, rușii și turcii se luptau pentru supremație în Balcani și Marea Neagră. Imperiul Otoman, o uriașă forță politică și militară în Evul Mediu, începea să devină slăbit, învechit, în zorii epocii moderne.

Profitând de slăbiciunea sa, Imperiul Țarist își întindea influența tot mai mult. Ba chiar, în războiul ruso-turc din 1768-1774, a decis să mute războiul în fiefurile otomane din Mediterana. Mai precis, atacase o serie de insule din Marea Egee, importante baze militare și navale otomane. Așa s-a întâmplat și în 1770, când rușii au început să asedieze Lemnosul.

Timp de trei luni, garnizoana otomană din Lemnos făcuse față unui asediu dezlănțuit, condus de contele Alexei Grigorievici Orlov. Către finele lunii octombrie, garnizoana otomană era pe punctul de a ceda, din cauza bombardamentelor și a foametei. Înainte să scoată steagul alb, comandanții cetății din Lemnos au aruncat o privire în zare. Și au văzut izbăvirea. O flotă otomană venea cu vântul în pânze către Lemnos. În câteva ore, fortăreața a fost despresurată, iar rușii alungați cu pierderi grozave. Era una dintre cele mai grozave victorii otomane din secolul al XVIII-lea, o victorie care amintea de marile succese turcești din Evul Mediu.

Artizanul acesteia era un tânăr comandant, care, la apogeul carierei, va fi numit cu teamă și respect „Spaima mărilor”. Dintr-un simplu sclav cu origini caucaziene ajunsese cel mai de temut amiral otoman, însoțit în permanență de un animal de companie care dădea fiori reci pe șira spinării. Aceasta este povestea lui Cezayirli Gazi Hasan Pasha, un om cu un destin demn de un film hollywoodian sau roman de aventuri.

Un sclav din Caucaz ajunge soldat de elită în cel mai mare imperiu al Orientului

Cezayirli Gazi Hasan Pasha sau, pur și simplu, Hasan Pașa, a fost la origine un sclav. Se știe doar că s-a născut în 1713. Însă nimeni nu știe în ce familie s-a născut sau, cu precizie, în ce oraș, sat sau cătun. Este cert că avea origini caucaziene, mai precis georgiene. Cel mai probabil, a fost răpit din copilărie, pe la vârsta de 10-11 ani, în timpul unui raid tătăresc în Georgia. A fost ulterior dus și vândut la Caffa, intermediarilor care l-au transportat ulterior în Imperiul Otoman. A fost vândut drept sclav unui negustor bogat din Tekirdağ (un oraș din nord-vestul Turciei de astăzi), numit Hacı Osman Ağa. Copilul georgian a primit numele de Hasan și a impresionat pe toată lumea cu inteligența și hărnicia sa. Mai mult decât atât, era un copil cinstit, cu simț ascuțit al onoarei.

Pentru Hacı Osman, Hasan a devenit ca un copil. Îl îndrăgea peste măsură. I-a oferit o educație bună. Hacı Osman îl îndrăgea atât de tare, încât i-a oferit libertatea. Ba chiar i-a dat-o de soție, la vârsta maturității, pe propria fiică. Hasan era și un tânăr puternic, curajos și inteligent, pasionat de arta militară. Învățase deja din adolescență meseria armelor, iar după ce s-a căsătorit, a fost recrutat în corpul ienicerilor din Algeria (Garp Ocakları), o unitate de elită. În scurt timp, Hasan a reușit să facă o impresie extraordinară și ca ienicer. Era renumit pentru onestitate, curaj, dar și priceperea în domeniul militar. Nu în ultimul rând, era considerat un tânăr inteligent și înțelept, cu multe cunoștințe.

Hasan a devenit în scurt timp o adevărată legendă a ienicerilor din Algeria. „A participat, de asemenea, la campaniile împotriva Rusiei și Austriei și a jucat un rol important în asediul Belgradului. Interesul său pentru participarea la expediții maritime avea să-l transforme în scurt timp pe Hasan într-unul dintre cei mai importanți căpitani de galere ai marinei otomane din regiune”, precizează Levent Kirval în „The era of “Ghazi Hasan Pasha of Algiers” (1713–1790) and its aftermath: the last visionary Ottoman Grand Admiral (Grand Vizier)”.

Raidul de la Çeşme și nașterea unei adevărate legende

Așa cum am văzut, Hasan a ajuns de la statutul de simplu sclav la cel de soldat simbol al Imperiului Otoman și, mai mult decât atât, comandant de galeră otomană în Mediterana. Hasan era pasionat de marină și, totodată, se pricepea foarte bine. Părea că acolo și-a atins apogeul carierei. Și așa, destul de mult pentru un fost sclav. Cu toate acestea, un raid rusesc avea să schimbe întreaga viață a lui Hasan, comandantul de galeră. Pe 5 iulie 1770, o puternică flotă rusească din Marea Baltică a pătruns în premieră în Marea Egee. Rușii doreau să blocheze strâmtorile Bosfor și Dardanele și, totodată, intenționau să sprijine revolta grecească împotriva otomanilor.

După o primă ciocnire violentă pe mare, navele otomane s-au retras în poziții defensive în interiorul golfului îngust Çeşme, bazându-se pe protecția fortăreței de pe țărm. În noaptea de 7 iulie, profitând de înghesuiala navelor turcești, rușii au lansat proiectile incendiare și nave-capcană pline cu explozibil. O singură navă otomană a luat foc inițial, însă flăcările s-au extins rapid, provocând explozii în lanț care au transformat întregul golf într-un infern și au nimicit flota sultanului. Otomanii au pierdut peste 15 nave de linie, numeroase ambarcațiuni mici și aproximativ 3.000 de oameni. Rușii au pierdut o singură navă mare (în prima zi de luptă) și în jur de 600 de marinari. Ei bine, tocmai în acest infern, Hasan a strălucit. Doar galera comandată de el a reușit să spargă blocada rusească și să scape teafără. Mai mult decât atât, cu o singură galeră, Hasan a reușit să producă pagube navelor rusești în drumul său către largul mării.

De altfel, Hasan s-a opus deciziei Marelui Amiral al Marinei Otomane, Mandalzade Hüseyin Pașa, de a poziționa flota între insula Chios și Golful Çeşme, adoptând o poziție defensivă și, în felul acesta, expunându-se dezastrului. Hasan nu a fost ascultat de marele amiral, un comandant foarte orgolios. După ce a scăpat de la Çeşme, înainte de a porni spre Istanbul, Hasan Pașa a atacat insula Lemnos și i-a alungat pe ruși de acolo. Apoi, a informat Înalta Poartă despre Raidul de la Çeşme.

Pentru succesele sale de la Lemnos, dar și pentru curajul său de la Çeşme, Hasan Pașa a primit titlul de Mare Amiral al Marinei Otomane și l-a înlocuit pe Mandalzade Hüseyin Pașa. Se năștea o adevărată legendă a Mediteranei. În fruntea navelor sale, Hasan Pașa a repurtat numeroase victorii navale și, totodată, a participat activ la înăbușirea tuturor revoltelor din teritoriile otomane. A primit supranumele de „Monstrul mărilor”, datorită capacității sale de a băga spaima în inamic încă de la începutul luptei.

Marele reformator și animalul său de companie fioros

Hasan Pașa nu a fost doar un comandant de navă incredibil și un războinic curajos, ci și un adevărat reformator. Era un lider otoman luminat care înțelegea nevoia de progres și de aliniere la standardele moderne militare și navale. „După ce Hasan Pașa a preluat conducerea marinei în calitate de Mare Amiral, a inițiat înființarea unor noi șantiere navale și lucrări de renovare și modernizare a flotei. A făcut mai mulți pași pentru a împiedica Imperiul Otoman să-și piardă puterea navală în Marea Mediterană și a jucat un rol esențial în modernizarea Marinei Otomane. Hasan Pașa, care a deținut diferite funcții și titluri în Marina Otomană în timpul domniilor sultanilor Mustafa al III-lea (1757–1774) și Abdulhamid I (1774–1789), a acordat, de asemenea, o mare importanță educației și pregătirii noilor ofițeri și marinari. Convingându-l pe sultanul Mustafa al III-lea, el a inițiat înființarea unei școli navale în 1775”, preciza același Levent Kirval.

La această școală navală au fost angajați specialiști din toată Europa, inclusiv francezi și englezi. Ea a fost predecesoarea atât a Academiei Navale Turce, cât și a Universității Tehnice din Istanbul și a jucat un rol important în dezvoltarea practicilor și tehnologiilor maritime otomane, precum și în modernizarea armatei și marinei otomane. Hasan Pașa era atât de respectat încât avea o imunitate aproape totală. Era considerat un fel de vice-sultan. De altfel, a fost numit și Mare Vizir. Prezența sa era impresionantă, mai ales la bordul navelor sale amiral. Era peste tot însoțit de un animal de companie neobișnuit. Mai precis, un leu de Atlas. Este vorba despre o specie de lei, astăzi dispărută, care trăia în Africa de Nord, în zona Munților Atlas.

Nu în ultimul rând, datorită onestității și caracterului său deosebit, Hasan Pașa a fost implicat în activități filantropice. Adică a făcut pe cheltuială proprie băi publice, fântâni și multe opere de binefacere. Fiind un musulman convins și pios, a contribuit la construirea de moschei și școli religioase (medrese).

A murit la 19 martie 1790, la vârsta de 77 de ani. Moartea sa este învăluită de mister. Se spune că tocmai cei care se opuneau progresului în Imperiul Otoman l-ar fi otrăvit. Alții zic că ar fi murit din cauza unei boli, dar nu se știe ce boală. Astăzi, statuia sa împodobește orașul-stațiune Çeşme, alături de leul pe care îl domesticise în timp ce se afla în Africa și pe care îl lua cu el pretutindeni. Hasan Pașa a fost „Monstrul Mărilor” și temutul pașă cu leu, dar și unul dintre iluminiștii turci, un om care dorea să modernizeze armata și societatea în care trăia.