Video Cum și-a cheltuit Ioan de Hunedoara marea avere. Faimoasele cetăți și mănăstiri ridicate de eroul medieval
0Alături de Castelul Corvinilor din Hunedoara, mai multe cetăți și mănăstiri construite în Transilvania medievală au păstrat „moștenirea” lui Ioan de Hunedoara.
Ioan de Hunedoara (d. 1456) a fost o personalitate marcantă a secolului al XV-lea. Numit și Iancu de Hunedoara, a condus Transilvania și a fost guvernator al Ungariei, rămânând în istorie ca unul dintre cei mai importanți apărători ai sud-estului Europei în fața invaziilor otomane.
A fost tatăl regelui Matia Corvin al Ungariei și s-a remarcat printr-o carieră militară excepțională. În vara anului 1456, a reușit să respingă oștirile sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul de la porțile cetății Belgradului.
Faima dobândită pe câmpul de luptă, alături de averea acumulată, l-au transformat într-unul dintre cei mai puternici lideri ai epocii sale.
Averea căpătată după campaniile militare
Familia Huniazilor a fost înnobilată la începutul secolului al XV-lea, când regele Sigismund de Luxemburg le-a oferit cetatea Hunedoarei și mai multe sate din jur. Documentul din 1409 îl menționează pe Voicu, tatăl lui Ioan, și marchează intrarea familiei în rândul nobilimii, cu blazonul cunoscut: corbul cu inelul în cioc.
Începând cu anul 1430, Ioan intră în slujba directă a regelui Sigismund, iar din 1437 este numit ban al Severinului. Pentru meritele sale militare, primește numeroase moșii, ajungând la rangul marilor nobili. Potrivit unor istorici, pe lângă domeniul întins al Hunedoarei, familia sa a primit și exploatări miniere de aur, argint și fier, precum și ocne de sare, considerate cele mai profitabile surse de venit din Transilvania.
Până în 1440, posesiunile lui însumau aproximativ 500.000 de jugăre. După victoriile militare, în special cea de la Varna, a primit alte domenii extinse, inclusiv cetățile Deva, Gurghiu, Șiria și moșii în Ungaria.
„În 1446, când este ales guvernator, suprafața totală a domeniilor sale atingea peste cinci milioane de jugăre”, scria istoricul Camil Mureșanu.
În ultimul deceniu de viață, conform surselor istorice, Ioan de Hunedoara stăpânea 28 de cetăți, 57 de orașe și peste 930 de sate, majoritatea situate în Transilvania. Averea sa era utilizată în principal pentru finanțarea campaniilor militare împotriva Imperiului Otoman.
Dispunea de o armată proprie de mercenari, care îl urmau în luptă în schimbul unei solde, spre deosebire de nobilii locali, reticenți să lupte în afara granițelor. În calitate de guvernator, avea și dreptul de a folosi ostași plătiți din veniturile regale.
Castelul emblematic ridicat de Ioan de Hunedoara
Ioan de Hunedoara nu și-a folosit averea doar pentru a susține campaniile militare care l-au făcut faimos în secolul al XV-lea. Mai multe construcții emblematice i-au aparținut, cea mai cunoscută fiind Castelul Corvinilor din Hunedoara, ridicat pe locul unei fortărețe mai vechi, în scopuri militare.
„Pentru apărarea regiunii, care forma domeniul său feudal, a fost întărită cetatea Hunedoarei. Ea a fost mărită, i-a fost construit un nou zid de incintă exterior, având la cele patru colțuri ale sale un bastion rotund, prevăzut fiecare cu mașiculiuri. Acestea sunt, de fapt, deschiderile prin care erau aruncate pietre, smoală topită ori apă clocotită, pentru a respinge dușmanul ajuns la zidurile cetății”, arăta istoricul Oliviu Velescu în volumul Castelul de la Hunedoara.
La mijlocul secolului al XV-lea, castelul a fost extins cu șapte turnuri legate printr-o curtină, dintre care patru circulare – Capistrano, Toboșarilor, Buzdugan și Pustiu.
Într-o etapă ulterioară, au fost adăugate capela și o nouă curtină, susținută de contraforți ce pornesc direct din albia râului Zlaști, anulând astfel posibilitatea unui atac direct asupra terasei stâncoase din fața zidurilor. Ulterior, familia marelui comandant a transformat cetatea într-un castel somptuos, cu influențe gotice vizibile în încăperi emblematice precum Sala Cavalerilor și Capela.
Mănăstirile lui Ioan de Hunedoara
Alături de Castelul Corvinilor, Ioan de Hunedoara s-a implicat în construcția și extinderea altor așezări medievale din Transilvania. În secolul al XV-lea, arhitectura din Transilvania a evoluat sub presiunea atacurilor otomane și a tensiunilor sociale, culminate cu răscoala de la Bobâlna (1437–1438), afirma arhitectul și istoricul Gheorghe Curinschi Vorona (1925–1996).
„După construirea unor cetăți sătești de refugiu, ridicate în afara așezărilor, în locuri greu accesibile, se adoptă soluția fortificării bisericilor. Ioan de Hunedoara și Matia Corvin sprijină aceste acțiuni de întărire a satelor și orașelor, dar, în același timp, ordonă demantelarea unor cetăți nobiliare”, arăta Gheorghe Curinschi.
Istoricul de arhitectură a prezentat cele mai valoroase ctitorii ale lui Ioan de Hunedoara, alături de Castelul Corvinilor. Potrivit unor documente istorice, în 1432, pentru a comemora sacrificiul fratelui său, Ioan Miles, căzut în luptele împotriva turcilor, Ioan de Hunedoara ar fi restaurat biserica romanică din Sîntimbru.
„Vechiul altar romanic al bisericii, astăzi reformată, este înlocuit cu un cor gotic, compus dintr-o travee dreptunghiulară și una pentagonală, după modelul unor clădiri-sală ample, cum sunt Biserica din Deal de la Sighișoara, biserica reformată din Turda Veche, biserica franciscană din Tg. Mureș, biserica reformată din Coșeni, biserica evanghelică din Slimnic”, nota istoricul de arhitectură.
În 1442, a început, cu ajutorul lui Ioan de Hunedoara, construcția mănăstirii Eremiților Sf. Augustin din Hunedoara, dispărută în secolul XX. După moartea sa, domeniul Hunedoarei a intrat în administrarea soției sale, Elisabeta Szilágyi, mama regelui Ungariei, Matia Corvin. Elisabeta s-a îngrijit de construirea mănăstirii întemeiate de Iancu, care a fost mai târziu cunoscută sub numele de Zarda. Povestea mănăstirii franciscane Zarda s-a încheiat odată cu extinderea Uzinelor de Fier ale Hunedoarei, la sfârșitul secolului al XIX-lea, însă ordinul franciscan și-a continuat activitatea în Hunedoara, într-o altă mănăstire.
În anul 1444 se lucra la edificarea fostei biserici franciscane din Șumuleu, finalizată cu sprijinul lui Ioan de Hunedoara în 1445 sau 1448. Aceasta a fost ulterior înlocuită cu o biserică în stil neoclasic. Mănăstirea franciscană a fost ridicată ca urmare a comemorării victoriei de la Sântana de Mureș a lui Ioan de Hunedoara. De-a lungul secolelor, biserica a fost de mai multe ori devastată, iar în cele din urmă a fost demolată în 1802 și reconstruită în stil baroc. Biserica adăpostește statuia Sfintei Fecioare, veche din secolul al XIV-lea, considerată o capodoperă a sculpturii în lemn.
„Biserica originală a influențat o serie de construcții ecleziastice din zona Ciucului, realizate în a doua jumătate a secolului al XV-lea”, informa arhitectul Gheorghe Curinschi.
Mănăstirea franciscană de la Șumuleu Ciuc este locul unde se adună anual, de Rusalii, sute de mii de credincioși romano-catolici.
În 1445, menționa istoricul, a fost construit, probabil din inițiativa lui Ioan de Hunedoara, devenit în acest an stăpân feudal al orașului Baia Mare, turnul bisericii Sfântul Ștefan, singura componentă păstrată din întreaga clădire. Turnul, clădit din piatră masivă, a fost ridicat pentru a marca victoria în Bătălia de pe Ialomița (1442) împotriva otomanilor. Construcția sa a fost finalizată în 1468, sub domnia regelui Matia Corvin.
În centrul orașului Baia Mare se află și Casa Iancu de Hunedoara, cunoscută și sub numele de Casa Elisabeta Szilágyi. Construcția casei a fost inițiată de voievodul Ioan de Hunedoara în secolul al XV-lea și a fost finalizată de regele Matia Corvin.
Cetățile lui Ioan de Hunedoara
Deși exista încă din secolul al XIII-lea, cetatea Șiria din județul Arad a fost extinsă și fortificată de Iancu de Hunedoara, devenind una dintre reședințele sale. A dotat-o cu turnuri și, potrivit legendelor, cu tuneluri militare. Astăzi, din cetate rămân doar ruine, puțin cercetate arheologic.
Cetatea Devei (video) a fost, de asemenea, în stăpânirea lui Ioan de Hunedoara. Regele Vladislav I i-ar fi dăruit-o în anul 1444, iar din 1453, acesta a transformat-o în castel nobiliar, Deva devenind astfel una dintre cele mai puternice cetăți ale Transilvaniei.
În 1452, regele Ladislau al V-lea Postumul i-a dăruit lui Ioan de Hunedoara orașul Bistrița și 20 de sate din împrejurimi, conferindu-i titlul de „comite perpetuu”. Ulterior, acesta a construit în nordul orașului o cetate.
Un an mai târziu, Ioan de Hunedoara a demantelat cetatea de frontieră Tălmaciu (o incintă amplă, întărită cu turnuri pătrate), înlocuind-o cu fortificația Turnu Roșu, compusă dintr-o curtină flancată de bastioane.
„Din cauza deselor invazii tătărăști și turcești și, mai ales, pentru că putea fi ușor ocolită, regele Ladislau al Ungariei hotărăște, în 1453, la sfatul nobililor, între care îl menționează în special pe Ioan de Hunedoara, ca cetatea Tălmaciu să fie spartă și dărâmată până în temelii”, arăta istoricul Ioan Albescu.
În 1455, Ioan de Hunedoara a ordonat și dărâmarea cetății Brașovia, un castru situat pe Dealul Tâmpa al Brașovului, loc în care voievodul Mircea cel Bătrân își adăpostise familia în timpul unui război.
În acea perioadă, Ioan de Hunedoara luase măsuri pentru a controla puterea nobilimii și a orașelor, iar dărâmarea unor cetăți care puteau opune rezistență autorității regale era un lucru obișnuit. Piatra a fost folosită pentru fortificarea orașului, iar pe deal se mai păstrează puțul săpat pentru fântâna cetății.
Castelul Huniade din Timișoara ar fi fost reconstruit de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi cetăți distruse de cutremur, fiind, potrivit unor istorici, reședința sa și locul în care a copilărit fiul său, Matia Corvin. A găzduit serbări, turniruri și a devenit un simbol al autorității sale în Banat.
Se încarcă comentariile...
