Video Cele mai puternice forturi medievale din România. Au rezistat marilor asedii, iar acum sunt cucerite de turiști
0Cele mai puternice fortărețe medievale din România au rezistat numeroaselor asedii și trecerii timpului și deși și-au pierdut de secole rolul inițial, au devenit repere ale turismului istoric și locuri legendare pentru români.
Cele mai multe fortificații medievale din România pot fi explorate în regiunea istorică a Transilvaniei. Cele mai vechi dintre acestea datează din secolul al XII-lea. În Evul Mediu, această regiune, înconjurată de lanțul carpatic, a reprezentat un teritoriu de graniță al Regatului Ungar, fiind adesea încercată de invaziile tătarilor și otomanilor.
Fortărețele s-au răspândit în întreg ținutul, înfrumusețând coamele dealurilor, orașele și așezările rurale.
Multe dintre cetăți au fost ridicate pe ruinele unor așezări antice, folosite anterior de daci și romani. Altele au apărut în centrul satelor întemeiate de coloniștii sași, aduși de regii maghiari începând cu secolul al XII-lea și stabiliți aici cu importante privilegii, în schimbul apărării granițelor.
Relieful deluros și accidentat al Transilvaniei a încurajat ridicarea acestor fortificații, spre deosebire de zonele de șes din Moldova și Țara Românească. Zidurile multor cetăți medievale au rezistat trecerii timpului, chiar și după distrugere sau abandon.
Peste șapte secole, pline de evenimente tulburătoare, au trecut peste unele dintre ele, înainte de a fi reabilitate în secolul XX și redate turismului.
Multe din fortărețele vechi au fost restaurate recent, fiind transformate în atracții turistice. Astăzi, ele au redevenit embleme ale orașelor dezvoltate în jurul lor și puncte de interes major în regiune.
Alte fortificații medievale, mai puține, dar la fel de importante ca repere istorice, pot fi vizitate în Moldova, Dobrogea și Muntenia.
Adevărul vă prezintă câteva dintre cele mai emblematice fortărețe medievale ale României.
Cetatea Devei – fortul greu de cucerit al Transilvaniei
Cetatea medievală a Devei (județul Hunedoara, video) a fost ridicată la mijlocul secolului al XIII-lea, pe culmea unui con vulcanic proeminent, care se distinge între masivele Munților Poiana Ruscă, oferind o vizibilitate amplă asupra văii Mureșului și Munților Apuseni.
Pe dealul cetății au fost descoperite vestigii ce atestă locuirea zonei din cele mai vechi timpuri, iar o legendă susține că aici s-ar fi aflat mormântul regelui Decebal. Romanii au valorificat poziția strategică a locului pentru a supraveghea valea întinsă a Mureșului și ținutul aurifer din Apuseni. În Evul Mediu, fortificația a devenit un punct-cheie în apărarea Transilvaniei.
„Cetatea este de neînvins, fiind stăpână pe un râu aşa important, care este apropiat, deoarece pe nicio altă cale nu se poate ajunge pe munte. Este aprovizionată întotdeauna cu tot ce este nevoie ca să susţină orice asediu puternic pentru trei sau mai mulţi ani şi are avantajele râului, ale pădurilor învecinate și ale munţilor, pentru a fi ajutată şi a se salva”, scria în secolul al XVI-lea Giovanandrea Gromo, sfetnic al regelui Sigismund.
Evlîya Çelebi, faimos cronicar și călător otoman din secolul al XVII-lea, a fost și el impresionat de Cetatea Devei:
„O solidă fortăreaţă, dificilă și tare, pe o stâncă abruptă, care îşi înalţă capul până la creştetul cerului, pe marginea fluviului Mureş. Fiindcă din nicio parte nu i se poate pregăti minarea, nu este cu putinţă de a fi cucerită în niciun fel. Numai prin asediu și foame, prin predare poate fi luată”, nota acesta, după ce vizitase locul în timpul unei incursiuni otomane în Transilvania.
Cetatea a fost asediată de mai multe ori de-a lungul istoriei, dar distrugerea sa majoră a avut loc în august 1849, în urma unei explozii puternice în depozitul de muniții. O legendă locală, consemnată de istoricul Octavian Floca, spune că explozia ar fi fost provocată de un soț gelos, care ar fi vrut să-și răzbune soția infidelă și pe amantul acesteia, un ofițer din garnizoană.
Cetatea Devei a fost complet reabilitată în ultimul deceniu, iar din 2024 a fost redeschisă oficial pentru vizitatori, intrând din nou în circuitul turistic al Transilvaniei.
Cetatea Râșnov, construită de teutoni
Cetatea Râșnov din județul Brașov se numără printre cele mai bine păstrate fortificații medievale din România. Se crede că a fost construită la începutul secolului al XIII-lea, pe Dealul Cetății, locul unei așezări mai vechi. Scopul principal al cetății a fost acela de a controla accesul în Transilvania prin trecătoarea Branului.
„Încă din Antichitate, fortificațiile de pe stânca Dealului Cetății din Râșnov au protejat o așezare. Prima cetate medievală de la Râșnov a fost construită de sași și cavalerii teutoni în perioada 1211–1225, cât timp a durat stăpânirea cruciată în Țara Bârsei. După alungarea cruciaților, cetatea din lemn și pământ a fost reconstruită sau transformată din piatră de către sași”, informează site-ul oficial al cetății, cetatea-rasnov.ro.
În timpul invaziei tătare din 1335, când Țara Bârsei a fost devastată în întregime, cetatea Râșnov, „așezată pe un munte înalt”, a rezistat asediului și a salvat viețile locuitorilor refugiați între zidurile sale.
„Cetatea a servit drept loc de refugiu pentru comunitatea din Râșnov până în secolul al XVIII-lea. Momentul culminant, care ne-a lăsat zestrea arhitecturală actuală — formată din ziduri de apărare, turnuri și căsuțe — a fost perioada târgului fortificat medieval, considerat a doua vatră de locuire a sașilor râșnoveni”, se mai arată pe site.
Cetatea Severinului, fortul strategic de pe Dunăre
Situată pe malul Dunării, în apropierea castrului roman Drobeta și a ruinelor podului construit de Apolodor din Damasc, Cetatea medievală a Severinului a fost una dintre cele mai importante fortificații de pe fluviu.
Potrivit unor istorici, a fost ridicată la mijlocul secolului al XIII-lea de către Cavalerii Ioaniți. În perioada sa de înflorire, cetatea a îndeplinit un dublu rol: militar – în apărarea împotriva incursiunilor otomane – și economic, fiind situată la o răscruce de drumuri comerciale și rute navale.
În jurul cetății s-a dezvoltat un oraș de negustori, consolidând importanța strategică a zonei.
În 1524, în urma unui atac devastator al turcilor conduși de Suleyman Magnificul, din cetate a mai rămas în picioare doar un turn, ceea ce a dus la denumirea populară de „Turnul lui Sever”. Reabilitată în ultimii ani, cetatea reprezintă astăzi, alături de ruinele antice din zonă, unul dintre cele mai valoroase obiective istorice ale Olteniei.
Cetatea legendară a Moldovei
Construită din piatră la sfârșitul secolului al XIV-lea, pe ruinele unei așezări mai vechi, Cetatea Neamț făcea parte din rețeaua de fortificații strategice ale Moldovei, alături de cetățile Suceava, Hotin, Soroca, Orhei, Chilia și Cetatea Albă.
Aceste fortificații au jucat un rol esențial în rezistența Moldovei împotriva invaziilor otomane conduse de Mahomed al II-lea și Soliman Magnificul, în secolele XV–XVI.
Ctitorul ei ar fi fost Petru I Mușat (1375–1391), însă Ștefan cel Mare este cel care a consolidat-o și a transformat-o într-una dintre cele mai redutabile cetăți ale vremii.
Cetatea a intrat în legendă prin povestea dramatică a asediului său de către regele polonez Ioan Sobieski, poveste redată de Costache Negruzzi în secolul al XIX-lea. După o incursiune a oștilor poloneze în Moldova, în anul 1691, 19 plăieși moldoveni s-ar fi baricadat în cetatea părăsită și, deși lipsiți de sprijin militar, au refuzat să se predea. Impresionat de curajul lor, Sobieski ar fi renunțat la pedeapsă și le-a cruțat viața.
Cetatea a fost distrusă în 1718, la ordinul domnitorului Mihai Racoviță. Restaurată în epoca modernă, rămâne un simbol al eroismului și al istoriei medievale moldovenești.
Cetatea Enisala, avanpostul de la Gurile Dunării
Una dintre puținele cetăți medievale din Dobrogea care s-au păstrat până astăzi este Cetatea Enisala, construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Ridicarea ei a fost atribuită negustorilor genovezi, care dețineau monopolul navigației în Marea Neagră. Alte ipoteze istorice indică o posibilă origine bizantină sau chiar bulgară, din vremea țaratului de Vidin.
Cetatea are un plan poligonal neregulat, adaptat reliefului, iar zidurile și bastioanele sale se mai păstrează și azi pe alocuri la înălțimi de 5–10 metri. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, Enisala a fost integrată în sistemul defensiv al Țării Românești.
A fost abandonată spre sfârșitul secolului al XV-lea, pe fondul avansului stăpânirii otomane în nordul Dobrogei și al modificărilor geografice care au dus la izolarea lacului Razim de Marea Neagră, diminuând astfel importanța sa strategică.
Numele „Enisala” provine din limba turcă – yeni sala, adică „sat nou”. Această denumire a fost dată în perioada otomană, iar numele original al cetății nu este cunoscut cu certitudine.
Se încarcă comentariile...
