Video Comorile înghițite de marile râuri din România ascund istorii controversate. Cum au dispărut vestigiile prețioase

Marile râuri ale României au înghițit comori fabuloase. Unele au fost ascunse aici de antici, altele au ajuns pe fundul apei odată cu corăbiile care le transportau. Tezaurele din râuri au intrat în legendă, iar românii au încercat de-a lungul timpului să le redescopere.

Dunărea a înghițit pentru totdeauna numeroase comori. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Cea mai faimoasă comoară ascunsă într-un râu care străbate actualele ținuturi ale României a fost menționată în scrierile mai multor istorici din Antichitate.

Dio Cassius (155 – 229), autor al unor vaste lucrări dedicate istoriei Romei a descris pe larg războaiele purtate de romani în vremea împăratului Traian cu dacii conduși de regele Decebal. Într-una dintre relatările sale, istoricul latin a vorbit despre comorile dacilor, pe care regele lor le-a ascuns în apele Sargeției - identificat cu râul Strei din zilele noastre.

Unde s-ar afla comoara lui Decebal

În apropiere de capitala dacilor, Sarmizegetusa, Decebal abătuse râul cu ajutorul unor prizonieri şi săpase acolo o groapă, scria Dio Cassius.

„Pusese în ea o mulţime de argint şi de aur, precum şi alte lucruri foarte preţioase, aşezase peste ele pietre şi îngrămădise pământ, iar după aceea aduse râul din nou în albia lui. Tot cu oamenii aceia Decebal pusese în siguranţă, în nişte peşteri, veştminte şi alte lucruri la fel. După ce făcu toate acestea, îi măcelări, ca să nu dea nimic pe faţă”, scria istoricul antic.

Romanii au descoperit comorile cu ajutorul trădătorului Bicilis și le-au trimis la Roma, arăta autorul povestirii.

Unii istorici din epoca modernă afirmau că legenda comorii lui Decebal ar fi fost o invenție. Alții au identificat comoara ascunsă de daci cu tezaurele antice valoroase descoperite în secolul al XVI-lea, pe cursul Streiului, după unii autori în zona Hațegului.

„S-au aflat prin întâmplare acestea: în numitul râul Sargeţiei, pre care romanii îl cheamă Streiu, mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă aceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.red. piese) de aur au aflat”, arăta cărturarul Gheorghe Șincai.

Locul descoperirii comorii, plasat în acea vreme în câmpia Hațegului, la confluența râului Strei cu râul Mare, la circa 20 de kilometri de fostul oraș antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa, a fost marcat pe mai multe hărți ale Transilvaniei, realizate în secolul al XVI-lea.

Hartă istorică din 1595 a Daciei și Moesiei. Sursa: raremaps.com

„Sargetia, râul în care regele Decebal își ascunsese comorile”, scria, cu litere latine pe harta Daciei și Moesiei Antice. Documentul a fost realizat în 1595 de cartograful regelui Spaniei, Abraham Ortelius, fiind cuprins în primul atlas istoric din lume.

Comorile dispărute în ape, în drumul lor spre Viena

Mai multe tezaure valoroase antichități și-au pierdut urma pentru totdeauna după ce au fost descoperite în Transilvania, în epoca în care se afla sub conducerea habsburgilor. Unul dintre ele cuprindea vestigii din Băile Herculane, iar celălalt colecții de antichități din Ulpia Traiana Sarmizegetusa (video).

„Multe obiecte de artă și culturale au fost transportate de către habsburgi la Viena. S-au păstrat însemnări că nu toate din acestea au ajuns la Viena, ci au dispărut ori s-au nimicit pe drum. Așa, cu ocazia unui transport la Viena o corabie în care se găseau obiecte antice din Ardeal, colecționate de contele Ariosti (n.r. Giuseppe Ariosti) s-au scufundat în 1723 la Seghedin. Cu prilejul unui alt transport din Banat, s-a scufundat în Dunăre în 1755 în apropierea Budei colecția adunată de baronul Engelshofen (n.r. Leopold de Engelshofen, 1692 - 1761, fost guvernator militar și civil al Banatului)”, arăta istoricul Coriolan Petranu.

Ruinele stațiunii Ad Mediam (Băile Herculane - video), înființată de romani la începutul secolului al doilea, au fost dezvelite în secolul al XVIII-lea, când autoritatea imperială austriacă a început captarea izvoarelor termale din Valea Cernei (Caraș-Severin) și reamenajarea băilor antice.

Atunci localnicii au descoperit rămășițele unor temple și băi antice, ale unui amfiteatru și numeroase monumente şi statui închinate zeilor Hercules, Esculap şi Higeea, precum și inscripții și monede care ofereau informații despre așezarea prosperă din epoca romană. Cele mai prețioase dintre ele au fost încărcate în corăbii care urmau să le transporte, pe Dunăre, la Curtea Imperială din Viena.

„La anul 1736 generalul Andreas Hamilton, guvernorul Banatului, din prilejul inspecţiunilor făcute pe Dunăre, cercetează cu mult interes şi izvoarele termale de la Mehadia. Atunci, când la propunerea generalului, împăratul Carol al VI-lea dă ordin pentru restaurarea băilor, zidindu-se mai multe stabilimente, s-au dezgropat o mulţime de antichităţi romane: statui, monete, table cu inscripţii etc, cari toate vorbesc despre înflorirea acestor locuri de pe timpul împăraţilor romani. Aceste bogăţii istorice au fost transmise, parte muzeului din Viena, parte, dimpreună cu multe alte antichităţi din Ardeal, împodobesc până astăzi şalele bibliotecii imperiale”, informa istoricul Traian Simu, în 1924.

Unele tezaure nu au mai ajuns, însă, la Viena. „Transportul din anul 1755 nu văzuse locul destinat, pe semne nici Dumnezeu n-a voit ca toate amintirile străbunilor noştri să fie păstrate la străini, căci corabia, ce ducea relicvele noastre, se scufundase în Dunăre, lângă Budapesta”, adăuga istoricul Traian Simu, în 1924.

Monumentele dacice și romane, pe fundul Dunării

Același lucru s-a petrecut și cu unele dintre colecții de vestigii antice strânse de-a lungul timpului din Ulpia Traiana Sarmizegetusa și din Alba Iulia, unele păstrate în cetatea Alba Carolina, altele la castelul Kendeffy de la Sântamaria Orlea (video), Hunedoara.

„În odăile castelului se află mai multe pietri romane, cu inscripții aduse de la Sarmizegetusa, partea cea mai mare însă le-a fost dăruit Nicolae Kendeffy în anul 1723 colonelului Ariosti ca să le transporte la Viena. Dar pluta pe care au fost încărcate la Deva s-a scufundat lângă Seghedin, în Mureș, și s-au pierdut toate”, scria dr. Jacob Radu, în „Istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului” (1913).

Contele italo-austriac Josephus (Giuseppe) Ariosti, un nobil din Siena, căpitan în armata austriacă a lui Carol al VI-lea are, potrivit istoricilor, merite excepționale pentru epigrafia Daciei.

În timpul lucrărilor la fortificația Cetății din Alba Iulia (video), acesta a copiat numeroase inscripții și piese sculpturale romane, pe care le-a trimis compatrioților săi.

A primit aprobarea ca o parte din vestigii să fie transportate cu bărcile pe Mureș, Tisa și Dunăre, la Curtea de la Viena. Unul dintre transporturi s-a scufundat însă la Seghedin, unde râul Mureș se varsă în Tisa.

„Celelalte au ajuns la Viena, unde majoritatea au fost zidite cu textul în afară în pereţii sălii festive Barock din Hofbibliothek (azi numită Nationalbibliothek), unde se păstrează 15. O parte s-au pierdut tot acolo în Viena (sparte şi aruncate de zidarii puşi la munca grea de încastrare a pietrelor epigrafice daco-romane sus în zidurile palatului împărătesc vienez). Toate inscripţiile pe care le-a găsit în Transilvania, Ariosti le-a copiat cu multă grijă într-o colecție manuscrisă păstrată la Viena, Verona şi Veneţia (trei exemplare în italiană, unul tradus în latină de Fr. Tobias, a. 1754; Viena)”, arăta istoricul Ioan I. Russu.

Monumente încastrate în pereții bibliotecii din Viena. Wikipedia.

Numeroasele bătălii navale purtate de-a lungul timpului pe Dunăre au dus și ele la dispariția unor comori valoroase, care își au originea în regiunea istorică a Transilvaniei. Navele care le transportau au fost scufundate împreună cu ele.