Cea mai controversată armă din istoria recentă a umanității. Bomba făcută de americani care putea ucide oameni fără a afecta infrastructura

Una dintre cele mai controversate arme din istorie a fost bomba cu neutroni. Era destinată pentru ucidere în masă, iar proiectarea acesteia dovedea un cinism ieșit din comun.

Efectele unei bombe cu netroni în comparație cu una clasică FOTO wikipedia

Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cel mai distrugător conflict din istoria umanității, nu a adus pace în lumea. Deși experiența a fost efectiv traumatizantă pentru oamenii de pe trei continente și s-au pierdut zeci de milioane de vieți omenești, marile puteri au continuat să se înarmeze și să se pregătească de un nou conflict și mai devastator. La doar un deceniu și jumătate de la încheierea măcelului, omenirea a fost la un pas de un al treilea război. De această dată nuclear. Doar o minune diplomatică a făcut ca dezastrul să fie evitat. Politica mondială era dominată de lupta pentru putere din SUA și URSS, faimosul „Război Rece” care a dus la decenii de conflict devastator în zonele de influență, precum Vietnam, Coreea sau Afganistan. Atât americanii cât și rușii au creat arme de distrugere în masă în eventualitatea unui conflict direct. Una dintre cele mai controversate arme din această perioadă a fost bomba cu neutroni. Nu neapărat puterea sau capacitatea de distrugere au fost cele care au creat un adevărat scandal internațional, ci conceptul cinic al acestei arme, care, așa cum remarca un contemporan, contesta însăși ideea de umanitate. 

Un fizician renumit și o armă care ar fi trebuit să fie mai „umană”

Bomba cu neutroni, cunoscută oficial ca „armă nucleară cu radiație intensificată”, a fost dezvoltată în anii 1960 în Statele Unite. Conceptul îi este atribuit fizicianului Samuel T. Cohen, care a susținut că arma ar putea oferi avantaje tactice semnificative pe câmpul de luptă. Spre deosebire de bombele atomice tradiționale, care produc distrugeri masive prin explozie și căldură, bomba cu neutroni este concepută să emită un flux intens de radiații neutronice.

Aceasta are capacitatea de a penetra blindajele și structurile, afectând în principal organismele vii, în timp ce infrastructura rămâne relativ intactă. Conceptul a fost realizat pentru a limita distrugerile. În plus, concetrația de radiații ar scădea semnificativ după numai 48 de ore. Samuel Cohen a realizat conceptul în cadrul Laboratorului Național Lawrence Livermore în 1958. Inițial, acesta a făcut parte din proiectele Dove și Starling, iar un dispozitiv timpuriu a fost testat în subteran la începutul anului 1962. Proiectele pentru o versiune finală pentru uz militar au fost dezvoltate în 1963. 

Bombele cu neutroni sunt concepute în mod special cu randamente explozive mai mici decât alte arme nucleare. Deoarece neutronii sunt împrăștiați și absorbiți de aer, efectele radiațiilor neutronice scad rapid odată cu distanța în aer. Ca atare, există o distincție mai clară, în raport cu efectele termice, între zonele cu un impact letal ridicat și zonele cu doze minime de radiații. Pulsul intens de neutroni de înaltă energie generat de o bombă cu neutroni este principalul mecanism de ucidere, nu căderile radioactive, căldura sau explozia.

Deși se crede obișnuit că bombele cu neutroni „lasă infrastructura intactă”, în cazul modelelor actuale care au randamente explozive în intervalul mic al kilotonelor, detonarea într-o zonă cu infrastructură ar provoca totuși un grad considerabil de distrugere al clădirilor, prin efecte de explozie și căldură pe o rază moderată, dar cu un efect distrugător considerabil mai mic față ​​de o bombă nucleară standard cu exact aceeași eliberare totală de energie. „O bombă cu neutroni este cea mai morală armă inventată vreodată”, preciza fizicianul Samuel Cohen. 

O armă concepută pentru a distruge superioritatea blindatelor sovietice

Această armă a fost concepută special pentru a distruge formațiile de tancuri sovietice și pentru a ucide cât mai mulți inamici. Era destinată fost pregătită în eventualitatea unui conflict cu URSS pe teritoriul Europei, mai ales dacă țările Pactului de la Varșovia ar fi încercat să pătrundă către vest.  Practic, bomba era proiectată pentru a limita distrugerea infrastructurii, abia refăcută după cel de-al Doilea Război Mondial, prin Planul Marshall, dar pentru a ucide rapid și eficient orice mișcă. Uniunea Sovietică dispunea de un număr mult mai mare de trupe și tancuri în Europa de Est, iar NATO se temea de un posibil atac rapid asupra Europei de Vest. Doctrina sovietică de luptă era folosirea avantajului numeric pentru a ataca rapid, prin copleșire, orice inamic, așa cum a făcut cu Germania Nazistă.

În cazul în care „Războiul Rece” ar fi escaladat în Europa, americanii au pregătit bomba cu neutroni împotriva blindatelor și sodaților Armatei Roșii. Bombele cu neutroni, sau mai precis, armele cu radiații neutronice îmbunătățite, urmau să fie utilizate și ca arme strategice antirachetă. Strategii NATO vedeau arma ca pe o soluție „intermediară” între armele convenționale (insuficiente numeric) și armele nucleare clasice (prea distrugătoare). Practic, era vorba despre oprirea unui atac masiv fără distrugerea completă a continentului. "Mai bine neutralizezi armata inamică decât să distrugi teritoriul pe care încerci să-l aperi”, precizau strategii de la acea vreme. Principiul de funcționare este similar cu cel al unei bombe termonucleare, însă cu o diferență esențială: reacția este optimizată pentru a maximiza emisia de neutroni rapizi. Rezultatul este o armă cu o putere explozivă relativ redusă, dar cu efect letal asupra oamenilor și animalelor pe o rază considerabilă.

„Este o armă împotriva însăși ideii de umanitate”

Deși proiectul bombei cu neutroni era secret, un reportaj realizat de un jurnalist de investigații american al Washinghton Post în iunie 1977 a scos la iveală planurile guvernului SUA de a dota armata SUA cu bombe cu neutroni. Articolul se concentra pe faptul că această bombă era prima armă din lume cu un scop atât de cinic. A urmat un scandal uriaș la nivel internațional, alimentat bineînțeles de liderii sovietici, care au descris arma drept „o bombă capitalistă”, deoarece au fost concepută pentru a distruge ființele umane, protejând proprietatea.

„Este o armă concepută să ucidă oameni, dar să lase clădirile în picioare”, preciza Leonid Brejnev, liderul URSS. Scandalul a luat o amploare fără precedent, această armă fiind percepută nu doar ca un instrument militar, ci ca un simbol al unei epoci în care tehnologia depășea uneori limitele eticii. „Am ajuns în punctul în care putem alege nu dacă distrugem lumea, ci cum o facem”, spunea președintele american Jimmy Carter, ilustrând clar dilema privind utilizarea armelor nucleare în acea perioadă. Lideri religioși, politicieni și activiști au condamnat-o vehement.

Un episcop european declara în anii ’70 cǎ „este o armă împotriva însăși ideii de umanitate”. În același timp, această armă a avut susținători atât în politica americană cât și cea europeană. Aceștia argumentau că, paradoxal, ar putea reduce distrugerile colaterale și pierderile economice în caz de război. „Aceasta este o armă care face ca uciderea să fie mai acceptabilă”, preciza Olof Palme, premierul Suediei la acea vreme. În orice caz, situația devenise atât de explozivă încât președintele american Jimmy Carter, care inițial aprobase producția acestei arme, a suspendat întregul proiect în 1978. Cu toate acestea, mai multe state au testat sau deținut bombe cu neutroni. Este vorba despre Franța, China, Pakistan, Israel sau India. Inclusiv URSS a deținut un sistem de rachete ABM-3 Gazelle echipat cu focoase neutronice.