Birlic, unul din cei mai mari actori de comedie, a dat de șapte ori la Conservator. De unde i se trage porecla VIDEO

În copilărie, Grigore Vasiliu s-a visat clovn de circ, însă viața avea alte planuri cu el. După șapte încercări la Conservator, a urcat pe marea scenă unde a făcut roluri memorabile.

Grigore Vasiliu Birlic, unul din cei mai mari actori de comedie, s-a născut pe 24 ianuarie 1905, în familia unui mic negustor de pe strada Pârâul Târgului din Fălticeni. În copilărie a vrut să se facă clovn la circ, dar s-a opus tatăl său. A absolvit în anul 1924 cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, făcând parte din prima promoție a liceului. Scriitorul Eugen Dimitriu, povestește în cartea Orașul Muzelor: „Despre Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în viață: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniștea deplină a orei, și toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecția... Observațiile pe care le primea erau făcute cu înțelegere. Profesorii aveau intuiție, îl și vedeau pe marile scene, în roluri ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna directorului George Stino, care-l făcea „săcătură”. Voia să-i dea câteva vergi, dar făptașul se băga sub masă”, conform Teatrului de Revistă „Constantin Tănase“.

Grigore Vasiliu Birlic Arhivă Adevărul

Figurație la teatrul din Cernăuți

La dorința familiei sale care considera actoria ca fiind o meserie neserioasă, Grigore Vasiliu s-a înscris  la Facultatea de Drept din Cernăuți. În paralel, până a-și lua licența în drept, a făcut figurație la Teatrul Național din Cernăuți pentru a-și câștiga traiul. Remarcat de directorul Dragoș Protopopescu, este distribuit pentru prima dată de către regizorul Aurel Maican în rolul unui tâmpit din comedia „Musca spaniolă“, adaptată de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu.

Fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul” și astfel a repurtat încă de la început un succes răsunător. În urma succesului obținut la public, este angajat ca actor la Teatrul Național din Cernăuți. La Cernăuți, Grigore Vasiliu cucerește simpatia publicului, fiind remarcat mai ales datorită rolului Dandanache din piesa „O scrisoare pierdută“ a lui Ion Luca Caragiale. Dramaturgul și omul de teatru Victor Ion Popa îl distribuie în piesa „Amanetul” de Holberg.

A dat de șapte ori la conservator

Pentru admiterea la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți a trecut prin nu mai puțin de șapte tentative nereușite. Motivul pentru care a fost admis cu greu la Conservator era un defect de vorbire, explicat de Birlic mai târziu: „eram peltic și scuipam când vorbeam”. Defectul s-a transformat însă în unul dintre atuurile actorului. Ulterior, s-a mutat la Conservatorul din București.

Timp de un deceniu a jucat pe scenele diverselor companii particulare în piesele regizate de către Sică Alexandrescu și Ion Iancovescu, fiind vedetă în special la Teatrul Vesel.

Printre piesele cele mai importante în care a jucat se numără: Vârcolacul, Micul Weber de Arnold si Bach, Otto Elefantul de Arnold și Bach, Arde nevastă-mea de A. Vercourt și Jean Bever, Prostul din baie de Ernest Fiese și Karl Fellman, Corabia lui Noe, Așternutul de mătase de A. Birabeau și G. Dolley, Părintele cățeilor de Glinger și Taussig, Împăratul de Luigi Bonelli etc.

De unde i se trage porecla

Din această perioadă își trage și porecla, transformată mai târziu în supranume, „Birlic“, care era titlul unei piese scrise de vienezii Arnold și Bach, adaptată special pentru el de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. Acțiunea din piesă era localizată în nordul Moldovei, erou principal (un funcționar) purtând numele de Costache Perjoiu, zis Birlic, din Fălticeni. Cu rolul titular din farsa Birlic, tânărul Grigore Vasiliu a cunoscut un succes uriaș, astfel încât a ajuns să se identifice cu personajul și să-i adopte numele. Mai întâi o poreclă ce stârnea râsul, „Birlic“ (cuvânt de origine turcă însemnând asul de la cărțile de joc) a devenit o marcă pe care actorul a adăugat-o numelui său, transformând-o în renume.

Sică Alexandrescu și Tudor Mușatescu au creat pentru Birlic aproape exclusiv spectacole comice, cel mai adesea cu piese ușoare, din repertoriul bulevardier.

În anul 1934 a debutat în cinematografie alături de Stroe și Vasilache în filmul „Bing-Bang“ (care s-a păstrat și azi), apoi în „Doamna de la etajul II“ (1937) (în regia lui Dezideriu Major), alături de Maud Mary, Mihai Popescu și Mișu Fotino (film pierdut, dar există câteva fotografii care ni-l prezintă). Dramaturgul George Ciprian îi oferă rolul lui Chirică din piesa sa „Omul cu mârțoaga“.

Rolurile lui Birlic

Grigore Vasiliu Birlic a jucat în numeroase piese de teatru, precum şi în numeroase filme, excelând în roluri în registru comic. După naţionalizarea teatrelor particulare în 1948, s-a întors ca actor la Teatrul Naţional din Bucureşti. A jucat, de asemenea, şi pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti, una dintre piese fiind "Burghezul gentilom" de Moliere (1961). Majoritatea pieselor lui Caragiale în care a fost distribuit au fost montate pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti de Sică Alexandrescu. A interpretat rolurile Coana Eftimiţa în "Conu' Leonida faţă cu reacţiunea", Crăcănel în "D'ale carnavalului", Iordache Brânzovenescu în "O scrisoare pierdută". A mai jucat în "Doctor fără voie" de Moliere, "Mielul turbat" de Aurel Baranga, "Revizorul" de N.V. Gogol, "Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, toate în regia lui Sică Alexandrescu, în "Ultima oră" de M. Sebastian. A jucat, de asemenea, în "Nunta lui Krecinski" de Suhovo-Kobâlin, în piesa "Topaze" a lui Marcel Pagnol şi în "Omul cu mârţoaga" de George Ciprian. În cinematografie a debutat în anul 1934 în filmul "Bing-Bang" (alături de Stroe şi Vasilache, care semnează şi regia), după care au urmat: "Doamna de la etajul II" (1937), regia Dezideriu Major; "Viaţa învinge" (1951), regia Dinu Negreanu; "Vizita" şi "Lanţul slăbiciunilor" (1952), regia Jean Georgescu; "Arendaşul Român" (1952); "O scrisoare pierdută" (1953), regia Sică Alexandrescu, Victor Iliu (alături de Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Ion Finteşteanu); "Directorul nostru" (1955), regia Jean Georgescu (alături de Al. Giugaru, Radu Beligan şi H. Nicolaide); "Două lozuri" (1957), regia Aurel Miheles, Gheorghe Naghi; "D-ale carnavalului" (1958), regia Gheorghe Naghi, Aurel Miheles; "Doi vecini" (1958), regia Geo Saizescu; "Băieţii noştri" (1959), regia Anastasia Anghel, Gheorghe Vitanidis; "Telegrame" (1959), regia Aurel Miheles, Gheorghe Naghi (alături de Ştefan Ciubotăraşu, Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Mihai Fotino, Dem Rădulescu); "Aproape de soare" (1960), regia Savel Stiopul; "Bădăranii"(1960), după Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi; "Întâlnirea" (1961), regia Aurel Miheles; "Post-restant" (1961), regia Gheorghe Vitanidis; "Doi băieţi ca pâinea caldă" (1962), regia Andrei Călăraşu; "Lumină de iulie" (1963), regia Gheorghe Naghi; "Paşi spre lună" (1963), regia Ion Popescu-Gopo (alături de Radu Beligan, Florin Piersic ş.a.); "Mofturi 1900" (1964), regia Jean Georgescu; "Titanic vals" (1964) de Tudor Muşatescu, regia Paul Călinescu; "Serbările galante" (1965), regia Rene Claire; "Corigenţa domnului profesor" (1966), regia Haralambie Boroş; "Steaua fără nume" (1966), regia Henri Colpi.

Printre rolurile care l-au făcut celebru se numără Lefter Popescu din "Două lozuri", Crăcănel din "D'ale carnavalului", Costăchel Gudurău din "Telegrame", Spirache Necşulescu din "Titanic vals", Jupân Canciano din "Bădăranii", Brânzovenescu din piesa "O scrisoare pierdută" ş.a. A interpretat, de asemenea, numeroase roluri în piese de teatru radiofonic, conform Agerpres.

Grigore Vasiliu Birlic a murit la 14 februarie 1970, la București, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.