Autoironia în modă: când falsul devine original FOTO

Confruntate cu falsificarea masivă a propriilor produse, unele dintre marile case de modă au găsit o cale de a ironiza această obsesie a cumpărătorilor de a se mândri un produs al unei mărci de lux sau în trend, chiar dacă înseamnă să se mulţumească şi cu o copie ieftină. Aşa s-a născut trendul „real fake fashion”, produsele originale fiind realizate intenţionat astfel încât să pară imitaţii. Cel mai recent exemplu este al casei de modă Gucci.

Directorul creativ al casei de modă italiene Gucci, Alessandro Michele, a inclus în recenta colecţie de resort 2017-2018 o serie de piese vestimentare inscripţionate cu numele brandului scris greşit. Blazerul „Guccy” a adus zâmbetul pe chipurile spectatorilor, datorită trimiterii clare la bunurile contrafăcute în mod grosolan, de regulă vândute la tarabe, pe care apar inscripţionate cuvinte ca „Puna”, „Nake” sau „Adibas”.

Pare bizar ca fenomenul falsurilor să fie oarecum bagatelizat, în condiţiile în care sute de milioane de dolari sunt an de an pierdute de marii producători ai lumii, brandurile de încălţăminte şi de haine fiind primele două cele mai afectate la nivel mondial. Iar informaţiile sunt cât se poate de clare, fiind actualizate anual de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Printre marcile care au cel mai mult de suferit se numără în mod regulat The North Face, Ray-Ban, Louis Vuitton, Rolex, Nike şi Adidas, arată raportul.

De asemenea, 2,5% din bunurile importate la nivel global se dovedesc a fi produse contrafăcute. China şi Hong Kong sunt pe prima poziţie în topul zonelor de unde pleacă cele mai multe falsuri, cu aproximativ 80% din totalul bunurilor reţinute. Acestea sunt urmate pe lista negră de ţări ca Turcia, Singapore, Thailanda, India, Maroc etc.

Însă ideea din spatele real fake fashion a fost una de ripostă, chiar dacă ironică. Dacă nu poţi să pui capăt invaziei de bunuri contrafăcute, atunci mergi cu valul şi vinde falsuri originale la un preţ mult mai mare decât imitaţiile ordinare. Chiar dacă este vorba de o nişă, hainele „contrafăcute” chiar de brandul-mamă s-au vândut de fiecare dată când s-a întâmplat să fie lansate, în ciuda preţurilor piperate, fiind considerate o colecţie limitată, destinată adevăraţilor fani ai mărcii. Stocurile de tricouri false prezentate de Gucci anul trecut s-au vândut ca pâinea caldă în magazine celebre ca Selfridges şi Farfetch.

„Official Fake”, lovitură de imagine

Urmând aceeaşi linie a „falsurilor aprobate”, după cum le-au numit editorii de modă ai revistei „Vogue”, brandul Vetements a organizat în 2016, în apropiere de Seul, în Coreea de Sud, o aşa numită „garage sale” (n.r. – vânzare limitată) a unei colecţii-capsulă formate exclusiv din „bootlegs”. Cuvântul descrie aceste bunuri făcute să pară falsuri chiar de producător şi derivă din jargonul ce denumea vânzarea clandestină a băuturilor alcoolice din perioada interzicerii alcoolului în SUA, în anii 1920-1930.

Pentru directorul creativ al brandului, Demna Gvasalia, şi mai tânărul său frate, Guram, care conduce afacerea Vetements din poziţia de director executiv, lansarea unei colecţii limitate intitulate „Official Fake” (n.r. – Fals Oficial) s-a dorit la acel moment un fel de arăta că din punctul lor de vedere imitaţia este cea mai flatantă formă de admiraţie. Pentru a fi cu un pas înaintea celor care reuşesc să scoată bani buni imitând originalul, cei doi fraţi au decis să intre în joc folosind acelaşi tip de cărţi. Maniera neobişnuită de a riposta în faţa imitatorilor este proprie nonconformismului cu care brandul Vetements şi-a atras fanii.

Imitaţie şi inventivitate

Vânzarea-eveniment a colecţiei limitate a fost organizată în mod simbolic exact înainte de începerea Săptămânii Modei la Seul, Coreea de Sud fiind a doua piaţă de desfacere pentru produsele brandului amintit, după SUA. Însă aceste două ţări deţin recordul şi pentru cele mai multe falsuri Vetements vândute.

„Într-un fel este flatant să vezi că bunurile tale sunt copiate în asemenea măsură. Asta înseamnă că eşti relevant şi că oamenii doresc ceea ce produci. Nu-mi place însă atunci când unii încearcă să vândă imitaţii susţinând că sunt originale. Nu este corect”, declara Guram Gvasalia pentru publicaţia „W Magazine”, în luna octombrie a anului trecut. 

Vânzarea falsurilor oficiale s-a bucurat de un succes incredibil. Admiratorii brandului au stat ore întregi în faţa depozitului unde s-a anunţat evenimentul pentru a reuşi să cumpere măcar una dintre cele mai cunoscute piese vestimentare ale brandului francez, chiar dacă acestea au fost inspirate de cele mai grosolane falsuri existente pe pieţele internaţionale. Designerul Demna Gvasalia afirma amuzat că realizarea unor jeanşi copiaţi ca la carte i-a dat bătăi de cap, aceştia numărându-se printre cele mai contrafăcute bunuri ale mărcii. Problema sa principală a fost că şi-a dorit să obţină falsuri cât mai inventiv realizate.

Bineînţeles, colecţia de falsuri a fost doar o strategie de marketing, pentru a sublinia că originalul este cel care ne determină să căutăm uneori înlocuitori, şi că ar trebui să revenim la ce este mai bun. 

Falsul, parte din istoria unui brand

Revenind la Alessandro Michele, italianul a dorit să puncteze pentru Gucci aceeaşi aviditate a cumpărătorului de a se lăuda cu un produs de lux, chiar dacă nu-şi permite unul original.

M-am gândit să introduc în magazine aceste bootlegs, pentru că, în definitiv, ele aparţin culturii noastre. Nu-mi doresc să neg ceea ce oamenii creează inspiraţi de brandul nostru, vreau să le asimilez, pentru că reprezintă o mică parte din istoria brandului. Uneori, când sunt la New York, mai văd pe stradă tineri cu tricouri Gucci în stilul anilor ’70, care au imprimate logo-ul fals Gucci, şi nu mă pot abţine să nu gândesc faptul că par mai apropiate de ideea de Gucci decât originalele Gucci, a declarat Michele pentru revista „Harper’s Bazaar” Australia.

Editorul de modă Liana Satenstein, de la revista „Vogue”, întoarsă de curând de la Tbilisi, capitala Georgiei, cu o întreagă colecţie genţi Chanel false, unde logo-urile casei de modă franceze se amestecau pe acelaşi imprimeu cu al casei italiene Gucci, a fost amuzată să vadă reacţia încântată a colegilor săi.

„Sunt imitaţii atât de evidente, încât au dobândit un fel de şarm obraznic. Colegii mei au fost de acord, într-o anumită măsură, că obiectele respective erau atât de clar falsuri, încât tocmai acest detaliu le transforma în ceva aparte. Nu este nimic subtil în toată această falsitate, ci un fals pe faţă, cu neruşinare, care îi aduce un strop de autenticitate.”

Război de uzură

În ciuda acestor declaraţii surprinzătoare, nişa falsurilor oficiale rămâne o bizarerie destinată adevăraţilor pasionaţi de modă, dispuşi să plătească sume mari pentru un original care mimează, în mod ironic, produsul contrafăcut. Nimeni nu uită însă că piaţa bunurilor contrafăcute generează o sumă anuală estimată la 600 de milioane de dolari, în timp ce dezvoltarea incredibilă a comerţului online obligă marile branduri să intensifice lupta împotriva falsurilor.

Iar acest război este unul de uzură, mai ales dacă ne gândim că au apărut inclusiv retalieri online, cum este fabrixquare.com (n.r. – companie cu capital coreean), care comercializează replici ale unor branduri renumite, la preţuri modice, calitatea fiind pe măsura costului. Oamenii ştiu exact ce cumpără şi sunt mulţumiţi că primesc ceea ce râvnesc, chiar dacă produsul doar seamănă cu originalul.