Interviuri ciudate, joburi ratate?

Angajatorii caută să-și testeze posibilii angajați cu întrebări care de care mai ciudate, în speranța că cel care va trece proba de foc a interviului va fi angajatul perfect. De multe ori însă, cei în cauză renunță de la prima întrebare bizară.

Ţi-ai luat costumul bun sau pantofii noi cu toc, te-ai aranjat pentru ultima dată în oglindă şi te gândeşti în timp ce te îndrepţi către locul de muncă al visurilor tale: „Gata! Sunt pregătit(ă)!". Este atitudinea cea mai potrivită atunci când te îndrepţi către un interviu pentru un post pe care ţi-l doreşti de ceva vreme. Însă nu întotdeauna socoteala de acasă se potriveşte cu cea din biroul angajatorului.

În ultimii ani, felul în care se dau interviurile pentru un loc de muncă s-a schimbat considerabil. În locul clasicelor întrebări, te trezeşti că eşti pus în situaţii cel puţin ciudate, de genul „cum te-ai comporta dacă ai fi o tornadă într-un lift" sau „ce fel de dinozaur crezi că ai fi".

Răspunsul potrivit ţi-ar putea asigura poziţia visată în companie, însă este greu să ghiceşti care este acela, dacă tu nu ai fost niciodată pasionat de animalele preistorice şi spui fără să te gândeşti de două ori „Tyranosaurus Rex". Angajatorul ar putea să te întrebe mai departe dacă eşti agresiv sau canibal şi atunci interviul este ratat în proporţie de 99%.

Angajatorii români nu fac excepţie de la această regulă, mai nouă însă pentru noi. „Acum un an am aplicat pentru un post de şef de serviciu IT într-o companie mai mare. Profesional, eram foarte bine pregătit, aşa că nu am avut nicio emoţie când am plecat spre interviu. Unul dintre cei trei posibili şefi ai mei m-a şocat însă când m-a întrebat «cum ai demonstra că X este cel mai mic om din lume?». La început am crezut că nu aud bine, iar nedumerirea mi s-a citit pe faţă.

Mă aşteptam să mă întrebe unde mă văd în cinci ani, nu asemenea aberaţii. Evident, nu am reuşit să trec proba. Din fericire, am învăţat o lecţie importantă, chiar datorită celui care mă intervieva. Mi-a spus că nu am primit jobul deoarece nu am dat dovadă de creativitate şi nici că mă pot adapta uşor la nou ori în situaţii stresante, ori ei de un astfel de om aveau nevoie", a povestit Mihai Vlădescu (29 de ani), din Bucureşti.

Iar situaţia în care s-a aflat Mihai nu este singulară. Însă una dintre întrebările care pune orice angajat în dificultate este: „care crezi că ar fi slăbiciunea ta cea mai mare?". Potrivit consultanţilor în resurse umane, deşi răspunsul poate părea imposibil, de fapt este cât se poate de simplu. „Interviatorul nu este terapeutul tău. Nu vrea să-ţi cunoacă cele mai ascunse secrete. Este o problemă de perspectivă. În general, vrea doar să ştie ce perspectivă asupra vieţii, în general, ai", a explicat Roy Cohen, autor al volumului „Ghidul de supravieţuire al profesioniştilor de pe Wall Street". Astfel, mai explică experţii în resurse umane, cel mai bine este să fii sincer şi să dai un răspuns care poate fi verificat.

„Când recrutam un şef de departament de vânzări, am întâlnit un candidat care mi-a spus că cel mai mare defect al lui este că se concentrează prea mult pe o sarcină devenind străin de alte probleme ale companiei şi chiar necomunicativ cu colegii cu care nu are o relaţie directă de muncă. Am sunat la fostul lui loc de muncă, iar managerul de acolo mi-a confirmat acest lucru. A devenit angajatul perfect pentru mine, deoarece în acea perioadă tocmai ne pregăteam de extindere şi aveam nevoie de cineva care să se poată concentra şi dedica exclusiv acestei sarcini", a povestit Nicuşor Drugă (48 de ani), administrator la un depozit de piese auto din Iaşi. 

Se caută fondul, nu forma

De asemenea, mai susţin recruiterii, un răspuns bun este să te foloseşti de atuurile tale pe care să le prezinţi, modest, ca slăbiciuni. De pildă, poţi spune că ai tendinţa de a oferi prea multe informaţii pentru că eşti entuziast, că eşti atât de punctual încât ţi se cere mereu să faci tu cafeaua, sunt prea dedicat muncii şi nu reuşesc să-mi văd prietenii. „Este o întrebare-capcană pe care experţii în Resurse Umane o folosesc pentru a departaja candidaţii. Aceştia ar trebui să preia controlul discuţiei explicând că nu are neapărat slăbiciuni, cât dorinţe de a se perfecţiona în anumite direcţii, în concordanţă cu profilul şi viziunile companiei la care doreşte să să angajeze", a explicat Antonio F. Vianna, expert în cariere din SUA.

De asemenea, consultanţii în resurse umane susţin că angajatul perfect nu există, însă există portretul celui ideal, prin urmare, persoana intervievată trebuie să se apropie cât mai mult de acel profil al candidatului. Motivul: un angajator nu are nevoie doar de formă, ci şi de fond, de o persoană care să nu se potrivească doar din punct de vedere al pregătirii cu ideile şi perspectivele companiei, ci şi al atitudinilor.

Acest aspect este susţinut şi de psihologi, care afirmă că un bun interviator trebuie să stăpânească destul de bine metodele folosite, să aibă cunoştinţe solide de specialitate pentru a putea interpreta cum trebuie răspunsurile candidaţilor.

„Întrebările ciudate sunt puse pentru a vedea care sunt atitudinile persoanelor respective. Este o probă proiectivă, se urmăreşte fondul, nu forma. Astfel, nu există răspunsuri corecte. Răspunsul vine din instinct, din atitudine, din temperamentul şi viziunea despre viaţă a persoanelor respective. Totul depinde de ce caută angajatorul: fie o persoană bătăioasă, fie una reflexivă, de exemplu. Corporatiştii de pildă, au în general nevoie de persoane mai bătăioase pentru posturile de top", a explicat psihologul Bogdan Lucaciu. Potrivit acestuia, candidaţii cum nu pot deţine răspunsul perfect la întrebările bizare ar trebui să îşi aleagă cu atenţie joburile pentru care doresc să candideze şi să fie cât se poate de sinceri. 

"Răspunsul la o întrebare ciudată vine din instinct, din atitudine, din temperamentul şi viziunea despre viaţă a persoanelor respective, aşa că nu există răspunsuri corecte sau greşite.''

Bogdan Lucaciu  psiholog

Top 10 întrebări bizare

Site-ul HighestPayingCareers.org a alcătuit o listă a celor mai ciudate întrebări pe care angajatorii le-au adresat în diverse interviuri.

- „Dacă ai fi o cărămidă în mijlocul unui perete, care dintre cărămizi ai fi şi de ce?"
- Care este scena preferată din serialul X?"
- „Dacă te afli într-o încăpere încuiată pe dinafară cu un telefon care nu are ton, cum l-ai repara?"
- „Dacă cineva te-ar face de mărimea unui creion şi te-ar arunca într-un blender, cum ai reuşi să scapi?"
- „Cum ai muta Muntele X?"
- „Ce supererou ai vrea să fii?"
- „Cum sunt făcute bomboanele M&M?"
- „De ce crezi că doar o parte din populaţia lumii câştigă peste 150.000 de euro pe an?"
- Câte semafoare sunt în oraşul X?"
- „Pe o scară de la 1 la 10, cât de ciudat crezi că eşti?"