VIDEO Cum a apărut twistul, un dans cum nu văzuse Parisul

0
0

Petrecerile erau o raritate după cel de-Al Doilea Război Mondial. Oamenii se fereau de astfel de activităţi de amuzament, nu îndrăzneau. Însă nu a trebuit decât să apară un grup de tineri curajoşi şi rebeli, care să danseze după propriile reguli, pentru ca Parisul să reînveţe să iubească muzica. Tinerii se numeau Zazou şi dansau twist.

DJ-ul este astăzi responsabil pentru ce se întâmplă pe ringul de dans, pentru muzica pe care o ascultă toţi şi, în general, pentru atmosfera din club. Motivul pentru care a apărut această meserie este chiar dansul. Rolul DJ-ului este să ajute dansatorii să-şi manifeste tinereţea, energia sau sexualitatea.

Un grup de oameni care vine la o petrecere îşi celebrează, de fapt, viaţa. Aşa, prin mişcările de dans. Aşa că un DJ bun trebuie să fie capabil să îşi ducă publicul într-o călătorie muzicală, nu doar să alcătuiască o banală listă de melodii. Numai el deţine puterea de a controla starea de spirit a tuturor, de a-i transpune de la starea de euforie la cea de iubire sau revoltă. Şi toate acestea numai prin ritmurile pieselor. Această comunicare dintre DJ şi cei de pe ringul de dans este esenţială pentru o petrecere reuşită. Este aici metafora vechilor ritualuri, în care dansul aducea oamenii mai aproape de zei, iar, în majoritatea epocilor, era o figură religioasă care lega cerul de pământ.
Dansul celor tineri şi liberi

Societatea a evoluat, dansurile tribale s-au transformat în evenimente mondene şi, până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, regulile sociale şi de conduită furau destul de mult din libertatea care ar trebui să fie asociată dansului. Totuşi, situaţia n-a durat mult. Apariţia stilului de dans twist a rupt toate barierele şi a creat o adevărată revoluţie dansantă: deodată, fetele nu mai aveau nevoie de invitaţie ca să danseze, iar dansatorii puteau din nou să se manifeste liber în toată încăperea.

Din 1959 până la mijlocul anilor ’60, dansat pe muzica jazz şi swing, twistul a devenit o frenezie mondială, a deschis minţi şi a provocat critici. A fost considerat un dans prea provocator. Inspirat din melodia „Twist“ a lui Hank Ballard, dansul a devenit foarte popular printre adolescenţii americani, în primul rând pentru că nimeni nu mai avea nevoie de partener, ca pretext pentru a se ridica de pe scaun: oricine putea dansa liber pe ringul de dans, atât băieţii, cât şi fetele. În plus, pentru prima oară în istoria dansului, poziţia corpului era una relaxată, picioarele nu se mişcau prea mult, iar partea superioară a corpului şi mâinile se coordonau pe ritmurile melodiilor fără niciun fel de restricţii. Totul era mai uşor, mai liber şi fără prejudecăţi. Multe minţi conservatoare au criticat intens acest stil de dans. La acea vreme, era considerat total nepotrivit ca fetele să danseze fără invitaţia – directă, dar elegantă – unui băiat.

Bineînţeles, criticii găseau inoportune şi lascive şi mişcările corpului. Strigătele lor nu au oprit, însă, twistul. Dansul a avut un impact major pentru că era de o simplitate desăvârşită şi mai mult decât atât: nu mai era un dans al dragostei şi legăturii dintre doi oameni, ci era legătura dintre membrii unui grup. Twistul a devenit o adevărată manie – nu numai pe continentul american, dar şi în Europa. Nimeni şi nimic nu a mai putut opri tinerii anilor ’60 să danseze twist.

O cafenea ca o bibliotecă
Dovada este chiar atât de banalul şi aproape arhaicul cuvânt „discotecă“: franţuzescul „discotheque“ se traduce prin „biblioteca plină de discuri“. Se pare că termenul îşi are originile în Marsilia, oraşul-port francez unde marinarii care călătoreau în toată lumea umpleau cafenelele locale cu discuri diverse, iar muşteriii veneau să asculte muzica nouă. Aşa au ajuns ritmurile alerte americane în Europa, imediat după era jazz. Dacă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial muzica ce răsuna dinspre continentul american era jazz cu influenţe afro-americane – total interzisă în Germania nazistă – odată cu sfârşitul conflictului, nimeni nu a mai putut opri libera circulaţie a discurilor spre Europa, iar Franţa şi Anglia au fost primele state în care au apărut discoteci. Nişte camere pline de oameni curioşi să asculte muzica nemaiauzită, care îi mişca pe toţi din străfunduri, ca-ntr-un ritual antic.

Dansul pentru libertate
În Parisul încă destul de conservator, un grup de juni melomani, fani ai muzicii lui Johnny Hess – un amestec de jazz şi swing – a început să se lupte cu vocile critice ale adulţilor şi să danseze twist. Tinerii aceştia se numeau Zazou. Băieţii purtau părul lung şi şosete colorate, pantofi cu talpa groasă şi salopete de piele, stilul lor fiind inspirat de hainele îmbrăcate de prim-ministrul britanic Neville Chamberlain, care era, printre altele, un adevărat revoluţionar în domeniul modei. Fetele îşi decolorau părul, purtau fuste scurte, amplificând aura rebelă din jurul grupului care bătea discotecile în fiecare noapte.

Parisul e twist
În scurt timp, tinerii rebeli erau cunoscuţi de toţi patronii de cafenele de pe Champs-Élysées, care îi primeau înăuntru fără să anunţe poliţia. Riscau de dragul numeroşilor clienţi curioşi. Tinerii citeau romane americane, vorbeau în engleză între ei şi purtau la gât Steaua lui David inscripţionată cu „Swing“, pentru a-şi arăta solidaritatea faţă de victimele naziştilor. Ei intrau în cafenele şi discoteci, strigau tare aceeaşi sintagmă: „zazou hey hey zazou“ şi începeau un dans twist sincron.

După ce şi Parisul a fost eliberat, membrii grupului Zazou au început să-şi coloreze feţele în negru, în semn de apreciere pentru muzicienii afro-americani, inspiraţia lor principală. Viaţa de noapte a Parisului a înflorit după modelul etalat de Zazou, iar tinerii nu şi-au oprit revoluţia dansantă, în ciuda ostilităţii autorităţilor: ei au continuat să danseze până i-au inspirat şi pe tinerii din Paris să fie twist. Până când dansul a devenit din nou firesc şi uman.

După Zazou, Parisul nu a mai fost la fel. Se deschideau discoteci una după alta, până la sfârşitul anilor ’60, iar cafenelele care aduceau discuri muzicale se înmulţeau pe zi ce trecea. Iar viaţa de noapte impresionantă din Parisul de azi este creaţia Zazou.

Această rubrică apare săptămânal cu sprijinul şcolii de dans Artizthick Dance Studios (www.artizthick.com).

image
Mai multe - Cultură

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite