Universitatea din Paris pierde în justiţie manuscrisele lui Cioran

Justiţia franceză a decis miercuri că un lot de 37 de manuscrise ale filosofului Emil Cioran, descoperite din întâmplare de o firmă de curăţenie, aparţin patroanei acestei societăţi, şi nu

Justiţia franceză a decis miercuri că un lot de 37 de manuscrise ale filosofului Emil Cioran, descoperite din întâmplare de o firmă de curăţenie, aparţin patroanei acestei societăţi, şi nu Universităţii din Paris, care le revendica, relatează AFP, preluată de NewsIn.

Printre manuscrise se află cinci versiuni ale eseului "Despre neajunsul de a te fi născut", una dintre operele cele mai importante ale lui Cioran, caiete de note pentru pregătirea altor cărţi, "Sfârtecare" (1979) şi "Mărturisiri şi anateme", precum şi 18 caiete inedite, conţinând reflecţii ale lui Cioran din perioada 1972-1980. Valoarea caietelor este estimată la peste un milion de euro.

Sesizat de Cancelaria Universităţilor din Paris, tribunalul de la Paris a apreciat miercuri că instituţia este "lipsită de orice drept legal asupra manuscriselor" şi că patroana firmei care le-a găsit, Simone Baulez, "poate dispune liber de ele".

Cu cinci luni înainte de moartea lui Cioran, în februarie 1995, partenera de viaţă a scriitorului, Simone Boué, scrisese cancelarului Universităţilor din Paris pentru a-i spune că vrea să doneze Bibliotecii Jacques-Doucet mai multe manuscrise. În septembrie 1997, la moartea lui Simone Boué, fratele scriitorului a făcut un inventar al apartamentului ei, dar nu a găsit niciun manuscris.

Caietele au fost găsite ulterior în pivniţă de Simone Baulez, care fusese angajată pentru curăţenie. Neştiind ce valoare au, ea le-a încredinţat unei case de licitaţii. În decembrie 2005, Cancelaria Universităţilor din Paris a obţinut în justiţie suspendarea vânzării la licitaţie a caietelor în ultimul moment şi plasarea lor sub sechestru.

Miercuri, tribunalul a reamintit că, din moment ce Cioran a murit în iunie 1995, Simone Boué nu era proprietara manuscriselor atunci când a promis că le va dona bibliotecii universităţii pariziene.

Născut la Răşinari, într-o familie de preoţi, Cioran pleacă în Franţa în 1936, ca bursier al Institutului Francez din Bucureşti, unde se stabileşte definitiv, iar din 1945 abandonează scrisul în limba maternă ("Îndreptar pătimaş" este ultima scriere în română, finalizată în 1945) şi face primele încercări literare în franceză. "Precis de decomposition" ("Tratat de descompunere") este prima carte apărută la Gallimard, după îndelungi rescrieri şi exerciţii de stil, pentru care primeşte singurul premiu literar acceptat de-a lungul vieţii, Premiul Rivarol pentru debut. Emil Cioran a încetat din viaţă în 1995, la Paris.